72,946 matches
-
și viziunile din trecut ale fratelui. Printre amintirile sale sunt devastarea magazinului unui om de afaceri coreean de către naziști, maltratarea și umilirea lucrătorilor săi, inclusiv coreeni, mexicani și negri, insultarea profesorului evreu (menționate mai sus), și uciderea brutală a negrilor. Prietenii, venind în vizită la Danny, întrerup procesul de scriere eseuri. Împreună cu ei el se îndreaptă spre petrecera nazistă, unde deja era prezent fratele său. La petrecere, Derek îi spune prietenei lui că el a renunțat la ideile naziste și vrea
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
armată” mare de skinheazi. Derek îi spune că are de gând să rupă cu trecutul, dar în timpul conversației îi cedează nervii, și atunci când Alexander încearcă să-l convingă; el l-a bătut Cameron și a creat o învălmășeală mare. Fostul prieten al lui Derek, Seth Ryan, îndreaptă spre el un pistol, dar Vinyard i-l deposedează și sub amenințarea skinheazilor cu arma, fuge de la o petrecere împreună cu fratele său mai mic. Găsind un loc pustiu, Derek îi spune lui Danny povestea
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
cumpăra droguri de la mexicani și le revindea albilor, dar nici unul dintre "ai săi", nu-l condamna. Dezamăgit de asociații săi, Derek a încercat să-i convingă și a încetat să contacteze cu ei, fapt pentru pentru care a „plătit”. Unicul prieten pentru el a devenit un angajat negru de la spălătorie, pe care el până atunci îl ignorase. De asemenea, în închisoare, pe el de multe ori l-a vizitat și l-a sprijinit moral directorul Sweeney, care la procesul de judecată
Povestea X a Americii () [Corola-website/Science/331894_a_333223]
-
Rio de Orellana". De asemenea, a fondat orașul Guayaquil din Ecuadorul de astăzi. a fost un aventurier spaniol care a realizat prima navigare pe toată lungimea Amazonului. Născut în Trujillo (anul nașterii variază între 1490 și 1511), Orellana a fost prieten apropiat și poate rudă cu Francisco Pizarro (unele surse susțin că ar fi fost veri). A călătorit spre Indii, probabil în 1527 la vârsta de 17 ani. Orellana a servit în Nicaragua până în 1533 când s-a alăturat armatei lui
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
sale au fost de cele mai multe ori, mai mult decât o ironie prietenească. Ele i-a determinat pe mulți să zâmbească, adesea cu amărăciune, dar i-a încântat pe majoritatea care au apreciat-o și au înțeles-o. Cei mai buni prieteni ai săi au fost Ștefan Luchian, Constantin Artachino, Alexandru Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont. a publicat în anul 1898 unul dintre primele albume de caricaturi din România denumit "Contimporani" care avea în componența sa 26 de lucrări color. Caricaturistul a abordat
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Theodor Aman decedase și catedra de pictură era reprezentată de către Constantin I. Stăncescu. Se știe că N.S. Petrescu a făcut în ultimii ani de studii caricatura lui Stăncescu, fapt care i-a adus exmatricularea din școală. Alexandru Obedenaru, care era prieten cu fratele lui mai mare Ioan S. Petrescu, a pus o vorbă bună și Nicolae a fost reprimit la cursuri. Altercațiile dintre cei doi s-au perpetuat de-a lungul unui deceniu. N.S. Petrescu s-a reprezentat cu nimb de
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
care caricaturistul Petrescu s-a angrenat în executarea de desene și caricaturi, unele cu tematică politică sau militară în cotidienele și periodicele "Pagini literare", "Adevărul de joi", "Furnica", "Zeflemeaua", "Adevărul", "Războiul", "Drapelul" și "Țivil-Cazon". Ștefan Luchian a fost un bun prieten al lui Nicolae Petrescu-Găină. Cei doi au organizat în anul 1904 o expoziție la Ateneul Român: Nicolae Petrescu cu ocazia expoziției din 1904 a reușit să expună doar 25 de caricaturi din cauza mașinațiunilor pe care Constantin I. Stăncescu le-a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
elegant purtător de monoclu din București și nimeni nu l-a văzut vreodată decât de-o extremă corectitudine vestimentară"”. Avea „"... mustăți negre ca vopseaua... țanțoș ca un cocoș, în ghetre albe - pictorul N. Petrescu părea un hidalgo..."” Cei mai buni prieteni ai lui au fost Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Grigore Ventura și Alexandru Bogdan-Pitești. Cum Luchian a paralizat,și Grigore Ventrura a decedat în anul 1907, Petrescu a rămas doar cu controversatul Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont căruia i-a găsit porecla
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
