8,189 matches
-
superioara Insti tutului de fete de la Saint-Cyr, Madame de Maintenon constată că unele din aceste fete sunt „libertine“, adică, În Înțelesul ace lui secol, au un spirit prea independent, pornite să discute despre toți și despre toate și a se Îndoi de toți și de toate. Iar Într-o altă scrisoare, din 1708 (pe care o citesc În aceeași admirabilă culegere de scrisori din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, adnotată de Gustave Lanson) a drei D’Aumale, fostă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de o harfă cu suavități grave, celeste; basm, mit sau fabulație orientală, cu antice sono rități greco-barbare; mândră eroină evadată din vreo tragedie petrecută În preajma acestei mări cu larmele ei neobosite și cu perfidele ei ape albastre; sau, vă mai Îndoiți?, vlăstar regesc (Bere nice, Nisa, Roxana, Lao dice, Atalida, Statira, Hypsicratea sau Drypetina?) rupt și rătăcit din Însăși coapsa lui Mithridate Eupator, frumos la chip și uriaș la Înfățișare, despot crunt și temut al Pontului [...]. Dar lăsând astea deoparte și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a-și lăsa urmele zbârcelilor lui. Îi spuneam priete nului: „Pe asta, dacă o iau de aici și o prezint În lume ca pe o logodnică din povești, nimeni nu s-ar Îndoi de puritatea ei totală!“ Tot la o asemenea instituție din Sibiu - cu porți mari ca de cetate, cu portari gravi și cu „directori“ plini de impor tanța lor, dar, mai ales, cu un șir rotund de odăi ispititoare, ocolind, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rostești o nerozie. Unul care o face pe deșteptul poate să și amuze, dacă lasă loc de întors. Fostul redactor de editură - sau de televiziune, ce-o fi fost el - își continuă însă judecățile, ca un inchizitor care nu se îndoiește nici de adevărul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia să-i condamne pe lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda - ți-ai făcut numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a rămas la fel, iar eu îmi schimb mereu părerile. La început l-am condamnat, ca toată lumea, că nu se duce la muncă, pe urmă am luat aminte la întreg felul său de a fi, pentru ca în final să mă îndoiesc de justețea indignărilor mele. Mai ales după ce am aflat că menestrelul de pasaj a ieșit cu chitara lui la cântat în primele zile ale lui 1990 și că, de atunci, nici n-a evoluat, nici n-a involuat. A rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost și mărturisirea lui Ovidiu T. „Am dat cu pumnul în burlanele de tablă - a zis el - până pe 14 decembrie 1996, orele 18:32. De ciudă. Când nu-mi ieșea un lucru, loveam cu pumnul în burlanele de tablă. Am îndoit sute de burlane.“ „Iar după 14 decembrie 1996 te-ai făcut filozof“, l-a completat în bătaie de joc Marinel F. „Nu, nu m-am făcut mai deștept - i-a răspuns cu gândul parcă dus spre acea zi Ovidiu T.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acasă, dar până în 18 trebuie să te întorci... Te sărutăm, ai tăi, Mama și Tata 11 septembrie 1953 Dragul meu Petinca! ți-am scris o carte poștală, dar cum am pus-o la cutie am și început să mă neliniștesc, îndoindu-mă dacă va ajunge ori nu la tine. De aceea, îți mai scriu încă una. Tu trebuie să te întorci la București cel mai târziu până pe 17 septembrie dimineața, deoarece până în 18 trebuie să depui personal o cerere de înscriere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o simțeam -, în chipul cel mai discret posibil, de a Vă comunica ceva din ființa mea, din felul meu de a fi, din gusturile și părerile mele. Trebuie să Vă mărturisesc cinstit, am evitat pe cât posibil lucrul acesta. Nu mă îndoiesc că ați observat-o și Dumneavoastră, căci până la urmă ghiceam din felul în care mă priveați ceva care s-ar putea traduce cam astfel în cuvinte: „Aha! Așadar, acest tânăr domn dorește să rămână până la urmă un incognito! Bine, bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trec pe lângă mine și, după o ușoară gâdilare de vanitate, se pierd undeva fără să mă atingă în bine sau în rău, fără să prindă consistență. Cuvintele tale au pătruns în mine, au rămas și rodesc. Cum te mai poți