13,876 matches
-
gastronomice, supele noastre acrite cu borș nu sunt deloc pe gustul occidentalilor. Cum s-a produs această ruptură? Care este explicația sa? Cert este că fermentația lactică a cerealelor era comună întregului continent. Dar, pe parcursul multor secole, Europa Occidentală a abandonat zeama cerealelor fermentate, gustul pentru acru fiind satisfăcut altfel. În Evul Mediu, de pildă, rețetele cuprinzând ingrediente acide erau foarte răspândite, mai ales în Franța (spre deosebire de Italia). 63% dintre rețetele cărții de bucate medievale Le Viandier de Taillevent (secolul al
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Seneca era uimit de înțelepciunea și deschiderea spre lume a Epistolelor Sf. Apostol Pavel cu care se împrietenise schimbând și scrisori. Acesta predicase în Asia Mică, în Grecia, Macedonia și în Imperiul Roman. Oameni din toate straturile sociale și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de martiri, îndeosebi în primele trei secole ale noii ere, creștinismul s-a eternizat în lume prin dragostea de armonie, de adevăr și dreptate. SE APROPIE EVUL MEDIU Evul mediu este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Psychristul (sec. V) născut la Damasc, umblat prin Grecia, Italia și Egipt, se stabilește apoi în Bizanț, unde va deveni „Phidias al medicinei“, fiind artist în profesia medicală. Este specializat în vindecarea migrenelor, tusei, este expert în dietetică. Nu-i abandona pe bolnavii incurabili, nu pretindea onorarii, recomanda sobrietatea, fiind foarte căutat de pacienți. Paul din Egina (sec. VII) a făcut studii în Alexandria. El elaborează un Abreviar de Medicină în 7 cărți cu care se înscrie vârstei de aur a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
desființare a iudaismului (anul 168 î.Chr.), ordinul venit din Antiohia preconizează interzicerea legilor, obiceiurilor, credințelor existente. Zeus din Olimp ajunge în Templu. Alți idoli după el. Urmează prigoane, masacre. Tora = cartea învățăturilor este arsă cu alte cărți sfinte. Evreii abandonează orașe, sate, se ascund în peșterile din munți. Discordia nu opune rezistență. Dar revoltatul Iuda Macabi și apariția cărților Daniel și Ester îi animă și-i adună pe evrei, reușind să-i elibereze prin victoria macabienilor asupra sirienilor lui Antioh
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dobândesc statutul științific prin rigoarea metodologică utilizată. În același timp, obstetrica și ginecologia se separă de chirurgie. La Paris, Viena, Strasburg, apar școli de obstetrică; medicina de familie se conturează și în legătură cu creșterea rolului igienei și al medicinei preventive; dermatologia abandonează empirismul; stomatologia, mai ales prin Pierre Fauchard, ajunge la noi tehnici, mijloace, în stomatologie folosind materiale ca platina ș.a. Pentru progresul farmacologiei reținem și Formulaire pour la préparation et l’emploi des plusieurs nouveaux médicaments al lui Purkyné, care deși
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se despartă. Mediul înconjurător e agresat. Cel familial e minat de slăbirea educației, a emancipării cu orice preț. Unitatea familială e pusă la grea încercare. Cea națională, nici ea nu e monolitică. Frapați de atracția viitorului oamenii uită de trecut, abandonează tradiții, renunță prea ușor la identitate și înțeleg iluzoriu fericirea, de unde confruntarea continuă cu deziluziile, cu insatisfacția și frământările interioare cu repercusiuni în armonia funcțională a sistemului nervos, a alterării resurselor inepuizabile ale materiei cenușii. DEZVOLTAREA NEUROLOGIEI SI PSIHIATRIEI Studiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
II.4.5.2. Reglarea hormonală Reglarea hormonală a secreției gastrice este dominată de gastrină. Gastrina a fost descoperită de Edkins (1905) în extractele de mucoasă pilorică. Prezența în aceste extracte a histaminei cu putere gastrostimulantă a făcut să se abandoneze pentru un timp ipoteza gastrinei. Ulterior, Komarov (1938) a separat gastrina de histamină cu ajutorul acidului tricloracetic, demonstrându-i individualitatea. Preparatele de gastrină aveau însă activitate variabilă. Gregory și Tracy (1969), utilizând tehnici adecvate de extracție, urmate de cromatografie pe gel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biliare. Pigmenții biliari sunt reprezentați de bilirubină și biliverdină. Bilirubina provine din distrugerea globulelor roșii prin procesul de hemoliză, care are loc în țesutul reticulo-endotelial. Ficatul nu este singurul țesut unde se petrece această transformare, concepția biligeniei exclusiv hepatice fiind abandonată. Excreția se face însă numai de către celula hepatică. Conversia hemoglobinei în bilirubină are loc în trei etape: - desfacerea inelului tetrapirolic al hemoglobinei, cu formare de coleglobină de culoare verde la nivelul sistemului reticulo-endotelial (SRE); - pierderea fierului de către coleglobină, cu formarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
