9,098 matches
-
Cristi la Conservator, pentru a pune piciorul pe scena Operei, credea atunci, Vladimir la Litere și Filosofie, sperând să ajungă un mare scriitor, dar a ajuns de fapt să-și dea doctoratul în Drept, în Italia, la Roma, descoperind că vocația de avocat i se potrivește mai bine decât cea de om de litere. „Noi suntem prieteni încă din război“, pomenea de fiecare dată Cristi când îl prezenta pe Vladimir vreunui amic din București, din lumea muzicală sau din teatru, lăsând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
românești“, cu o discografie și un repertoriu aproape inegalabile, a murit și tangoul-romanță. A fost ultimul cântăreț adevărat al acestui stil, pe care tot el l-a dus la cel mai înalt nivel în România, deschizând drumul multor artiști spre vocația de dizeur, când aceasta era privită de înalta societate ca o meserie josnică. În timpuri în care succesul pe scenele restaurantelor și în grădini nu era tocmai sigur, când nume apăreau peste noapte și dispăreau la fel, Cristian Vasile, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dar și un salvat În același timp, cineva, condamnat - sau, dacă vreți, invitat! - Încă o dată să „arate ce poate”; să fie, deoarece În profesiunea noastră, de creator, care de fapt nu e o profesiune, ci ar trebui să fie o vocație, a munci Înseamnă a fi! Dacă Înțelegem substantivul muncă În spiritul acelui „arogant” poet care stătea la masă cu cel care-i invadase țara - cu Napoleon! Eu m-am Întors Însă, printre puținii, foarte puținii asemănători mie din cultura română
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora reflecției calme, reci - atât cât o permite inflamarea vocației mele specifice, romantice sau postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă aș arăta mânii nepotrivite, nedrepte, față de oameni și de gesturile lor. „Ne-dreptatea” mi-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literară radicală și restrictivă. Din simplul motiv că orice injoncțiune morală sau teoretică În câmpul valorii estetice este și a fost dintodeauna o frână, mai grav - o diversiune, menită a favoriza indivizi sau grupuri de indivizi nesiguri de propria lor vocație sau animați de resentimente sau felurite oportunisme. Or, Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
talente ambițioase și corupte de putere, trimiteau și săgeți otrăvite În direcția unor nume ilustre precum T. Maiorescu, Ion Barbu, Lucian Blaga! Și, ca și În cazul creatorilor de mai sus, am citat doar critici de reală Înzestrare și de vocație, nu amintim aici de liota de grămătici și impostori care cresc precum ciupercile după ploaie la orice schimbare radicală de regim politic sau polițienesc. Da, pagina a treia a Contemporanului - Ideea europeană a rămas brusc albă, un semnal, cum spuneam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la fel: s-au ținut tare sub dictatură, deși nu era defel ușor - unii, scriitori și artiști de valoare s-au expatriat! -, ca după, nu numai să facă „greșeli inadmisibile”, derapaje față de conduita lor anterioară, dar chiar să-și părăsească vocația. În condiții de libertate socială, condiții pe care cu toții abia Îndrăzneam să le visăm Înainte! Să fie oare aceasta o regulă blestemată a „omului fericit”, care, din ciudate pricini, decade sau se pierde atunci când, cum se spune, „ajunge la liman
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și neavând nevoie de acest titlu onorific și zornăitor, care m-a pus, În fața numeroșilor mei lectori din țară, mai degrabă Într-o postură defavorabilăă, pentru a ne da ocazia, mie, generației mele literare, dar și tuturor scriitorilor de reală vocație, de a lupta pentru publicarea textelor „așa cum le-am compus!”. Și tot pentru „același motiv” am protestat la Paris - deoarece acolo se putea face acest lucru, de acolo se auzea! - contra Începutului dictaturii personale ceaușiste și, pentru a da greutate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și colegială, Încrezător nu numai În forțele lor intelectuale, dar și În viitorul lor și al cărților lor. Nu insist aici asupra „evoluției lor sentimentale ulterioare” după Revoluție față de subsemnatul, ci mă interesează, mai mult decât carierelor lor sociale spectaculoase, vocația lor afirmată În acei ani dificili, În care maestrul lor, Noica, credea, dar și eu și Încă câțiva. De fapt, această „clătinare” a vocației am mai observat-o și În alte câteva cazuri „de