îndoi de ceea ce înseamnă pentru mine „activitățile tale literare“? Mai mult ca oricând, simt că „solidaritatea de generație“ și „solidaritatea celor buni“ nu sunt povești, ci realitățile cele mai reale. Când te voi vedea, îți voi citi și scrisoarea lui Dinu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pierdut niciodată părul. L-a luat cu el în sicriu - o coamă bogată și strălucitor de albă. Cu toată osteneala ce și-a dat-o bunicul cu mine, n-am învățat să joc șah niciodată. Bunicul a început să se-ndoiască de facultățile mele mintale, iar eu nu m-am străduit să-i schimb părerea. Nu i-am spus niciodată cât de tare mă temeam și-mi plăcea de rege. Despre așa ceva s-ar putea zice: capul nu mi-era slobod
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alta și pică mort cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune." (I.A. Brătescu-Voinești) După vreo jumătate de oră, sângele parcă începea să circule și prin extremitățile cele mai îndepărtate ale corpului; degetele își reluau poziția normală, puteam să le îndoi, să închid și să deschid palma. Mama trecea de la unul la altul, ne lua mâinile și ni le masa, tratând fiecare deget separat, forțând sângele să-și reia circuitul integral. O teamă cumplită o cuprindea când vedea că vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe filieră azteco-maiașă, obținut din amestecul augustei trinități: apă, sare și mălai și fiartă la foc moderat familia Aciocîrlănoaiei se afla într-o situație limită. Voi, cei care întâmplător aveți curajul și răbdarea să citiți aceste rânduri, să nu vă îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
literelor franceze, care scrie în Tentația inocenței: "America dispune, în afară de magnetismul său, de o capacitate de a propaga, de a exporta în toată lumea viciile sale, reușind în același timp să păstreze doar pentru ea virtuțile sale, care sunt imense". Mă îndoiesc că marea majoritate a literelor franceze, orbită de un antiamericanism ieftin și de un nombrilism galic și mai ieftin, ar accepta această afirmație... Cuvintele unei tinere femei de succes în formare, elvețianca Maya: "Nu îmi plac bărbații care parcă își
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bourses toute ma vie", spunea ciudatul transfug. (Pasaj adăugat ulterioar, în august 2005: Oare de ce nu l-am ascultat? Dar el a trăit ca bursier în anii '40 și '50! Ar fi fost posibil să aibă același traseu astăzi? Mă îndoiesc. Nu pot să îmi închipui un Cioran care participă la un colocviu internațional cu un subiect legat de condiția minorității Rroma în sudul Transilvaniei. Sau despre cadrele memoriale ale "stalinismului-ceaușist" din România. Cuvântul comunism nu se (mai) poate folosi în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
artă catolică din Chile. Reprezentările lui Iisus Hristos pe cruce sunt de un realism greu de suportat, pentru un ochi "ortodox", ca al meu. O posibilă explicație: în fața sângelui, stigmatelor Sale și a suferinței, nimeni nu se mai poate nici îndoi, nici înduioșa, așa cum s-ar întâmpla în fața altor scene mai edulcorate. Poate că nu întâmplător se citesc în școlile coranice fragmente din Evanghelii apocrife (în special apocrifa lui Barnaba) care spun că Iuda a fost crucificat în locul Lui, pentru simplul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Și trenul a pornit greoi Din gară parcă mai pustie, Mai tristă parcă că oricând, În noaptea rece și tirzie, Cu el iubita mea ducând... Ploua încet... și-n lacrimi stropii Se prefaceau pe-obrazul meu... Un vânt porni sa-ndoaie plopii, Să plângă printre crengi mereu. Împrăștiind frunzele-n aer Și-n noaptea neagră și ostilă Văzduhul tot era un vaier Un plâns sălbatic de copilă.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93321]
-
fost dictat de undeva de sus? Sau Harry Potter nu e artă? A.R. E greu de răspuns la întrebarea aceasta. Nu știu dacă Harry Potter e dictat de sus sau de jos. Nu știu dacă e artă și mă îndoiesc că o să aibă posteritatea lui Alice în Țara Minunilor. Cred că este vorba de altceva, de fapt. Am observat, spre stupoarea mea, că nu există nici un fel de relație directă între inteligență și talent. Am observat că talentul pare-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
