73,760 matches
-
Champagne). În bătălia de la Bar din 15 noiembrie 1037, Gothelo i-a administrat lui Odo o înfrângere decisivă, în condițiile în care contele de Blois încerca să creeze un stat independent între Franța și Germania. Cu această ocazie, Odo a murit în luptă. Gothelo a murit la 19 aprilie 1044 și a fost înmormântat în biserica abațială de la Bilsen. Fiul său Godefroi i-a succedat în Lorena Superioară, însă împăratul Henric al III-lea a refuzat să îi acorde acestuia și
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
din 15 noiembrie 1037, Gothelo i-a administrat lui Odo o înfrângere decisivă, în condițiile în care contele de Blois încerca să creeze un stat independent între Franța și Germania. Cu această ocazie, Odo a murit în luptă. Gothelo a murit la 19 aprilie 1044 și a fost înmormântat în biserica abațială de la Bilsen. Fiul său Godefroi i-a succedat în Lorena Superioară, însă împăratul Henric al III-lea a refuzat să îi acorde acestuia și stăpânirea în Lorena Inferioară. Atunci când
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
sa. În 1114, în timpul rupturii dintre împărat și papa Pascal al II-lea, Godefroi s-a aflat la conducerea revoltei din Germania. În 1118, împăratul și ducele s-au reconciliat. În 1119, contele Balduin al VII-lea de Flandra a murit fără a avea moștenitor, iar Flandra a fost disputat între diferiți pretendenți, dintre care unul, Guillaume de Ypres, se căsătorise cu o nepoată a celei de a doua soții a lui Godefroi. Ca urmare, Godefroi i-a acordat susținerea lui
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
celei de a doua soții a lui Godefroi. Ca urmare, Godefroi i-a acordat susținerea lui Guillaume, însă nu a reușit să îl impună la conducerea Flandrei, care a revenit lui Carol cel Bun. De asemenea, în același an a murit și episcopul Otbert. Doi candidați au fost aleși simultan pentru a-l înlocui, iar Godefroi s-a aflat din nou în tabăra celui învins. Ca urmare a căsătoriei fiicei sale, Adeliza cu regele Henric I al Angliei, care era totodată
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
a aflat din nou în tabăra celui învins. Ca urmare a căsătoriei fiicei sale, Adeliza cu regele Henric I al Angliei, care era totodată și socrul împăratului, Godefroi și-a sporit prestigiul. Cu toate acestea, Henric al V-lea a murit în 1125, iar Godefroi l-a sprijinit pe Conrad al III-lea, din familia Hohenstaufen și duce de Franconia, împotriva lui Lothar de Supplinburg. În cele din urmă, Lothar a fost cel ales, drept pentru care noul împărat a retras
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
Theodoric de Alsacia, care a reușit să se impună împotriva lui Clito. Godefroi a continuat să se afle în război cu Liège și cu orașul Namur. Godefroi și-a petrecut ultimii ani de viață în abația din Affligem. El a murit la o vârstă înaintată și a fost înmormântat în biserica acestei abații. Godefroi s-a căsătorit cu Ida de Namur, nepoată a marchizului Otto al II-lea de Namur cu Adelaida de Namur, cu care a avut mai mulți copii
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]
-
în două rânduri. La 5 septembrie 1270, a luat de soție pe Margareta de Franța, fiică a regelui Ludovic al IX-lea al Franței cu Margareta de Provence. Margareta a avut un fiu, însă atât ea cât și copilul au murit la puțină vreme după naștere. În 1273, el s-a recăsătorit cu Margareta de Flandra (d. 3 iulie 1285), fiică a contelui Guy de Flandra, rezultând următorii copii: Ioan I a avut câțiva copii ilegitimi:
Ioan I de Brabant () [Corola-website/Science/328507_a_329836]
-
Frederic conte de Bar. În 962, Godefroi a devenit conte de Jülich. El l-a însoțit pe împăratul Otto I cel Mare, cu care era văr, în Italia, pentru a lupta împotriva uzurpatorului Adalbert de Ivrea în 962 și a murit la Roma în urma unei epidemii în 964.
