9,186 matches
-
în nesfârșita noastră tranziție, când "deteriorarea alarmantă a nivelului de trai, logoreea alarmantă și oportunismul grosolan" ce "conduc la isterizarea societății", "tabloul eminescian e la fel de adevărat ca acum un secol și mai bine". Se dovedește astfel că "Eminescu își păstrează actualitatea nealterată", ceea ce nu înseamnă că trebuie să îmbrățișăm, fără control" toate ideile gazetarului-poet, dar "textul lui Eminescu reprezintă și verificarea noastră intelectuală și morală". Adrian Dinu Rachieru contextualizează toate momentele angajamentului politic și național al lui Eminescu, mereu atent însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tradiție națională, idee națională, ființă națională. "Cum inflexibilul gazetar care era Eminescu atrage atenția Adrian Dinu Rachieru denunțase cauzele răului din societatea noastră prin acel "consum necompensat" al păturii superpuse, conducând în limbajul actual la o "depotențare ontologică" și cum actualitatea ideilor poetului național se dovedește dramatică, putem descoperi principala cauză a războiului purtat de unii exegeți. Prin comportamentul postdecembrist, oligarhia politică (noua pătură superpusă) nu face decât să confirme teoria eminesciană. Teorie pe care, de fapt, își clădise și C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce-l vizează, obsesiv, pe Eminescu. * * * Cele șase eseuri reunite în volumul Despărțirea de Eminescu? (Editura Societății Literar-artistice "Tibiscus", Uzdin, Serbia, 2012) datorat lui Adrian Dinu Rachieru, au în comun dezbaterea polemică prilejuită de diversele aspecte ale abordării critice, în actualitate, de către "frontul eminescologilor" ("armata exegeților"), a atitudinii, la drept vorbind, a cititorilor de azi (a comentatorilor de toate categoriile) față de "poetul național", sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
contemplă depar tele stelar al imaginației cosmice". Studiul lui Ioan Derșidan este unul de subtilă descindere analitică în intimitatea construcției imaginarului eminescian, atât în poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia. (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să nu spun mai mult) cu care critica literară operantă dar și cea... specializată oarecum în analiza fenomenului eminescian (după expresia lui C. Noica) a manifestat-o față de studiul lui Florin Oprescu, (In)actualitatea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să nu spun mai mult) cu care critica literară operantă dar și cea... specializată oarecum în analiza fenomenului eminescian (după expresia lui C. Noica) a manifestat-o față de studiul lui Florin Oprescu, (In)actualitatea lui Eminescu*, din 2010, se datorează, probabil, și proastei difuzări a cărților, practică nefastă în cultura noastră actuală mult prea sedusă de succesul financiar, pe de-o parte, și de contextualizarea fabricată a unor prezențe elitiste care să eclipseze, printr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
totul în jur. În orice caz, trecerea cu vederea, cu nejustificată ușurință, peste acest studiu, este cu totul păguboasă întrucât el aduce un cuantum de limpezire în discuțiile, de cele mai multe ori pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și mai ales cu un spirit diagnostical (analitic și asociativ de profunzime, într-un spirit polemic de subsol, elevat întru totul) chestiunea se pune dintr-odată pe alte orizonturi ale discuției, convingătoare mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
odată pe alte orizonturi ale discuției, convingătoare mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă privim "modelul" eminescian din această perspectivă, trebuie să acceptăm "rolul pe care l-a avut pentru generarea unei sensibilități moderne în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă privim "modelul" eminescian din această perspectivă, trebuie să acceptăm "rolul pe care l-a avut pentru generarea unei sensibilități moderne în poezia noastră de secol XX", deci "suntem obligați să-i constatăm actualitatea! În felul acesta, avem de-a face cu o încercare de "a privi literatura ca pe un <sistem deschis> de corespondențe și, paradoxal anti-modern, circular", iar lectura de față "își propune să opereze la rândul ei după modelul acestui sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poetice moderne", până la Nichita Stănescu, căruia îi este acordată o atenție aparte, de ample dimensiuni analitice ale studiului (desigur, nu este luat în considerație epigonismul debordant în unele perioade, posteminescian) clarificând în aceste condiții tocmai conceptul de model literar. În actualitatea postbelică, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu se impun ca două cote de altitudine, esențiale. Prin creația "spectaculoasă", îmbibată de "prezența eseniană" a lui Nicolae Labiș, "eminescianismul" dobândește "dimensiuni perihelice" în vreme ce "prin lirica modernă" a lui Nichita Stănescu, poetul marcat definitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Barbu, Nichita Stănescu etc., prezențe de o importanță determinantă în planul literaturii române, se integrează într-o amplă mișcare de restaurare directă și adoptarea eminescianismului la realitatea literară a momentului, prin cunoașterea și relecturarea critică a textelor lui Eminescu". (In)actualitatea