René de Obaldia. New York Times recunoaște eroarea săvârșită la 13 ianuarie 1920, când și-a bătut joc de ideea lui R.H. Goddard privitoare la posibilitatea unei rachete de a funcționa în vid. Erata ziarului, exprimarea regretelor sună frumos, nobil. Mă îndoiesc de eficacitatea gestului. Poate pare formal, dar oamenii nu dau importanță decât ideilor și cifrelor rotunde. New York Times trebuia să publice erata exact în ziua de 13 ianuarie 1970, la 50 de ani rotunzi după afirmațiile sale nefericite. „50 de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce. Obs-ul nu mai încăpuse și - ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție manuscriselor, revistelor, ziarelor - mi-l fixă, îndoit în două, la pieptul pardesiului. La un moment dat șoferul strigă ceva care cuprindea rumînskoie pasolstvo și, din două-trei îmbrânceli normale într-un troleibuz aglomerat, am fost proiectat pe scară, coborând - cu valiza la subsuoară - în stația unui cartier peste
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sau să proclame că aceștia «trăiesc într-o lașitate constantă» ne vom permite și noi, nu pe baza unor prezumții injurioase, ci în lumina contradicțiilor și inadvertențelor semnalate anterior, ca și acelora asupra cărora vom insista în continuare, să ne îndoim de sinceritatea susținerilor dramaturgului, care prin programul său politic nu cinstește un nume de cea mai adâncă vibrație românească. Pentru că alături de Paul Goma, și de alți proaspeți aciuiți în Occident, «noul cruciat» se erijează și în avocatul pretențiilor ilegale ale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-n Națiune - unitatea noastră vie, Toți Eroii românimii se unesc într-o lumină, Magnitudinea solară pe nou chip de Românie. Toți într-unul, cum un fluviu râurile își adună. Astăzi știm că nu-s opreliști să ne-nfrângă, să ne-ndoaie. În frumoasa noastră Țară și-n sfânta limba română Azi, EROUL NAȚIUNI-I CEAUȘESCU NICOLAE!“ („Eroul națiunii“, Săptămîna culturală a Capitalei, 17 aprilie 1987) „Analizând desfășurarea măreței epopei de înălțare a patriei române pe culmile socialismului victorios și punând în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
parc-ai fi babacloanța. Îmi vine să-i ard una, dar nu pot, fiindcă am mâinile ocupate și oricum e dincolo de gard. Țip isteric în aia mă-tii oană nu sta cu limba-n gură și-ajută-mă. O văd cum se-ndoaie de râs și cum scapă pisica din brațe. Din inerție, mai scot două-trei smiorcăituri și gem patetic unde-am ajuns Doamne unde-am ajuns. Iar când ea strigă veselă pe victoriei acasă ai ajuns mămăloi, mă umflă și pe mine
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
menține la putere. Astfel, sediile diferitelor partide sunt burdușite cu microfoane - un excelent mijloc de a afla punctele slabe ale adversarilor politici. De altfel, Ion Rațiu dădea ș i probe de microfon în propria sa locuință. Pentru cine se mai îndoia de acest lucru, evenimentele de zilele acestea ar fi trebuit să-i lămurească pe deplin. Iată că mizeria începe să iasă la suprafață. Neîndoielnic că și în cadrul actualului SRI sunt oameni care vor să iasă din mocirlă. Pentru că, hotărât lucru
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se pare, gîndea și decanul, care fusese cucerit de cuvîntul acela magic. Prin urmare, mi-a ținut un discurs cu sfaturi despre cum trebuie să fie omul de cul tură pentru a reuși în viață, spunîndu-mi, totodată, că nu se îndoiește că eu sînt făcut pentru cultură. în ideea, probabil, că, dacă nu poate face nimic cu admiterea („Mă înțelegeți, contestația e un vax, nici un profesor nu va recunoaște că el sau vreun confrate de-al lui a greșit“), măcar să mă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
satul Ghilia, contra unui comision exprimat într-un număr de țigări. Când era învoire generală, cei mai teribiliști dintre noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu depăși ora până la care era învoirea. Năravul fumatului l-am deprins extrem de ușor. După ce am fumat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]