Godefroi I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328509_a_329838]
-
Matache) și Gabi (angajat la depozitul condus de tatăl său), au fost condamnați în același dosar, primul la 15 ani de închisoare (din care a făcut numai zece), iar al doilea la trei ani. Ei s-au îmbolnăvit în închisoare, murind la scurtă vreme după eliberare. Scenariul filmului a fost scris de romancierul Titus Popovici, care a valorificat prin acest film „disponibilitățile civice” ale satirei și a început o colaborare fructuoasă cu regizorul de comedie Geo Saizescu. Punctul de plecare al
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
căsătorit însă cu Filip al II-lea August, tatăl, mătușa și ceilalți membri ai familiei lui Henric au fost nemulțumiți. Astfel, facțiunea reginei mamă Adela a devenit ostilă față de familia Isabelei, cauzând tensiune la curtea Franței. Tatăl lui Henric a murit în 1181, iar mama sa a activat ca regentă până la 1187. În 1190 Henric a plecat în Orient, după ce i-a pus pe baronii săi să jure că îl vor recunoaște pe fratele său mai mic, Theobald ca succesor al
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
a plecat. Patrick A. Williams l-a sugerat pe Henric însuși ca fiind suspect în asasinatul contra lui Conrad de Montferrat, deși aceasta ar fi reprezentat o inițiativă riscantă fără sprijinul și consimțământul tacit al unchiului său Richard. Henric a murit în 1197, căzând de la etajul palatului său din Acra. Sunt narațiuni diferite în manuscrisele "Continuărilor în franceza veche ale lui cronicii lui Guillaume de Tyr", cunoscute și drept "Cronica lui Ernoul". Majoritatea sugerează că o fereastră cu zăbrele sau balcon
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
curând avea să devină duce de Lorena (1213), potrivit "Vitae Odiliae". Logodna dintre ei ar fi fost încheiată încă din septembrie 1205, pe când Gertruda era doar un copil. Imediat după căsătorie, soțul ei a preluat imediat administrarea moștenirii, însă a murit la începutul anului 1220 fără să fi avut copii. În mai 1220, Gertruda s-a recăsătorit cu Theobald, conte de Champagne (ca Theobald al IV-lea) și rege al Navarrei (ca Theobald I), care pe atunci era doar un adolescent
Gertruda de Dagsburg () [Corola-website/Science/328518_a_329847]
-
Mihăiță, Patricia Grigoriu, Gina Patrichi, Aurel Giurumia, Ioana Crăciunescu, Constantin Diplan și Ștefan Sileanu. Filmul prezintă o poveste de dragoste între un cercetător științific zăpăcit și împiedicat și o tânără arhitectă, care crește patru frați minori după ce părinții lor au murit. Dându-și seama că arhitecta este femeia ideală pentru el, cercetătorul îi cucerește inima prin câștigarea mai înainte a dragostei copiilor. După ce echipa de fotbal a copiilor de pe stradă rămâne cu un jucător mai puțin, adultul Alexandru Ionescu (George Mihăiță
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
oară pantalonii la un meci de fotbal și voia ca prietenul lui mai în vârstă să se dea drept profesor de fizică și să-i spună Oanei (Patricia Grigoriu), sora mai mare care avea grijă de ei după ce părinții lor muriseră, că băiatul și-a rupt pantalonii în timp ce căra un dispozitiv din laboratorul școlar. Alexandru se duce și are marea surpriză să constate că sora mai mare a celor doi frați semăna cu fata din portretul-robot. El află cu acel prilej
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
mare a lui Hugo I de Rethel, cu care a avut un fiu și patru fiice. Începând din 1124, el s-a aflat la conducerea Rethel, în comun cu soția sa. După moartea acesteia, el a guvernat singur. După ce a murit, el a fost succedat de către fiul său, Ithier.
Odo de Vitry () [Corola-website/Science/328527_a_329856]
-
Stadtholder al Țărilor de Jos și a soției acestuia, Anne, Prințesă Regală. Cuplul a avut 15 copii dintre care 7 au atins vârsta adultă: După decesul soției sale, el a făcut o căsătorie morganatică cu Barbara Giessen von Kirchheim. A murit în 1788 și a fost succedat de fiul său cel mare în viață, Frederic Wilhelm.