mapa-album intitulată „"Caricaturi. Repausul duminical la Senat"” care cuprindea pe lângă copertă și patru acuarele realizate impecabil. În anul 1913, Nicolae Petrescu publică cel de al doilea album de caricaturi intitulat "Albumul meu" la editura ziarului "Seara" al cărui director era prietenul său, Alexandru Bogdan-Pitești. Albumul conținea un număr de 42 de caricaturi alb-negru, dar care au fost executate în guașă și acuarelă. Nicolae Petrescu a fost sensibil la evenimentele politice din care-și extrăgea subiectele și personajele caricaturilor pe care le
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
povara unui sac cu bani pe care este scris 5000 de lei, în timp ce transpirația îi curge pe sub pălăria care l-a făcut celebru. Nicolae Petrescu-Găină a încetat din viață la 15 februarie 1931. Pe ultimul drum a fost însoțit de prietenii săi pictori, sculptori, scriitori și anticari: Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Constantin Artachino, Alexandru Obedenaru, Alexandru Theodor Stamatiad, Ion Minulescu, Francisc Șirato, Ary Murnu, Oscar Han, Alexandru Satmari, Ion Foti, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Jean Demetrescu, Nicolae Dărăscu, Corneliu Moldovan, etc. Presa
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
surprinde în fel și fel de ipostaze care au legătură cu realizările lui de prim ales al urbei. Similare sunt portretele primarului Craiovei K.I. Pessiacov, variantele nenumărate ale "amicului" C.I. Stăncescu, ale lui Grigore Ventura, ale arhitectului G. Davidescu, ale prietenului Alexandru Bogdan-Pitești, celebrele portrete caricaturi ale lui Alexandru Macedonski, Constantin Mille, Nicolae Iorga, Ion D. Berindey, Grigore Tocilescu, Ion Brezeanu etc. Caricaturistul Nicolae Petrescu a avut și o intensă activitate publicistică în mai multe ziare, reviste și gazete ale vremii
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
publicat în anul 1913 / 1914 al doilea album de caricaturi intitulat "Albumul meu", editat de către Ziarul "Seara". Tudor Arghezi a făcut în 1913 aprecieri cu privire la apariția albumului de caricaturi, considerând că acesta ar fi apărut într-o ediție restrânsă, pentru prieteni, și l-a prezentat pe caricaturist ca fiind "un cunoscut al bucureștenilor de la Capșa, Imperial și (al) parlamentarilor". El i-a adus elogii importante calificându-l a fi "...cel mai bun dintre artiștii bucureșteni... un artist adevărat, iubitor de culoare
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Dimitrie Moruzi și a generalului Iuliu Teohari. Ministrul cultelor, Mihail Vlădescu a fost înfățișat în uniformă de dorobanț, cu opinci în picioare. O categorie aparte în opera lui Nicolae Petrescu-Găină o reprezintă portretele pe care acesta le-a făcut tuturor prietenilor săi. Astfel, el a realizat portretele lui Constantin Artachino, Ștefan Luchian, Nicolae Grant, Ipolit Strâmbu, Nicolae Vermont, Jean Alexandru Steriadi, Ștefan Petică, Gheorghe Petrașcu, Alexandru Satmari, Camil Ressu precum și sculptorilor Frederic Storck, Oscar Spaethe și la mulți alții. Autoportretele pe
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
zi când Găină pierduse tot. Povestitorii întâmplării, Krikor Zambaccian și alții, au menționat că Găină ar fi înghițit zarurile de oftică cu replica: - „"Și culmea ghinionului, domnule, când le-a eliminat au căzut 2-1 !!!"”. Găină nu i-a purtat ranchiună prietenului său, Bogdan-Pitești, dar când venea vorba de el exclama cu năduf: „"Excrocul"”. Peste ani de zile, Găină i-a plătit-o lui Bogdan-Pitești. Se spune că în anul 1922 când prietenul său Bogdan a decedat în urma unui atac de cord
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
au căzut 2-1 !!!"”. Găină nu i-a purtat ranchiună prietenului său, Bogdan-Pitești, dar când venea vorba de el exclama cu năduf: „"Excrocul"”. Peste ani de zile, Găină i-a plătit-o lui Bogdan-Pitești. Se spune că în anul 1922 când prietenul său Bogdan a decedat în urma unui atac de cord, soția acestuia, Mica, s-a scandalizat din cauza dispariției din casa sa a unei mari sume de bani. A chemat poliția care a percheziționat toate persoanele prezente. Găină, fiind percheziționat, a reclamat
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
sau în programul atras atenția atunci prima doamnă Hillary Clinton, care a invitat-o să viziteze Casă Albă. În 2000, a participat într-un film de groază numit (Spirits), în care el a jucat Kathrine, o fată care devine singurul prieten al una străin nou venit, care a fost trimis la casa bunicului sau după ce a fost expulzat din mai multe școli. Împreună, ele descoperi un secret, care se leagă familiile lor. Prima dată când numele său a fost menționat a
Elisha Cuthbert () [Corola-website/Science/335544_a_336873]
-
