73,760 matches
-
1505 Filip era dornic să meargă în Castilia, astfel a dispus să se pregătească flota, în ciuda faptului că era riscant să călătorească în timpul iernii. Au plecat în 10 ianuarie 1506 cu 40 de nave. La 25 septembrie 1506 Filip a murit brusc de febră tifoidă la Burgos, în Castilia. Unii au suspectat că a fost otrăvit de socrul său Ferdinand al II-lea. Ioana era însărcinată cu cel de-al șaselea lor copil, Caterina. Aici a început tragedia Ioanei de Castilia
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
-se de nebunia fiicei sale, cauzată de moartea bruscă a iubitului soț. Astfel a apărut legenda, sporită și răspândită, despre comportamentul ciudat al Ioanei, văduvă inconsolabilă, asupra sicriului soțului său. Ioana decisese să mute trupul lui Filip de la Burgos unde murise, pentru a respecta dorința lui Filip de a fi înmormântat la Granada, cu excepția inimii care a fost purtată la Bruxelles. Însoțită de un alai de nobili, soldați, preoți, doamne de la curte și slujitori, a pornit la drum. Călătoreau numai pe
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
habsburgii. Fiica cea mare, Infanta Isabela, s-a căsătorit cu Manuel I al Portugaliei, iar Infanta Ioana s-a căsătorit cu alt prinț habsburg, Filip de Burgundia. Cu toate acestea, planurile lor pentru copii nu au dat roade. Juan a murit la scurt timp după ce s-a căsătorit; Isabela a murit la naștere și fiul ei Miguel a murit la vârsta de doi ani. Titlurile reginei Isabela au revenit fiicei sale Ioana cea Nebună, a cărui mariaj cu Filip cel Frumos
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
Manuel I al Portugaliei, iar Infanta Ioana s-a căsătorit cu alt prinț habsburg, Filip de Burgundia. Cu toate acestea, planurile lor pentru copii nu au dat roade. Juan a murit la scurt timp după ce s-a căsătorit; Isabela a murit la naștere și fiul ei Miguel a murit la vârsta de doi ani. Titlurile reginei Isabela au revenit fiicei sale Ioana cea Nebună, a cărui mariaj cu Filip cel Frumos a fost unul problematic. Isabela a murit în 1504 la
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
a căsătorit cu alt prinț habsburg, Filip de Burgundia. Cu toate acestea, planurile lor pentru copii nu au dat roade. Juan a murit la scurt timp după ce s-a căsătorit; Isabela a murit la naștere și fiul ei Miguel a murit la vârsta de doi ani. Titlurile reginei Isabela au revenit fiicei sale Ioana cea Nebună, a cărui mariaj cu Filip cel Frumos a fost unul problematic. Isabela a murit în 1504 la Medina del Campo, înainte ca Filip și Ferdinand
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
căsătorit; Isabela a murit la naștere și fiul ei Miguel a murit la vârsta de doi ani. Titlurile reginei Isabela au revenit fiicei sale Ioana cea Nebună, a cărui mariaj cu Filip cel Frumos a fost unul problematic. Isabela a murit în 1504 la Medina del Campo, înainte ca Filip și Ferdinand să devină inamici. După moartea Isabellei în 1504, regatul a fost preluat de fiica lor, Ioana. Ferdinand a servit ca regent al acesteia în timpul absenței sale în Țările de
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
II-lea. În această calitate el s-a distins prin administrația sa prudentă în afacerile interne. Într-un război cu regatul musulman din Granada, a cucerit orașul Antequera (1410). După ce unchiul mamei lui Ferdinand, regele Martin I al Aragonului a murit fără copii legitimi supraviețuitori, Ferdinand a fost ales rege de Aragon în 1412 și l-a succedat în Compromisul Caspe. Celălalt candidat, contele James al II-lea de Urgell, s-a revoltat și Ferdinand a dizolvat regiunea Urgell în 1413
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
regat pacificat. În 1446, el a cucerit Sardinia. Alfonso, prin depunerea în mod oficial a domniei sale papalității, a obținut acordul de la Papa Eugen al IV-lea cum că Regatul Napoli trebuie să mergă la fiul său nelegitim, Ferdinand. El a murit în Castel dell'Ovo, în 1458, în timp ce planifica cucerirea Genovei. La momentul respectiv, Alfonso a fost în contradicție cu Calixt al III-lea, care a murit la scurt timp după aceea. În tinerețea sa, el a fost Infatul de Aragon
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
cum că Regatul Napoli trebuie să mergă la fiul său nelegitim, Ferdinand. El a murit în Castel dell'Ovo, în 1458, în timp ce planifica cucerirea Genovei. La momentul respectiv, Alfonso a fost în contradicție cu Calixt al III-lea, care a murit la scurt timp după aceea. În tinerețea sa, el a fost Infatul de Aragon care a luat parte la disensiunile din Castilia în timpul minorității și domnia lui Ioan al II-lea. Până la mijlocul vieții sale, el a fost locotenent general
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
suferit de epilepsie și avea o sănătate precară probabil din cauza sistemului imunitar slab din cauza generațiilor de consangvinizare. Regele a adus în palat o relicvă a Sfântului Diego din Alcalá în speranța vindecării moștenitorului său. La 1 noiembrie 1661, el a murit în urma unei crize puternice de epilepsie. Cinci zile mai târziu, s-a născut fiul cel mic al regelui și ultimul copil, Infantele Carlos. El a urcat pe tron după moartea tatălui său.