colțuri ale scenei, grupuri diferite pe care spectatorul le aude alternativ. Genet procedează la fel în Paravanele (Les Paravents), când vrea să arate efectele revoluției în tabere opuse. Dar este pus în situația de a bulversa scena și de a abandona platoul unic. În numele unității de acțiune, Aristotel insistă asupra importanței corului. După moartea celor trei mari tragedieni, rolul său s-a micșorat. Discursul coriștilor nu mai întreține o legătură strânsă cu vorbirea protagoniștilor. Palide ornamente, cânturile au devenit părți episodice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi reproșează mamei sale uciderea tatălui său. Cea de-a treia piesă pune capăt acestei serii de crime dictate de sălbatica lege a talionului, instituind, sub egida Atenei, primul tribunal, în care Oreste este judecat. Trilogia cu legătură este repede abandonată la Atena 15. Condițiile spectacolului, ce se desfășoară pe parcursul unei zile întregi, nu s-au schimbat totuși. Autorii dramatici au luat cunoștință fără îndoială de limitele memorizării de către spectator. Nu vor mai exista, în istoria teatrului occidental, trilogii cu legătură
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Un personaj al cărui comportament s-ar modifica fără motiv în decursul piesei nu ar fi convingător pentru public. Actele pe care le înfăptuiește nu trebuie să fie în contradicție unele cu altele. Această din urmă trăsătură nu va fi abandonată decât de Romantism, epocă în care începe să fie privită cu interes psihologia profunzimilor.20 3.3 Configurația tragică ideală Scopul profund al Poeticii este de a enunța regulile de compoziție ale tragediei ideale plecând de la analiza componentelor tragediei. Dacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se știe". (cap. 14) Eroul, care cunoaște identitatea celui pe care vrea să-l lovească, renunță la actul său, după ce hotărâse să-l înfăptuiască. Este cazul lui Hemon, în Antigona lui Sofocle, care îl amenință pe Creon, pentru ca imediat să abandoneze ideea paricidului. Atunci, tragicul nu se poate produce, evenimentul patetic neavând loc. De aceea această configurație este rar exploatată. "Combinația în care, dispus fiind să acționezi în deplină cunoștință de cauză, nu se trece la fapte, este cea mai rea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o ucide pe Clitemnestra. D'Aubignac pare totuși să uite că cele două piese la care face el aluzie, Agamemnon și Hoeforele, aparțin unei trilogii cu legătură între ele. Destinate să fie reprezentate una în urma celeilalte, ele formează un tot. Abandonată din cauza condițiilor de reprezentare pe care le impunea, trilogia cu legătură constituia un mijloc comod de rezolvare, prin alăturare, a problemei legăturii între mai multe acțiuni. Cât despre teatrul medieval, cu foarte lungile sale Mistere, și teatrul baroc, cu intrigi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi, ultimii barbari, mai păstrăm acest abuz, și ce-i mai rău, nu văd cum l-am putea abandona." Tot în numele verosimilului condamnă și d'Aubignac folosirea versului. Tragedia sa în proză, Zénobie, piesă scrisă în 1640 și publicată în 1647, trebuia să fie precedată de o "apologie a prozei contra versurilor", dacă ne luăm după Părerea librarului (Avis
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
într-un mod plăcut pe scenă defectele tuturor. Când zugrăviți eroi, faceți ceea ce vreți. Sunt portrete după voie, în care nu se caută asemănarea; și nu aveți decât să urmați caracteristicile unei imaginații care-și ia avânt, și care adesea abandonează veridicul pentru a înhăța miraculosul. Însă când îi zugrăvești pe oameni, trebuie să-i zugrăvești după natură. Se vrea ca aceste portrete să semene; și nu ai făcut nimic, dacă nu faci să fie recunoscuți acolo oamenii din secolul tău
