7,506 matches
-
argint”. Nu o sărbătorim: nu avem nici cu ce (săraci am fost și înainte de revoluție, săraci am rămas și după, când atâția se îmbogățesc peste noapte), nici cu cine (prietenii s-au risipit, au dispărut, unii au plecat spre alte zări, alții au murit, cu alții, în fine, m-am certat sau am rupt fără nici o explicație legăturile din cauza unor acute divergențe de natură politică, iar cei câțiva care mi-au mai rămas sunt plecați din București, în vacanță). Cununia civilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Oglinda apei a tot tremurat. I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am văzut orașul cu luminația lui de noapte. Că un vis a fost. Luminile se vedeau în întunericul nopții că boabele de cleștar. Foarte frumos arată orașul TelAviv în noapte și pe unde a trecut avionul. Orașul se vedea în zare, cu lumina lui, ca în poveștile frumoase sau că întrun vis, un vis frumos...! Dragii mei frați și surori în Domnul, vă rog să nu fiu judecată prea aspru pentru tot ce-am scris sau felul meu de exprimare. Eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
malefic al acestui ciclu cred că pentru o vreme nu-l vom mai cunoaște decât din amintiri și din istorie. Zic malefic ; acest caracter l-au mai avut și alte cicluri din istoria lumii. Ceea ce e malefic ține de o zare misterioasă și intră într-o zodie în care nici divinul nu e departe. Dar misterul acestor lucruri, și esența lor miraculoasă, îmbracă înfățișări firești, pe care le vedem ca profane. Ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple sub
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
m-am zbuciumat. Adormeam și mă deșteptam. Mă vedeam în Suceava în fața primăriei. Era o manifestație. Un grup de tineri strigau cuvinte grele înpotriva Bisericii și a clerului. Mergeam spre casă. Doream să o întâlnesc pe Marta. Fiecare femeie din zare mi se părea că-i Marta, dar când se apropia îmi dam seama că era altcineva. Într-un târziu- în vis- dorința mi-a fost împlinită. Marta venea dinspre casă, cu părul frumos aranjat, îmbrăcată în pardesiu. Venea pe trotuarul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai repede acasă. Aș vrea să plec. E foarte târziu și mâine merg la serviciu. Au mers cu mașina să mă ducă acasă. Când au intrat în sat, neamțul care conducea mașina a stins farurile și a luat-o pe zare. M-au lăsat în liniște în fața casei. Când am coborât, Sofia mi-a pus în mână o sacoșă mare în care erau felurite produse 190 alimentare și dulciuri. Înainte de a închide ușa mașinii, mi-a șoptit la ureche: Noi am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
țigări, vă spunem. S-au uitat unul la celălalt și au început să râdă. arătându-și dinții stricați. Am scos din geantă pachetul de B.T. abia desfăcut și l-am pus pe masă în fața celor doi săteni. Au plecat pe zare amândouă camioanele. V-au lăsat intenționat să vă descurcați singure, așa cum s-au descurcat și ei când au venit la ședință prin comunele voastre. Ne-am privit una pe cealaltă. Până la șoseaua națională erau opt kilometri. Două ore de mers
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu s-au orientat spre valorile occidentale. Dar noi am văzut negru pe alb decizia mai marilor lumii: „România 90%, Grecia 10%. Înțelegerea a făcut 250.000 de victime În rândul românilor de toate națiile care În fiecare dimineață scrutau zarea să vadă că „vin americanii” Scurta istorie post decembristă a românilor derulată În sărăcie, grave contradicții și Înverșunare, are orice s-ar zice episoade victorioase. Succesele au urmat confruntărilor cu adversari puternici cu un plan Îndelung orchestrat. Mai Întăi puteri
