8,238 matches
-
fiul lui Ștefan, iar identificarea făcută de ei nu pornea de la turcescul Carabogdan, pentru că moldovenii știu cine a fost Ștefan și fiul său, Bogdan. În loc să ne străduim ca să potrivim nume și date, pentru a stabili că, în 1486, Ștefan a închinat țara turcilor, mai firesc era să se pornească de la tradiția noastră cronicărească și să se caute în documentele vremii, dacă aceasta pornea de la un sâmbure de adevăr sau era doar rodul unei fantezii. Parcurgând Diariile lui Marin Sanudo (în italiana
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se mai poate spune, în fața dovezilor aduse, că urmașii lui Ștefan au plasat închinarea Moldovei în vremea fiului său Bogdan, pentru a nu întina gloria de care s-a bucurat marele domn. Ștefan, ca și Mircea cel Mare, nu a închinat țara sultanului. Alianța cu Ungaria. Conflictul cu Polonia. În urma evenimentelor petrecute după anul 1485, devenea evident pentru Ștefan cel Mare că, nici după jurământul de la Colomeea, regele Poloniei nu vroia sau nu era în stare să ajute Moldova în confruntarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le duce cu ungurii și cu polonii. În fond, ceea ce dorea Ștefan era să obțină statut de principe independent față de regele Poloniei. Era, probabil, și o chestie de orgoliu. Acceptase, deși după amânări de peste un sfert de secol, să se închine, să depună jurământul de credință în fața regelui Cazimir, dar, în loc ca suzeranul să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că moldovenii „doreau cu toții războiul cu turcii (tutti desiderano guerra contra turchi)”. Din felul în care s-au desfășurat evenimentele în anul 1500, reiese că există o stare de încordare între Moldova și Imperiul Otoman, ceea ce dovedește că Ștefan nu închinase țara sultanului. Dacă ar fi făcut-o, ca vasal credincios, nu avea de ce să se teamă din partea turcilor. Cât privește participarea la o cruciadă, Ștefan era pregătit să participe, dacă europenii treceau la acțiune. Ca să afle ce gânduri au aceștia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două țări românești. În Letopisețul cantacuzinesc se arată că după ce a trecut Radu Negru la Sud de Carpați „Atunce și Băsărăbeștii cu toată boierimea ce era mai nainte peste Olt, s-au sculat cu toții de a venit la Radul Vodă, închinându-se să fie supt porunca lui și numai el să fie peste toți”. De atunci, în titlul domnului apare formula singur stăpânitor. Recunoașterea lui Negru Vodă ca singur stăpânitor înseamnă un act de înțelepciune politică din partea conducătorilor formațiunilor politice existente
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Odrivoz, Nicolae Porava și Buciațchii pierind în luptă. La 16 octombrie 1451, Bogdan este însă ucis la Reuseni de către Petru Aron, care venea din Polonia. Boierii trec de partea lui Alexăndrel și Petru Aron se refugiază în Polonia. Alexăndrel se închină și lui Iancu de Hunedoara și făgăduiește regelui polon că îi va jura credință, acolo unde va binevoi acesta să vină, la Sneatin, la Camenița sau la Colomeea. În august 1454, domn al Moldovei era Petru Aron; în februarie 1455
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Baia, urmând cele trei căi principale care duceau în centrul târgului. A trădat, convins că cel care va obține victoria va fi regele Ungariei. S-a înșelat, nu a mai avut timpul să ajungă în tabăra regelui, pentru a se închina pretendentului, pe care acesta îl aducea pe tronul Moldovei. Iar pentru că domnul era “degrabu vărsătoriu de sânge”, Crasnăș și alți 19 boieri mari și-au pierdut capul, iar alți 40, boieri mai mici, au fost spânzurați, după cum se arată într-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înainte. La 30 septembrie 1503, într-un privilegiu acordat mânăstirii Neamț, era reîntărită și prisaca “de la Bohotin, la gura Tătărcei.” La 15 octombrie 1491, Ștefan cel Mare dăruia mânăstirii Tazlău braniștea care se afla în jurul mânăstirii. La 17 noiembrie 1502, închinând mânăstirii Putna pe preoții din mai multe sate, se arată că domnul “a făcut mai sus scrisei mânăstiri braniște în jurul mânăstirii”, căreia i se stabilea hotarul care cuprindea un teritoriu foarte întins. Domeniul domnesc: locuri în pustiu. Locurile în pustiu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale Pobratei, Verejani, unde a fost Dan, și Ciulinești, unde a fost Manoil. La mânăstirea Pobrata se odihnesc osemintele doamnei Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. O însemnare târzie, pe spatele unui document, ne arată că mânăstirea Pobrata a fost închinată Sfântului Mormânt. Așadar, Pobratei i-au fost acordate 27 de privilegii: 19 înainte de domnia lui Ștefan cel Mare, 7 între anii 1458-1472 și unul în anul 1500. Domeniul mânăstirii a fost apreciabil, ca mărime: 20 de sate, două locuri în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
