7,678 matches
-
mai multe cirezi continuă până în prezent sub forma deismului clasic și a deismului modern el este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică satira umorul grotesc și cântecele lascive eva a ținut pe parcursul vieții un jurnal unde făcea sporadic însemnări ferme izolate au fost atacate de grupuri înarmate cu furci și cuțite de bucătărie bolțile au numeroase nervuri sculptate din loc în loc cu motive florale și scuturi cavitatea bucală este bine delimitată se prezintă ca un șir de platouri înalte
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de grade? Oficial, Polul Nord geografic a fost atins de cercetătorii nord-americani Robert Edwin Peary și Matthew Henson la data de 6 aprilie 1909. Cercetările ulterioare au pus la îndoială faptul că cei doi cercetători ar fi atins întradevăr polul geografic, însemnările lor nefiind deajuns de precise. Asfel Frederick Cook pretinde că el ar fi fost primul ce a atins polul geografic la data de 21 aprilie 1908, această afirmație fiind mai târziu considerată falsă. Până azi nu există certitudinea că aceste
Polul Nord () [Corola-website/Science/297894_a_299223]
-
Întrebare și răspuns", "Modalități de autoînșelare", "Socrate - Înfruntarea filozofiei cu cetatea", " Despre lumea în care trăim". Auditorii au notat cu grijă cele ascultate, astfel încât conținutul acestor prelegeri s-a păstrat și a putut fi coroborat cu mulțimea de caiete de însemnări lăsate în urmă de filozof, pentru încercarea unei reconstituiri a operei. moare la 13 noiembrie 2002 în București. După moartea sa ies la iveală "caietele Dragomir", conținând însemnările sale pe timp de decenii, un uimitor exercițiu de gândire solitară pură
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
a păstrat și a putut fi coroborat cu mulțimea de caiete de însemnări lăsate în urmă de filozof, pentru încercarea unei reconstituiri a operei. moare la 13 noiembrie 2002 în București. După moartea sa ies la iveală "caietele Dragomir", conținând însemnările sale pe timp de decenii, un uimitor exercițiu de gândire solitară pură și un amplu interviu, realizat cu Fabian Anton.
Alexandru Dragomir () [Corola-website/Science/297895_a_299224]
-
Hurnuzaki, apărută de curând în nemțește. În 1879 crește în intensitate pasiunea pentru Mite Kremnitz, căreia îi predă lecții de limba română și-i oferă în manuscris poezia "Atât de fragedă". Faptul îl alarmează pe Maiorescu, după cum reiese dintr-o însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: „Grea epocă Eminescu“. Se afundă din ce în ce mai mult în munca de gazetar. În redacție are un rol preponderent, dar obositor. Satisface cererile repetate ale lui Negruzzi și-i trimite la Iași poezii care se
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
o carte tipărită la Viena, se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc "Bukovie". Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă „frumos este”. Prima mențiune scrisă despre Bucur ca întemeietor, figurează în însemnările consulului Angliei la București, Wilkinson, publicate în 1820 la Londra. Prin etimologie populară domnitorii fanarioți au tradus toponimul prin "Hilariopolis", ceea ce, în limba greacă, înseamnă „Orașul Veseliei”. Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești la nord și Giurgiu la
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
intervine o nouă și interesantă notiță, care nu trebuie trecută cu vederea: "„A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcțiuni publice. Servilitatea față de interesele Rusiei era un titlul de promovare”." Tot din însemnări date aflăm că, la 1848, Rusia ținea în Basarabia o armată de 30.000 de oameni, iar la 1 august a aceluiași an, când o puternică armată rusă a trecut Prutul, în marșul ei spre București, turcii au trimis o
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
d. 18 septembrie 1962, București) a fost un colecționar și critic de artă român, de etnie armean. A fost membru corespondent al Academiei Române. A scris monografiile lui Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Nicolae Tonitza, precum și volumele de eseuri „Pagini de artă”, „Însemnările unui amator de artă”, etc. Sprijinitor al multor artiști de seamă, Zambaccian a adunat o valoroasă și bogată colecție de tablouri, care se regăsește în Muzeul Zambaccian. Mai mult decat atât, Krikor Zambaccian a inventat conceptul de consignație de artă
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
franceze reprezentate de către Corot, Alfred Sisley, Delacroix, Renoir, Paul Cézanne, Henri Matisse, Picasso, Maurice Utrillo, Pierre Bonnard, Albert Marquet, Pissarro. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în anul 1947 și Krikor Zambaccian a fost decorat de către Regele Mihai. În cartea sa "Însemnările unui amator de artă" face la final o declarație de donație, după cum urmează:
Krikor H. Zambaccian () [Corola-website/Science/307057_a_308386]
-
anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie. Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să-și continue studiile în Anglia sau America. În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista "Însemnări ieșene", publicație de prestigiu în cultura românească. Universitatea Grigore T. Popa de Medicină și Farmacie din Iași îi poartă numele.