Filip Prospero, Prinț de Asturia () [Corola-website/Science/331487_a_332816]
-
Brâncoveanu (1688-1714) și a marelui spătar moldovean Grigore Cantacuzino-Pașcanu (1779-1808). îi era nepoată marelui ban de Craiova, Grigore Brâncoveanu (1770- 1832), ultimul descendent pe linie masculină ce a purtat numele Brâncoveanu și care o înzestrează generos, căci ambii ei părinți mor timpuriu, fiind îngropați la Brașov. A mai avut o soră, Zoe, măritată cu un Ghica. Elisabeta s-a căsătorit cu Barbu D. Știrbei (viitorul domnitor al Țării Românești, 1849-1853 și 1854-1856) la Brașov, în toamna anului 1821, marile familii boierești
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
cu domnitorul Barbu Știrbei: Grigorie (1822-1845), Fenareta (1823-1895), Ecaterina (1823-1853), Eliza (1827-1890/1894), George (1828-1925), Alexandrina (1829-1894), Elena (1831 - 1864), Alexandru (1837-1895), Dimitrie (1841-1913). După 1856 a trăit în străinătate, mai mult la Paris, Nisa și Geneva, unde a și murit la 24 august/5 septembrie 1874.
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
este admis la Universitatea Tehnică din Istanbul, iar în anul 1949 obține diploma de inginer în domeniul construcțiilor civile. În timpul studenției a întâlnit-o pe Nazmiye Șener, cea care în anul 1948 avea să îi devină soție. Nazmiye Demirel a murit la data de 27 mai 2013 în orașul Ankara, fiind diagnosticată din anul 2005 cu boala Alzheimer. Imediat după absolvire, primește repartizare din partea statului turc și este trimis în Statele Unite ale Americii, în calitate de cercetător la Biroul de Reclamații din Washington
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
alte facultăți, în special în domeniul artelor, jurnalismului și agriculturii în mai multe orașe precum Senirkent, Sütçüler sau Keçiborlu, urmând ca anul următor să se deschisă instituții similare în Uluborlu, Eğirdir, Șarkikaraağaç sau Bucak. În anul 1996, Hasan Gürbüz a murit într-un accident rutier, locul său fiind luat de către Prof. Dr. M. Lütfü Çakmakçi. În prezent, Universitatea “Süleyman Demirel” este una dintre cele mai mari instituții de învățământ superior din Turcia. La 5 iulie 1999 Președintele României Emil Constantinescu a
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
după trecerea Prutului, un incident cu niște soldați dezertori care trăseseră într-o patrulă a declanșat pogromul de la Iași în care 12.000 de evrei ieșeni, civili, au fost măcelăriți sau închiși într-un tren de marfă în care au murit de sete și foame. La numai o lună după trecerea Prutului, 25.000 de evrei basarabeni fuseseră deja deportați în Transnistria, conform ordinelor date de mareșalul Antonescu privind „curățirea terenului”. În total, în cei trei ani cât a durat stăpânirea
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
terenului”. În total, în cei trei ani cât a durat stăpânirea românească în Transnistria, circa 160.000 de evrei din toată țara, dar îndeosebi bucovineni și basarabeni, au fost deportați în Transnistria în asemenea condiții, încât peste 25.000 au murit în drum. Dintre cei ajunși în viață, încă o treime au mai murit la fața locului de frig, foame și boli (în special dizenterie). Jumătate dintre cei 320.000 evrei bucovineni, dorohoieni și basarabeni au pierit în acest răstimp, majoritatea
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Transnistria, circa 160.000 de evrei din toată țara, dar îndeosebi bucovineni și basarabeni, au fost deportați în Transnistria în asemenea condiții, încât peste 25.000 au murit în drum. Dintre cei ajunși în viață, încă o treime au mai murit la fața locului de frig, foame și boli (în special dizenterie). Jumătate dintre cei 320.000 evrei bucovineni, dorohoieni și basarabeni au pierit în acest răstimp, majoritatea în cele cincisprezece lagăre în care fuseseră regrupați, sub pază militară, și în
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