Karl Christian de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/336444_a_337773]
-
Războiul rezultante, care a devenit cunoscut că nigerian Războiul civil sau Războiul nigerian-acestei provincii, a durat din 06 iulie 1967 până la 15 ianuarie 1970, după care guvernul federal de reabsorbit Biafra în Nigeria. Câteva de milioane de nigerieni estici au murit din pogromurile împotriva lor, cum ar fi 1966, unde între 10.000 și 30.000 de oameni igbo au fost uciși. În lupta lor pentru autodeterminare, oamenii din Biafra a câștigat respectul unei generații, si figure cum ar fi [[Jean-Paul
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
exemplu și educația primite în familie. A studiat filosofia și dreptul canonic la Universitatea din Lérida (1571-1576), și de teologie la Universitatea din Valencia (1578-1579) și din Alcalá de Henares. Într-un prim moment, nu a primit aprobarea tatălui, deoarece, murind fratele mai mare al lui José, tatăl său a crezut că acesta se va ocupa de averea familiei. El a fost hirotonit preot în anul 1583, la vârsta de 25 de ani. Sfătuit de episcopul de Urgell, Andrés Capilla, Calasanz
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
era limitată la grupuri mici de copii de oameni bogați, de către un tutore. Mai târziu, ideea va fi urmată și de alți fondatori și, în cele din urmă, în fiecare țară de către stat, ca o răspundere a acestuia. El a murit la vârsta de 92 de ani, la 25 August 1648, la Roma. José de Calasanz este unul din precursorii de pedagogiei moderne, deși nu a scris o lucrare strict monografică pe acest subiect, dar și-a răspândit teoria sa despre
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
Brecht și al unor autori antici greci si latini. Din 1979 până în 1983, Edoardo Sanguineti a fost membru al Camerei Deputaților din Parlamentul Italian. El a fost ales ca independent pe lista Partidului Comunist Italian. Edoardo Sanguineti era ateu. A murit pe 18 mai 2010 la Spitalul "Vila Scassi" din Genova, unde fusese internat pentru o operație chirurgicală de urgență din cauza unui anevrism abdominal.
Edoardo Sanguineti () [Corola-website/Science/336486_a_337815]
-
Saxa-Hildburghausen, care era în Hildeburghausen la acea vreme, Sophia Albertina a declarat război Saxa-Meiningen și a ocupat militar Schalkau la 11 iulie anul 1724. După ce fiul ei a preluat guvernarea în 1728, ea s-a retras la Wittum, unde a murit la 4 septembrie 1742, la 59 de ani.
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
Șir Sayyid Ahmad Khan Bahadur este un reprezentant al elitei musulmane din secolul al 19-lea din India, născut la 17 octombrie 1817 în Delhi, pe atunci capitala imperiului Mogul. Moare la 27 martie 1898 în Aligarh, India. A fost un intelectual, filosof și activis social musulman. S-a născut într-o familie cu o foarte mare influență în societatea civilă care i-a oferit în primii ani ai vieții o
Syed Ahmad Khan () [Corola-website/Science/336473_a_337802]
-
1940 că Gisella Weissmann (Weißmann). În 1940, numele evreiesc "Sară" a fost adăugat intrării, iar în 1941, evreii au fost scoși cu totul din cartea de telefoane. În ianuarie 1942 a fost deportata la Riga, în Letonia, unde a și murit, în același an. Grosz și Weissmann au avut în 1908 un copil născut în afara căsătoriei, Ilse. Fiica a devenit de asemeanea pianista, fiind învățată de mama ei în Berlin și de Konrad Wolff în Paris. Din 1933 Ilse Weissmann a
Gisella Grosz () [Corola-website/Science/336479_a_337808]
-
a devenit de asemeanea pianista, fiind învățată de mama ei în Berlin și de Konrad Wolff în Paris. Din 1933 Ilse Weissmann a trăit în Franța, Anglia și Italia, iar în cele din urmă a emigrat în SUA, unde a murit în anul 2000.
Gisella Grosz () [Corola-website/Science/336479_a_337808]
-
rasa Chancelade”, argumentând că indivizii ce aparțineau acestei rase erau strămoși ai eschimoșilor. Această ipoteză, deși a fost confirmată de mulți dintre contemporanii săi, este acum respinsă, iar craniul de Chancelade este considerat a fi un Cro-Magnon. Léo Testut a murit pe 16 ianuarie 1925 în Bordeaux.
Léo Testut () [Corola-website/Science/336501_a_337830]