vârf” ale culturii române contemporane, ilustrând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sentimentale ulterioare” după Revoluție față de subsemnatul, ci mă interesează, mai mult decât carierelor lor sociale spectaculoase, vocația lor afirmată În acei ani dificili, În care maestrul lor, Noica, credea, dar și eu și Încă câțiva. De fapt, această „clătinare” a vocației am mai observat-o și În alte câteva cazuri „de vârf” ale culturii române contemporane, ilustrând acel fenomen pe care l-am numit „șocul libertății”. Pleșu, deși Împovărat de sarcini publice sau revuistice, a mai publicat una sau două cărți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Revoluție, În acei ani tulburi și plini de speranțe - speranțele, Însele, „exagerate” și lipsite de „simțul măsurii” pot face la fel de rău ca și „reaua credință”, uneori! -, Liiceanu a făcut câteva erori mai mici În afara „celei mari”, dacă a-ți uita vocația și drumul pentru care te-a pregătit maestrul este una: În „apelul către lichele” publicat În lunile post-decembriste, el dă tonul acelei „vânători de vrăjitoare”, sub haina nu foarte dibaci ascunsă a unei „toleranțe” față de actorii fostei realități sociale, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu era nevoie de luminile sale sau de pregătirea sa excelentă profesională. Ca și dl Manolescu, Liiceanu a fost atras de politică și, În ce mă privește, eu pot să-i Înțeleg, am făcut la rându-mi această „eroare de vocație” Între anii ’69 și ’71, când am acceptat un titlu Înalt și pur onorific În nomenclatura de partid, crezând a putea ajuta forțele pozitive, valoroase, din sânul Unuiunii Scriitorilor - lucru pe care l-am și făcut În această scurtă perioadă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contemporane și convins și profund emoționat de existența unor personalități de vârf, cu nimic inferioare colegilor lor din Occident - ba, uneori, Întrecându-i binișor! Liiceanu, Însă, pentru că de D-Sa ne ocupăm aici ca de un caz de vârf de „vocație trădată, părăsită”, Întârzie până azi Într-o postură falsă, după opinia mea - aceea de a milita (nu numai pentru un romancier, dar și pentru un filosofă, În loc de a „observa”, mereu de la distanță sau semi-distanță, și de a Încerca să „descrie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chestiuni” care se abat asupra omului și societății umane În perioadele de criză; sau, mă rog, În orice perioadă!... De a „observa”, nu de a da sfaturi și, mai ales, de a „observa” și „consemna” cu armele și mijloacele specifice vocației sale. Noi, scriitorii, dar și filosofii, noi nu vrem să „transformăm lumea”, cum o voiau anarhiștii și comuniștii și cum o cereau scriitorilor „lor”! Noi ne „mărginim” doar la o „interpreta” și „descrie”, noi suntem, cum o scrie unul din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tații romanului modern, Stendhal, un miroir que l’on promène le long d’un chemin. Și dacă cineva, Însuși Liiceanu sau altcineva, va obiecta la dreptul meu de a face o astfel de analiză, a cuiva care și-a „părăsit vocația” odată cu căderea unui regim pe care părea că-l dezavuează, voi răspunde că prin simplul fapt de a fi persoane publice și de a exersa o astfel de profesiune, suntem, vrând-nevrând, vulnerabili unei analize făcute de un terț; se’nțelege
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și aproape În Întregime publicată sub „odiosul regim”, ci acel „șoc al libertății” de care vorbeam. (Așa-zisele „jurnale” pe care le scoate În ultima vreme sunt, bineînțeles, „false jurnale” și nu cred că vor reuși să-i suplinească acea vocație de filosof pe care o pretindea și În numele căreia l-am primit În cercul nostru. „Jurnalul” literar, de care s-a făcut caz În ultimul deceniu, trebuia să suplinească absența acestui gen minor din cultura unei țări conduse autoritar și care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, ca orice „uragan”, face pagube considerabile, scoate din țâțâni nu numai stâlpi de telegraf și case de văiugă, dar și cariere - În sensul pe care-l dau eu acestui cuvânt: adică un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație! Nu, nu, dle Liiceanu, a existat o revoluție, deși dumneata și unii acoliți ai dumitale au contestat-o cu vehemență și plicticoasă insistență - dovadă că dumneata și alți câțiva scriitori de talent ai României v-ați „fracturat” vocația ce părea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exprimă