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri de țigări, kilograme de cafea și alte articole, achiziționate cu ciubucurile de la clienți sau cu trocul făcut în porturi (o sticlă de șampanie "Zarea" luată la noi cu 35 de lei se vindea la Viena cu 7 dolari). Pe motonavă erau și băieți cu ochii albaștri (între aceștia medicul, întâlnit după Revoluție printre diplomații romani din SUA!), iar alți ochi de aceeași plăcută culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu două, trei zboruri în cerc, drept salut, s-a îndepărtat în zare spre Iași, iar sătenii au căscat gura ca și la tren, duminica și-n zile de sărbătoare, uitându-se la tren și călători, care se răcoreau cu apa bună și rece captată din dealul Ponoare, de pe lotul săteanului Lopatnic din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu două, trei zboruri în cerc, drept salut, s-a îndepărtat în zare spre Iași, iar sătenii au căscat gura ca și la tren, duminica și-n zile de sărbătoare, uitându-se la tren și călători, care se răcoreau cu apa bună și rece captată din dealul Ponoare, de pe lotul săteanului Lopatnic din
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe cei doi, pe jos, în plină noapte, ținându-se de mână, pe linia ferată, înapoi, la gară. Ba am mai imaginat ceva: un tren care, nu se știe bine încotro se ducea (dar, oricum, în direcția catastrofei), apăruse în zare și venea spre cei doi într-un mers vijelios. Ce să facă băiatul? A tras-o pe fată de pe linia ferată, iar el, fulgerător, și-a dezbrăcat haina și, cum (spre norocul tuturor) era fumător, a scos bricheta, a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o fotografie, fața fericirii. Eram trei tineri, o fată și doi băieți, într-o zi de vară spre sfârșitul războiului, undeva în preajma Hațegului, mergând fără nici un rost pe o cale ferată care ducea către masivul Retezat care se presimțea în zare. Ne distram călcând din traversă în traversă sau mergând în echilibru pe linia ferată. Rămăsesem în urmă. Înaintea mea, prietenii mei se țineau de mână și, sprijinindu-se ca într-o îmbrățișare aeriană, călcau fiecare pe șina sa, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ajuns din urmă. Ne-am oprit la o haltă, pe o bancă. Era acolo o tufă de roza canina. Prietenul meu a rupt o floare și i-a dat-o fetei. Se auzea un tren, gâfâind. M-am uitat în zare, să-l văd. Trecea leneș, pe o linie de departe. Când m-am întors, cei doi priveau unul la altul cu o fericire uluitoare, fețele le luminau de bucurie. Fata l-a rugat pe prietenul meu să-i pună în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
maximă cenzură ceaușistă ("Istoria Psihanalizei în România", de G. Brătescu, mă consacră în această postură). Citez faptul pentru a-mi justifica poziția și afirmația tranșantă. * Din pragul "casei de la vie" priveam Nistrul și câmpia rusă care se topea, nemărginită, în zare. Era acolo, în dreptul dealului nostru, un sat rusesc, Țichinăuca, unde vedeam drumurile, casele, oamenii. În anii aceia revoluția ajunsese la apogeu: biserica lor fusese transformată în moară. Satul, auzeam, a fost deportat. Cred că "deportat" este primul neologism pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și le exalte. Dar dintre abaterile de la această regulă, bătrânul tânăr este mai puțin antipatic decât tânărul bătrân. Probabil că e un argument oarecum artificial, dar nu am altul. Până una alta e început de toamnă, lumina a devenit cristalină, zarea s-a topit în violet; sunt zilele în care intervine, obscur, presentimentul sfârșitului. Este și vremea stărilor pasionale. Toamna, sinuciderile din dragoste sunt mai numeroase; toamna se petrec și bețiile cele mai cumplite și tot toamna se moare din beție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și cu unghiile rupte, chipul brăzdat de o cicatrice făcută de o tăietură, un cuțit, la cingătoare (de fapt, o scurtă sabie de abordaj), îmbrăcămintea unui pirat clasic (haină albastră, peticită, tricorn), un cufăr și un ochean cu care scrutează zarea, dependența de rom, obiceiul de-a fredona un vechi cântec marinăresc și de-a spune povești îngrozitoare, la beție. În delirul său se amestecă, adesea, incoerent, Insula Tortuga și Indiile de Vest și, mai presus de toate, pare că descinde
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