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în teatrul Anticilor. Lope, ca mai târziu Molière, dorește să placă tuturor categoriilor de public, poporului (el vulgo) ca și cunoscătorilor. Acesta este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în cap că trăsăturile firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tuturor creațiilor spiritului. Dacă și-ar fi amintit acest adevăr fundamental, (...) nu ar fi spus că trebuie renunțat la versuri în poezia modernă; căci versul sau ritmul fiind frumosul ideal în exprimare sau în forma exprimării, ar însemna să decădem abandonându-l; trebuie să-l perfecționăm, să-l facem mai suplu, și nu să-l distrugem. Urechea este o parte a omului, iar armonia este una din legile secrete ale spiritului, nu le putem neglija fără a greși." Ca și Lamartine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scena noastră, trei feluri de opere foarte distincte: una vulgară și inferioară, celelalte două ilustre și superioare, dar care toate trei vor satisface o nevoie: melodrama pentru mulțime; pentru femei, tragedia care analizează pasiunea; pentru gânditori, comedia care zugrăvește umanitatea." Abandonând zugrăvirea condițiilor dragă Enciclopediștilor, autorii dramei burgheze pun din nou pe primul loc studiul caracterelor. Dornici de a reda complexitatea sufletului uman, ei creează, invers decât Clasicii, personaje care să evolueze în timp, ca Don Carlos, care, prinț nepăsător și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1880 și 1890, nu mai este cu putință să se creadă în autenticitatea decorului care putea face iluzie câtă vreme domnea penumbra. Cât despre decorul în trompe l'oeil, el dispare total, căci sursele luminoase îl lipsesc de orice prestigiu. Abandonând decorul construit, autorii dramatici și regizorii dau scenei o culoare poetică. Regizorul suedez Adolf Appia, care descoperă multiplele efecte ce pot fi scoase din muzică și lumină, autorii dramatici simboliști care cultivă onirismul, fac din ea un loc plin de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decorul ca și restul. Decorul trebuie să fie o simplă ficțiune ornamentală care completează iluzia prin analogii de culori și de linii cu drama. Cel mai adesea vor fi de ajuns un fundal și câteva draperii mobile (...) Spectatorul (....) se va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și ținuturi de ficțiune în care nimeni în afară de el nu va pătrunde: teatrul va fi ceea ce trebuie să fie, un pretext pentru visare." Simboliștii suprimă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
à l'italienne, între scenă și sală. Precursor, Artaud imaginează un fel de loc unic, fără despărțituri sau bariere de vreun fel, pentru ca o comunicare directă să se poată stabili între actori și spectatori. El preconizează abandonarea sălilor de spectacol. "Abandonând sălile de spectacol care există în prezent, scrie el în Teatrul cruzimii, vom lua un hangar sau un hambar oarecare, pe care îl vom reconstrui după procedeele care au dus la arhitectura unor biserici sau a unor locuri sacre, a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1900-1950), hotărât antiwagnerian, este determinantă. Kurt Weill, împins de o dorință de reformă democratică, atribuie operei, care nu va mai fi rezervată claselor privilegiate, o funcție socială. În colaborare cu el, Brecht își scrie operele epice în care leitmotivele sunt abandonate pentru song-uri. Muzica trebuie să servească drept contrapunct parodic textului, după cum explică Brecht în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942). Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în opera wagneriană unde fosa orchestrei este ascunsă cu grijă privirilor, orchestra trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asurzește și îl transformă iremediabil într-o ființă lipsită de voință și de orizont. În cea de-a doua variantă, Murivale este într-o permisie, se împrumută de bani de la sergentul Rădoi, află tot în tren de moartea poetului național, abandonează lădița cu documente și bagajul personal și dezertează pentru a pleca la înmormântare. Reținut de poliție, recită poezia Poetul ca și soldatul etc. Efectul muzicii mortuare este mai atenuat, inducând doar un vis în care se disting personaje deja cunoscute
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de care, apropiindu-se mai cu atenție, o mirosi și o linse de vreo 56 de ori în șir, fără să obțină nici un rezultat"24. Ori de câte ori, ghidați de traseul textual, decidem să punem datele cunoscutului între paranteze și să ne abandonăm fantasticului urmuzian, care pare o prefigurare a celui din benzile desenate, anumite aluzii la concretul existenței cotidiene, la ordinea zilei chiar, ne determină să plonjăm din nou în zona realului și ne zdruncină convingerea că ființele lui Urmuz n-ar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]