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
În 1863 a fost transferat la ospiciul pentru săraci, bătrâni și infirmi de la Galata, devenind directorul ospiciului. A fost interesat de botanică, elaborând în 1841 lucrarea "Descrierea florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios", în care descrie peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Lucrarea, care din nefericire a rămas doar în manuscris, s-a pierdut ulterior, păstrându-se doar ierbarul la Muzeul de Istorie Naturală
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
muncitori din uzină, luptători pentru cauza proletariatului. Până la sfârșitul vieții, a scris 30 de volume (nuvele, schițe, articole și reportaje, mai multe romane, o piesă de teatru), unele traduse și în limba română. Din acestea, se cuvin a fi reținute însemnările sale de călătorie, "Hetedhét országon keresztül Indiában" ("Peste șapte țări și mări în India", 1956), și romanele autobiografice "Ki a sánc alól" ("Ieșiți la suprafață", 1969) și "Hogyan tovább" ("Cum va fi", 1971, ed.II - 1984). Între anii 1950-1952 a
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
data de 28 iunie 1940, la douăzeci și doi de ani de la Unirea patronată de Iancu Flondor, actul de cedare a fost îndeplinit tot de un Flondor. Regele Carol al II-lea al României scria la 29 iunie 1940 în însemnările sale zilnice: "“O singură lumină în tot întunericul acesta, este purtarea mai presus de orice laudă a lui Flondor, Rezidentul Regal din Cernăuți. L-am și decorat cu “Pentru Merit”, pentru atitudinea lui cu adevărat frumoasă”" . A contribuit la salvarea
Gheorghe Flondor () [Corola-website/Science/307292_a_308621]
-
schit cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"”. O troiță amintește: „Aicea a fost biserica "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil", a treia din Mănăstirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie și dărâmată de inundațiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare de arhimandritul Porfirie Ștefănescu în 1976]]-august 1977”. În 1901, episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos (1886-1902) a pus temelia actualei biserici, după planurile arhitectului Toma Dobrescu din București, pe platoul din partea de sud, având în vedere consolidările (terenul
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
locul uneia dintre cele mai mari bătălii, care a hotărât soarta armatei napoleoniene și cu speranța că va întâlni acolo martori oculari ai bătăliei. Timp de două zile el umblă pe jos și cu trăsura pe câmpia de la Borodino, face însemnări în agendă să, desenează planul bătăliei și caută veterani, contemporani ai războiului de la 1812. Cu șase luni înainte de a începe să scrie "„Război și pace”", Tolstoi notă în jurnalul sau: "„Niciodată nu mi-am simțit forțele intelectuale și morale atât
Război și pace () [Corola-website/Science/308513_a_309842]
-
refăcut de boierul Diicu Buicescu, nepotul domnitorului. Între secolele XVII-XVIII mănăstirea era cunoscută prin proprietățile și veniturile de care dispunea, fiind închinată de către domnitorul Alexandru Coconul catre Mănăstirea Cutlumuș din Muntele Athos. Vrednice de amintit în acest sens sunt și însemnările de călătorie ale patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei și ale secretarului său, arhidiaconul Paul de Alep, care la 19 august 1657 au poposit „la o mănăstire cu hramul Sfântul Mihail, dar de obiceiu numită Clocociov”, care seamănă cu
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
de lut, morminte de piatră”, 28 septembrie. - „Memfis”, 12 octombrie. - „Teba”, 16 noiembrie. - „Cultul soarelui”, 30 noiembrie. - „Epoca saïtă și transformarea noțiunii de personalitate”, 7 decembrie. 1934 - „Egeea”, 1 februarie. - „De la sat la capitală”, 21 noiembrie. 1935 - „Planul de sistematizare” (însemnări), 20 mai. 1937 - „Lumina românească”, 21 ianuarie. - „Valea Jiului”, 11 februarie. - „Locuința românească”, 1 aprilie. - „O biserică la țară”, 12 august. - „Satul românesc”, 29 septembrie. 1938 - „Școala satului”, 10 martie. - „Construirea unei ferme”, 12 mai. - „Arhitectura religioasă și peisajul românesc”, 13
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
sfințit cu bine-cuvîntaria Sfinției Salle Părintelui Episcop al Eparhiei Rîmnicu Noului Severin D. D. Ghenadie. astă-dzi 13 Aprelie de Părintele Protoereu al judeciului P Cătărășanu. Preotu Biserici Ștefan Bălăcean. Cîntăreț Barbu Cojocariu. ... Dzugrav M. Stăiculescu C. Strehaia, C. Ciochiuțu."" O însemnare în betonul treptelor de la intrare sugerează că structura din fața prispei a fost adausă în 1911. Pictura exterioară este semnată de Anton Barbu din Panaghia, Dolj, în 1974. Recent au fost înlocuite ferestrele vechi cu termopane, cu excepția unei ferestre spre sud