celor două sate erau scutiți de toate dările și slujbele datorate domniei, ei fiind obligați “să păzească această mânăstire și să lucreze acestei mânăstiri”. La 16 martie 1490, stareța Eufrosina cu toate surorile ei, au venit în fața domnului și au închinat mânăstirea lor, cu satul Balasinești, mânăstirii Putna. Mânăstirea Humor, cu hramul Adormirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, a fost ridicată de Oană vornicul, pe moșia lui, înainte de anul 1415. La 13 aprilie 1415, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii satul unde a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Maria și pentru sănătatea și mântuirea copiilor noștri”. Domnul mai cumpără satul Măcicătății (Măcicătești) de la nepoții lui Jurj Stărostescul și ai lui Mihul Stărostescul, pe care îl dăruie Putnei. În aceași zi, stareța Eufrosina și cu surorile de la mânăstirea Horodnic închină Putnei, mănăstirea lor. La 16 martie 1490, Ștefan cel Mare cumpăra satul Voitin de la copiii lui Hărman, nepoții lui Iațco, cu poiana unde a fost mânăstirea lor și “pământul cel vechi”, pe care aveau uric de la Alexandru cel Bun și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Cupca aflându-se și curtea sa. Boierul Sima a dăruit mânăstirii satele Stroinți și Urvicoleasa, pentru care se judecase Crasnăș postelnicul cu Mărușca, fiica lui Ion Munteanu. Satul Șirăuți a fost dăruit Putnei de Iuga vistier. Mânăstirea Horodnic se închina Putnei, cu cele două sate ale ei. O jumătate din satul Maneuți reprezenta tot dania unui boier. Domnul a cumpărat, deci nu este vorba de o răscumpărare, 19 sate, pe care le-a dăruit mânăstirii, scutite de dări și gloabe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a avut loc la 14 septembrie 1472, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, dându-i domnului sentimentul că Suceava va fi un nou Constantinopol, un nou centru de luptă contra necredincioșilor. În același an, 1487, era înălțată și biserica de la Milișăuți închinată Sfântului Mare Mucenic Procopie de a cărei protecție s-a bucurat în timpul luptei de la Râmnic, din 8 iulie 1481, pisania bisericii fiind o cronică lapidară a evenimentului. Piatra de temelie a bisericii era pusă în ziua în care se sărbătorea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pătrăuți și de la Milișăuți, în 1487, al căror hram ne arată legătura dintre lupta dusă de Ștefan cel Mare pentru apărarea Crucii, sub semnul crucii, sau sub protecția Marelul Mucenic Procopie, domnul poruncește ridicarea bisericii de la Voroneț, pe care o închină Sfântului Gheorghe, patronul și protectorul oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului Gheorghe, domnul dăruia mânăstirii Zografu un Tetraevanghel, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apărarea Crucii, sub semnul crucii, sau sub protecția Marelul Mucenic Procopie, domnul poruncește ridicarea bisericii de la Voroneț, pe care o închină Sfântului Gheorghe, patronul și protectorul oștirilor, Mare Mucenic și Purtător de Biruință, voievodul lui Christos. Aceluiași sfânt îi este închinată și biserica de la Hârlău, ca și biserica de la Baia. De ziua Sfântului Gheorghe, domnul dăruia mânăstirii Zografu un Tetraevanghel, în 1502 și trimitea aceleiași mânăstiri steagul său de luptă, pe care era brodat chipul sfântului. La Vaslui a fost ridicată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fusese ucis Bogdan, tatăl lui Ștefan cel Mare. Biserica Sfântului Arhanghel Mihail de la Războieni, a cărei zidire se încheia la 18 noiembrie 1496, a fost ridicată “pentru amintirea și întru pomenirea drept credincioșilor care s-au prăpădit aici.” A fost închinată Arhanghelului care, în mentalitatea oamenilor din Evul Mediu, era “căpetenia oștirilor cerești, sprijinul popoarelor creștine, cel ce va anunța Judecata de Apoi”, iar după interpretarea lui Rene Guenon era “principiul puterii sacerdotale sau pontificale.” În ziua de 26 octombrie, ziua
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și luau,/ La fântână că-i duceau,/ Cu apșoară-i adăpau;/ Iar acas’ de se-ntorceau,/ Fân tocat că le dedeau,/ De căpestre că-i legau,/ La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