capacitățile vaselor și viața umilitoare sub autoritatea celor mai mulți dintre căpitanii legali. Dacă, pentru marinarii perioadei secolelor al XVI-lea-al XIX-lea, supranumită de un Brian Lavery the golden age of sail, nu exista vreo salvare dincolo de linia vagă a zării (it was not possible for a sailor in trouble to call for help beyond the horizon 6), am putea intui de ce pariul piraților era unul câștigător, pe termen scurt : a fi fericit și îndestulat, navigând - măcar atât cât se poate
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
plecăm din cerc, doar-doar o să apară și el. Îi lăsam apoi înfipt în ușă un bilet cu indicația de direcție. După ce ne săturam de bătut coclaurii din Șorogari și poposeam să prânzim, la adăpost de vânt, într-o văiugă, în zare se profila și Gruia. Când ne observa, lua coastele dealurilor în goană, cu clapele căciulii pălălăind ca niște urechi de cocker. Aproape nemțoaică, mama lui îl crescuse metodic, cu o severitate înjumătățită de dragoste. Prevestea viitorul odraslei, care deborda de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
piesele; în privința asta a ținut o comunicare la una din sesiuni. Absorbit de nevoia de a-și câștiga pâinea, n-a perseverat nici măcar în domeniul artizanatului. Îndată ce românii au putut pleca în străinătate, și-a căutat de lucru spre alte zări. De câte ori revenea în țară, nu uita să treacă pe la cele două cercuri ca pe la niște rude. La Viena, unde se stabilise, muncea ca instalator, mulțumit cu cei 200 de dolari pe care îi câștiga cinstit în fiecare săptămână. Întrun rând
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în galerie de artă, și osemintele i-au fost îngropate în cimitir, dar nimeni nu știe locul. Toate mormintele din capela mitropoliților au fost profanate și jefuite de către naționaliștii ucrainieni, după 1990, „iar osemintele luate și aruncate în cele patru zări, necunoscându-se unde”, declara Vasile Diacon. Actualul mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, Î.P.S. Onufrie Berezovscki, și episcopul vicar, P.S. Meletie Egorenko, episcop de Hotin, nu dau nici ei nicio lămurire în această privință. „Este o blasfemie adusă poporului român
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
un curs de apă potrivit. Calul a pășit în gol cu un picior, și-a pierdut controlul și a căzut la pământ. Apoi, brusc, s-a ridicat și cu o smuncire s-a eliberat de hățuri și a dispărut în zare ca vântul. Podețul era strâmt și fără parapet. Caleașca nu s-a prăvălit în apă, dar cei trei nefericiți s-au rănit. Cele două surori s-au rostogolit în jos pe o pajiște, iar Francesco a sfârșit-o sub roțile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o culegere despre cele mai bune scrieri ale sfântului Alfonso M. de Liguori despre preot. Don Calabria ar fi voit ca revista Civiltà Cattolica să se fi transformat în instrumentul celor «șapte trâmbițe ale Apocalipsului» pentru a striga în toate zările că «ceasul lui Dumnezeu este aproape, ba chiar a venit deja», că «e pe punctul să dezlănțuie o mare încercare și pentru Biserică», că «trebuie să ne schimbăm viața pentru a ne dispune să urmăm Evanghelia». Spre sfârșitul anului 1942
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Vasile Posteuca Bucovina, Bucovina, Plai de basme și de stele, Te-a scris dorul cu lumina Pe cerul inimii mele... Cu penel de vis subțire Crești în patru zări: grădină, Prag sfințit de mănăstire, Bucovina, Bucovina... Mă adun în amintire Și te-aud plângând străină, Până-n stepele sibire, Bucovina, Bucovina... Buga de la Putna sună De străbate tot norodul; Geme-n cripta lui străbuna Domnul Ștefan Voevodul... De când alții te
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93267]
-
de sport nu mai e un tip limitat și n-ar fi trebuit să fie nici în urmă cu 40-50 de ani. Dincolo de arenă sau chiar între zidurile ei se întîmplă felii de viață. Sportul își trimite brațele spre patru zări. Atinge politica, tangentează societatea; uneori, trece foarte aproape de artă. În cele mai multe cazuri, își dă mîna cu emoția. A scrie despre sport nu înseamnă doar să-l înțelegi, ci să vezi și încotro duce. Cu cine se amestecă, de cine își
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]