la diplomați lucrul se vede în timp.Emisarii speciali ai președintelui sunt în cam două categorii: agenții prezidențiali ce nu dețin o poziție oficială în guvernul federal și care sunt responsabili doar în fața președintelui. - președintele trimite să negocieze în locul lui prieteni din copilărie sau parteneri, totul ține de președinte. A doua categorie o formează agenții ce dețin poziții parlamentare, pot fi sectari de stat șefi ai curții supreme de discuție. Pot purta discuții cu șefi de state pot deschide relații diplomatice
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
va ședea să nu se poată ridica până când nu va vrea el. Personajul își recâștigă averea pierdută la cărți și coboară apoi printr-o ocnă părăsită în Iad, unde-l bate pe Scaraoțchi la cărți și salvează sufletele a doisprezece prieteni. Ajungând la bătrânețe, este vizitat de Moarte pe care o păcălește de două ori (o pune să se urce în copac și apoi să șadă pe scaun), câștigând 140 de ani de viață în plus, după care este dus la
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
-lea Mondial acest burete, numit în limba germană "Brot de Waldes" (pâinea pădurii), a salvat multor mii de nemți viața, ferindu-i de la foame. În cărțile de ciuperci mai vechi, dar și de exemplu în "Handbuch für Pilzfreunde", (Manualul pentru prietenii ciupercilor), vol. I, a lui Michael Hennig se garantează comestibilitatea după o încălzire destul de lungă de 30 de minute pe foc iute. Și în zilele de astăzi, buretele se mai vinde câteodată la piață în țările Europei de nord, iar
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
și salvarea sa pe când era copil de la o moarte probabilă în România fascistă, de către unchiul său, un tenor liric talentat și eroul eponim al romanului. În cartea sa "Chapman's Odyssey" (2011), personajul principal, Harry Chapman, întâlnește personaje literare, scriitori, prieteni decedați și membri ai familiei într-un delir indus de morfină pe patul unui spital din Londra. În ciuda melancoliei și fricii, Harry își distrează asistentele, recitându-le unele dintre poemele sale preferate pe care le memorase într-o viață de
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
Mama era descendentă unor familii de evrei, de asemenea din Belarus. În anul 1969, în vremea regimului sovietic, împreună cu colegii de clasă Aleksandr Ivanov, Pavel Rubin, Igor Mazaiev și Iuri Borzov (cărora mai tarziu li s-a alăturat Serghei Kawagoe, prieten din copilărie al lui Borzov), Makarevici a înființat formația de muzică rock Mașină Vremeni, care este activă până în zilele noastre. În anii 1982-1996 Makarevici a apărut și că solist, acompaniându-se singur cu ghitara acustică, cu cântecele compuse de el însuși
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
Confruntat pe marginea unei prăpastii, el decide să se sinucidă și să îngroape manuscrisul în apele Atlanticului, decât ca acesta să ajungă în mâinile Asasinilor. Imediat după ce sare, Louis-Joseph Gaultier de La Vérendrye îl împușcă în spate, cu toate că Shay crede că prietenul său cel mai bun, Liam, a făcut-o. Cormac este salvat de o navă aflată în trecere și dus la New York. Odată ce ajunge acolo, el își folosește abilitățile învățate de la Asasini pentru a curăța orașul de bandele criminale. Acțiunile sale
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
a evita vărsarea de sânge îl fac pe Liam să distrugă neintenționat Piesa Edenului, cauzând un nou cutremur. În timp ce Haytham îl urmărește pe Achilles, Cormac și Liam se luptă în templu, iar lupta se încheie atunci când Cormac își omoară fostul prieten. El ajunge la Haytham la timp și îl convinge să-l cruțe pe Achilles, spunându-i că mărturia sa îi va opri pe ceilalți Asasini din căutarea celorlalte temple ale Precursorilor. Cu toate acestea, Haytham îl schilodește pe Achilles, împușcându
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
timpul primordial ("„nu erau fraze și cuvinte de copil, cât ar fi fost el de precoce, ci parcă ar fi vorbit altcineva prin tine, vreun semizeu sau erou mitologic, sau unul din personajele acelea fabuloase care pretindeai că-ți erau prieteni și cu care te întâlneai când voiai și unde voiai, nu numai în oglindă...”"). Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Violoncelistul Antim
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
redactării opiniilor, Scalia nu făcea compromis de la ideile sale pentru a atrage cinci voturi pentru o majoritate (așa cum făcea fostul judecător William J. Brennan, Jr. care accepta mai puțin decât își dorea pentru a obține o victorie parțială). Scalia, cunoscut prietenilor și colegilor cu apelativul „Nino”, încerca să-și influențeze colegii trimițându-le „Ninograme”—scurte memorandumuri al căror scop era să-i convingă să includă și ideile lui în opiniile pe care le redactează. Într-un număr al revistei "New York" din
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]