meu,/ Pune-l [frâu] la calul tău/ Și du-ti după ursâtorul meu»” (Lungani - Iași) sau „Sorî, sorî, lunî sorî,/ Na-ț păru neu/ Ca sî faci frâu calului tău” (IpateleIași). Ofrandele și sacrificiul (simbolizat de păruldepozitar al energiei spirituale) închinate imperativ lunii relevă puntea de comunicare directă a fecioarei cu astrul nopții, devenit tutelar pentru destinul ei. Asociată întunericului, tânăra aflată în procesiunea inițiatică va câștiga filiația directă cu luna prin feminitatea și fertilitatea ei latentă, pentru că astrul „dirijează atât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când fu joi de dimineață,/ Ileana de dimineață se scula,/ Cetină, cetioarele!/ Mijlocul și-l încingea,/ Perișorul pieptăna,/ Pe ochi negri se spăla,/ La icoane se-nchina,/ Vedrița-n mână și-o lua,/ La fântână se ducea”. În contextul acestei resimțiri mistice a momentului premarital, acțiunea împărătesei liniștite de răspunsul fecioarei se transformă în ajutor năzdrăvan: „- Nu gândi, împărăteasă,-așa,/ Că eu sînt de-o logodită,/ De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în pasăre este posterioară mutilării inițiatice prin orbire, ceea ce provoacă închiderea privirii în interiorul depozitar al adevărurilor esențiale. Ruga către instanța supremă catalizează metamorfoza și aici, semn că fata are un canal de comu¬nicare deschis cu sacrul: „...începând să se închine iarăși, se rugă lu Dumnezeu să-și arate îndurarea și bunătatea cu dânsa, prefăcând-o în păsărică. Domnul își aduse aminte de lunga ei răbdare, de vorba cumpănită, de purtarea-i supusă și nepregetătoare. Cum isprăvi ruga, se pomeni schimbată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din "O scrisoare pierdută". Poate surprinde atașamentul țăranului moldovean față de fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la un sfert de veac de la îndepărtarea sa "cel mai strălucit și bun Domn ce l-a avut România vreodată" (p.51). Pagini semnificative sunt închinate anilor școlii primare din Fălticeni, își amintește învățătorii pe care i-a avut dar și momentul când l-a cunoscut pe Mihail Sadoveanu "un băițoi mare parcă era fiu de lipovan"(p.45). Frânturi din viața cotidiană a Fălticenilor sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mărturisesc sincer că mi-ați prilejuit o mare plăcere. Am încercat sentimente de înaltă factură psihică pe care le voi retrăi de fiecare dată, când voi reciti evocările dvoastră. Mama noastră, a fost o icoană de preț în fața căreia ne închinăm cu evlavie. Și-a dăruit viața pentru noi, cei 4 copii, pe care ne-a crescut și educat cu dragoste de țară și de adevăr. O păstrăm în sufletul și mintea noastră vie blândă și scumpă, șiorice impas, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
trăind fie sănătoase, de-or fi murit, Dumnezeu să le ierte păcatele, să le fie țerna ușoară și amintirea veșnică că au fost fete foarte cinstite și de rară vrednicie. Azi 28 iulie 1972. Bogata 20 noiembrie 1972 Bogata Rânduri închinate în amintirea elevului Alexandru A.Ștefănescu de la Școala Normală de învățători "Vasile Lupu"din Iași, el fiind din com.Drăgănești, jud.Suceava. Eu am intrat în Școala Normală "Vasile Lupu"din Iași în septembrie 1900. În 1903 eram în clasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fața tuturor. I-au sărutat mâna Mămichii și oaspeții m-au îmbrățișat, urându-mi "La mulți ani!" Ambasadorul Evghenii Tiajelnikov, cu care aveam cele mai bune relații și care vorbea fluent românește, după ce făcuse niște semne șoferului său, în timp ce noi închinam pentru ideea "excelentă" de a face acest popas surpriză, într-un mediu atât de pitoresc, ne prezentă un cadou o tavă cu picturi rusești și o sticlă de votcă, pentru mămica și pentru mine, din cele pe care le luase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
tratamentul bolilor reumatismale (6 lucrări); - Studiul apelor sulfuroase și nămolul de la Nicolina Iași (14 lucrări); - Cercetarea acțiunii, elaborarea unor metodologii terapeutice și introducerea în practica curentă a unor metode de tratament cu factori fizici (12 lucrări); - Restul lucrărilor a fost închinat cazuisticii clinice mai importante din punct de vedere al diagnosticului și conduitei terapeutice. Pe această linie se înscriu o serie de invenții și inovații pentru care profesorul Carasevici a obținut brevete, aceste invenții făcând parte din dotarea complexului balnear Nicolina
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]