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
biserica a fost adusă cu mai bine de două secole în urmă din Poiana Răchițelii, unde a fost folosită timp de un secol. Ioana Cristache-Panait a surprins de asemenea tradiția mutării bisericii în Vălari din Poienița Tomii, însă, în lipsa unor însemnări de mutare și datorită existenței anterioare a unei biserici asemănătoare în satul vecin Toplița, cercetătoarea a înclinat să susțină ridicarea bisericii de lemn de la bun început de către vălăreni. O datare exactă se va putea face prin metoda dendrocronologică. Până atunci
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
antedatează construcția. Anul 1736 este zgâriat pe peretele nord-estic al altarului. Pe același perete este scris anul 1812 cu cărbune. Tot cu cărbune a fost scris anul 1830 pe peretele exterior vestic. Pe pereții interiori se pot identifica mai multe însemnări și desene interesante, zgâriate sau scrise cu cărbune. Printre ele apare, pe peretele vestic în tinda femeilor, numele „Lupu” având deasupra sa un semn de identitate format din cercuri concentrice. Nu departe apar, ușor zgâriați, șerpi-balauri, scoși, parcă, din mitologia
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
perete exterior. Această structură de rezistență este făcută din lemn de stejar. Fundătura de dulapi de brad rigidizează pereții. Dulapii de brad au fost tăiați mecanic, posibil la un gater de apă existent în zonă în urmă cu câteva secole. Însemnările numeroase de pe ei certifică vechimea lor. Despre vechimea tehnicii constructive este greu să ne exprimăm ferm în acest moment. Totuși, nu putem trece cu vederea asemănarea evidentă și semnificativă cu templele dacilor de pe columna lui Traian{necesită citare}. Cuiele marcate
Biserica de lemn din Vălari () [Corola-website/Science/308672_a_310001]
-
început "„Învierea”" fusese concepută ca nuvelă, problema centrală fiind renașterea morală a eroului. Tolstoi se concentrase mai ales asupra analizei frământărilor sufletești ale lui Nehliudov, asupra descrierii vieții lui și a mediului în care trăia, făcând din aceasta centrul povestirii. Însemnările din jurnal sau din acea vreme vorbesc despre intenția lui Tolstoi de a crea o mare operă literară, care să redea noua concepție despre viață a scriitorului, concepție care l-a dus la o ruptură definitivă cu nobilimea și la
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
de colonel în rezervă. Alexandru Slătineanu a fost membru fondator (1905) al "Revistei Științelor Medicale", publicație în care a publicat numeroase studii. Pe lângă activitatea științifică și organizatorică, a publicat cronici medicale, universitare și sociale în revistele ieșene "Viața Românească" și "Însemnări ieșene". Alexandru Slătineanu a fost prieten cu Ștefan Irimescu. Pentru activitatea de combatere a bolilor transmisibile desfășurată în campaniile din 1913 și 1914-1918 Alexandru Slătineanu a fost distins cu următoarele ordine române și franceze: Medicul Alexandru Slătineanu a fost fiul
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
convingerea, că aș potea încerca lupta pentru întruparea idealurilor mele; simțesc a poșede acele condițiuni, care sunt de lipsă pentru o înaintare în artă"”. Paralel cu liceul a urmat cursurile maestrului Carl Dörschlag, pictor din Hohenluckow, Germania, care remarca în însemnările sale că „"...în anii optzeci pare a fi bântuit aci (Sibiu) bacilul picturii."” A obținut o bursă de stat la școala de profesori de desen din Budapesta, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1884-1889. Acolo, sub îndrumarea maestrului
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
de la începuturile cercetării românești în Maramureș, în urmă cu un secol. Ioan Mihalyi de Apsa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase din Maramureș. În 1909 Ioan Bîrlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasă să colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai tarziu Țiț Bud a datat biserică din 1364, considerând-o cea mai veche biserică din Maramureș. Etnograful Tache Papahagi a remarcat biserică din Ieud Deal în cercetarea să în Maramureș, în primii ani după
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]