noiembrie, 33.885 de evrei supraviețuitori (dintr-o comunitate inițială de circa 50.000 înainte de război) au fost regrupați la apus de oraș, în cartierul Moldoveanca și în kolhozurile și grajdurile din jurul Odesei în vederea deportării în nordul Transnistriei. Majoritatea au murit de dizenterie, foame și frig în decursul lunii decembrie: Raul Hilberg afirmă că în total măcelul de la Odesa ar fi cauzat aproximativ 100.000 de morți, la cei odeseni adăugându-se mii de evrei basarabeni aduși și ei la Moldoveanca
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Carp, Marius Mircu sau Raul Rubsel le înțeleg ca o paranteză monstruoasă de bestialitate în istoria poporului român provocată de circumstanțe, fiind necunoscut în țările comuniste (1946-1990), astfel că majoritatea celor care ar merita titlul de drepți între popoare au murit fără să afle de existența sa, în timp ce familiile salvate de ei și trăind în Israel sau în alte «"țări imperialiste"» nu aveau cum să-i mai găsească pe binefăcătorii lor. Prin lovitura de stat din 23 august 1944 România trece
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
și să-și extindă teritoriul până în Nájera. Probabil pentru a legitima succesiunea, Sancho s-a căsătorit cu Toda Aznárez, fiica lui Onneca Fortúnez. Astfel, copiii lui Sancho și Todei au fost descendenții dinastiei Arista a monarhilor Navarezi. Când Sancho a murit în 925, singurul lui fiu era încă destul de tânăr. Astfel, Sancho a fost urmat de fratele său, Jimeno Garcés, care după moartea sa, fiul lui Sancho, Garcia, avea să guverneze sub regența mamei sale. El a domnit de la 925 până la
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
și Conte de Castilia sub regența Regatului Leon. În 1037, Ferdinand a solicitat ajutor lui García împotriva cumnatului său, Bermundo al III-lea de Leon, în bătălia de la Tamaron lângă Pisuerga. Cei doi frați l-au învins pe Bermundo, acesta murind în luptă și fiind ultimul membru al liniei lui Petru de Cantabria, iar Ferdinand l-a succedat la tronul Leonului. La scurt timp, el a fost confruntat de către fratele său, Ramiro la Tafalla (1043) și l-a învins, dar această
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
fratele său, Ramiro la Tafalla (1043) și l-a învins, dar această victorie a dus la independența efectivă a lui Ramiro. Relațiile dintre el și Ferdinand s-au înrăutățit în cele din urmă și a izbucnit războiul între frați, Garcia murind în bătălia de la Atapuerca, pe 15 septembrie 1054. La vârsta de 14 ani, Sancho a fost proclamat rege în tabăra câmpului de luptă, unde tatăl său fusese ucis în bătălia de la Atapuerca. Mama lui Sancho servit ca regent, rămânând fidelă
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
fiul lui Raymond, Alfonso al II-lea, a împărțit terenurile luate de la Murcia prin tratatul de la Cazorla în 1179. În 1190, cele două tari vecine au semnat un nou pact la Borja, pentru protecție reciprocă împotriva expansiunii castiliane. Sancho a murit pe 27 iunie 1194, în Pamplona. A fost, probabil, fiul cel mai mare al lui Sancho al VI-lea al Navarei și a Sanchei, fiica lui Alfonso al VII-lea al Leonului și Castiliei, născut la scurt timp după căsătoria
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
unei boli prelungite și dureroase, începând cu un ulcer varicos la piciorul drept și de obezitatea sa, Sancho s-a retras la Tudela, atunci când sora sa mai mică, Bianca, a venit la Champagne și a preluat administrarea regatului, până când a murit în 1229. Sora mai mare, Berengaria, regina Angliei, a murit în 1232, lăsându-l pe Sancho singur printre copii lui Sancho al VI-lea. Când a murit în castelul său de la Tudela, probabil din cauza complicațiilor legate de ulcerul de la picior
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
la piciorul drept și de obezitatea sa, Sancho s-a retras la Tudela, atunci când sora sa mai mică, Bianca, a venit la Champagne și a preluat administrarea regatului, până când a murit în 1229. Sora mai mare, Berengaria, regina Angliei, a murit în 1232, lăsându-l pe Sancho singur printre copii lui Sancho al VI-lea. Când a murit în castelul său de la Tudela, probabil din cauza complicațiilor legate de ulcerul de la picior, fiica lui, Blancha Theobald, a fost recunoscută ca fiind următorul
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]