o vocație! Nu, nu, dle Liiceanu, a existat o revoluție, deși dumneata și unii acoliți ai dumitale au contestat-o cu vehemență și plicticoasă insistență - dovadă că dumneata și alți câțiva scriitori de talent ai României v-ați „fracturat” vocația ce părea una autentică și fusese sprijinită de unii oameni inimoși, bucuroși de a saluta o nouă și viguroasă viitoare energie creatoare. Paradoxul face că vocația voastră s-a afirmat și realizat mai ales „sub dictatură”! Acel „regim odios”! - care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dovadă că dumneata și alți câțiva scriitori de talent ai României v-ați „fracturat” vocația ce părea una autentică și fusese sprijinită de unii oameni inimoși, bucuroși de a saluta o nouă și viguroasă viitoare energie creatoare. Paradoxul face că vocația voastră s-a afirmat și realizat mai ales „sub dictatură”! Acel „regim odios”! - care a fost Într-adevăr astfel - v-a permis totuși sau, mai știi, printr-o „comică” și absolut paradoxală logică a lucrurilor, a susținut chiar partea cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care-l posedă să mai fi scris și publicat, desigur cu extraordinare eforturi, câteva cărți interesante, de reală valoare pentru cultura noastră. Care suferă, sărmana, de una din cunoscutele boli ale unei culturi tinere: un fel de poliomielită a vocației de gen, o oprire ciudată a energiei creatoare aproape imediat după un Început exploziv și aparent extrem de promițător, o sterilitate precoce, o mică paranoia literară secondată de o pierdere aproape totală a simțului autocritic. Acolo unde tânărul „talentat” creator român
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ritmicitate, supunându-se gustului public și criteriilor criticii specializate și prestigioase care există În orice cultură. În acest sens, revoluția care ne-a adus atâtea daruri și libertăți ne-a și luat ceva: credința și tenacitatea de a-și continua vocația a unor tineri care reușiseră, printr-o voință și ambiție admirate de toată lumea, de a publlica câteva opuri de valoare. Să fie oare tirania mai generoasă cu talentele ce se nasc, in statu nascendi, cu tinerii debutanți În artele majore
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea noastră de expresie mai ales În cadrele „sale”? Rigide, e drept, „inumane”, dar... iată ce „miracol”: acolo și atunci noi - vorbesc bineînțeles de cei care și-au pierdut „excelența lor existențială”, vocația de care erau atât de mândri În noua libertate socială! - „noi” ne afirmaserăm atunci cu Întreaga noastră originalitate și putere de creație. Sau... poate că nu libertatea face atâtea ravagii În câmpul unor talente ce se află la Începutul carierei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
autor, dar și „actor” al vieții publice, de a fi recunoscut pe stradă, ca Birlic, sau de a putea da un telefon În direct cutărui sau cutărui ministru sau deținător de funcții publice..?! Da, recunosc, aceste tentații sunt reale, dar vocație - În sensul grav, profund al acestei noțiuni, nu Înseamnă tocmai de a lupta și de a Învinge aceste tentații și altele cu care e dintotdeauna semănată o carieră de excepție?! Sau... tirania, tirania ideologică, politică, pe care am trăit-o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de a discuta, cu prudența și respectul necesar, două profiluri de oameni publici ai societății noastre, atât de diferiți, de opuși, de „dușmani” chiar, cum e cazul dlor Iliescu și Liiceanu, În Încercarea de a putea Înțelege, prin două vocații reale și „frânte” totodată, resorturile societății noastre românești, o „oglindire plastică” a unei colectivități greu de surprins În complexitatea și generalitatea ei pe o porțiune istorică remarcabilă și extrem de semnificativă, „dureros” de semnificativă - o jumătate de secol. Mi-am „permis
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ideal” aproape intangibil sub dictatură, sub dictaturi! - cere la rându-i un tip, o muncă, un efort și un risc al adaptării. Ea nu coboară ca o zeiță, din cerurile speranțelor noastre, libertatea este aproape o profesiune, o meserie, o vocație! Aceasta, milioane de Români o Învață azi pe propria lor piele, acumulând alte și alte suferințe și dezamăgiri după cele Îndurate sub comuniști. Nu, Întârzierea noastră În această criză - care devine tot mai „suspectă” pe măsură ce se eternizează! - nu se datorește
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]