lui Eminescu se dovedește a fi un studiu realizat cu multă acribie analitică și critic interpretativă asupra fenomenului, făcând dovada explicită că opera lui Eminescu a fost recitită continuu, fiecare poet de marcă, din varii generații și etape ale evoluției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noi, ce avea să fie mereu invocată de-a lungul anilor (adesea citată dar arar citită azi) ca argument pentru cei ce cred că poetul și mai ales gazetarul Eminescu ar trebui trecut, oarecum, cu vederea, opera sa pierzându-și actualitatea. Din fericire (?!), marea majoritate a acestor comentatori n-au luat act de cartea doctorului docent de pe vremuri, pentru că altfel l-ar fi stigmatizat fără ezitare pe nefericitul autor al Luceafărului, ca pe un veritabil bolnav mintal, suferind toată viața, "până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
puterea unei adevărate vrăji, singura în stare a ne influența adânc sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite ideatic în explicitarea pe care o dă actualității creației eminesciene ("Actualitatea mereu renăscută a liricii sale și împărăția ideologică, exercitată de Eminescu asupra întregii literaturi române de după război") într-un studiu introductiv (Poezia lui Eminescu) la ediția Poeme de M. Eminescu, pe care o realizează și o îngrijește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vrăji, singura în stare a ne influența adânc sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite ideatic în explicitarea pe care o dă actualității creației eminesciene ("Actualitatea mereu renăscută a liricii sale și împărăția ideologică, exercitată de Eminescu asupra întregii literaturi române de după război") într-un studiu introductiv (Poezia lui Eminescu) la ediția Poeme de M. Eminescu, pe care o realizează și o îngrijește în 1937 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și Grama, la Aron Densusianu și Elie Miron Cristea, dintre cei vechi, G. Ibrăileanu. N. Iorga ("Un nou Eminescu apăru", exclama istoricul descoperind publicistica acestuia), Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, D. Caracostea, Rosa del Conte, în perioada interbelică, și în actualitatea noastră: Edgar Papu, George Munteanu, Theodor Codreanu, C. Jornescu și C. Petrescu, Ion Ungureanu, Monica Spiridon, Dan Mănucă, Ilina Gregori și, în fine, Iulian Costache. Nu mai puțin interesant și util este capitolul privitor la coordonatele presei românești în epocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
politică eminesciană, Eugen Simion este ferm în recomandarea de a le înțelege și judeca "în marginile adevărului istoric și în structura lor, dacă vreți, metafizică", fără a se angaja în polemică de nici un fel cu diversele opinii vehiculate azi în legătură cu... actualitatea acestor pagini publicistice. Rămânând distant față de acestea, recomandă proza politică a lui Eminescu drept una "eminentă, creatoare (în sens literar) în cel mai înalt grad", fiind "plină de idei și colorată de o emotivitate și o imaginație pe care nu știu câți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a universului ideatic al literaturii pe care ne-a lăsat-o Mihai Eminescu, exemplar, un model de lectură și un îndemn la citirea acestei opere, fără idei preconcepute, căutând lungimea de undă pe care aceasta rezonează cu pretențiile și gusturile actualității noastre dintr-un timp al... postmodernității. O SAGA EDITORIALĂ (Nicolae Georgescu) Cu siguranță, cel mai îndreptățit să facă o sinteză asupra edițiilor din poezia lui Mihai Eminescu, în momentul de față, este Nicolae Georgescu, cel care a publicat deja, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
evidențierea discuțiilor pro și contra, de-a lungul vremii, se realizează acea perspectivă de lucru a eminescologiei ca știință, ce prefigurează un istoric al familiei acestora, o saga, cum se exprimă comentatorul, nu fără a privi destinul acesteia în contextul actualității. "În anii noștri ține să puncteze N. Georgescu când, după mai bine de o jumătate de secol de cercetări ale manuscriselor, opera omnia, eminesciene par orânduite șir cu șir în tomuri, rediscutarea articulațiilor lor devine o necesitate; fie și ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fidelitate (totuși novator) al lui Petru Creția și D. Vatamaniuc, în finalizarea ediției academice, cu un nou efort în validarea lui Eminescu pe orizontul de așteptare al generațiilor de cititori și cercetători din secolul acesta, al douăzeci și unulea, demonstrând actualitatea ideatică a unei opere fundamentale pentru cultura noastră, zămislită cu două secole mai înainte. INTERPRETĂRI DIDACTICE Mihai Rusu * Victor Crăciun * Tudor Nedelcea * Mihai Cimpoi METODICA PREDĂRII (Mihai Rusu) De modul în care opera lui Mihai Eminescu este predată în școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a imaginilor vechi de pe tabloul ființei sale, pe o cumpănire / descumpănire ontologică / deontologică"). Cel mai interesant capitol este acela intitulat Odiseea receptării, în care sunt comentate pe larg toate meandrele discuțiilor pro sau contra, încă din perioada studenției și până în actualitatea noastră ("Odiseea receptării cunoaște două căi distincte:cea deschisă de Titu Maiorescu și cea promovată de critica socialistă a lui Gherea"), Mihai Cimpoi fiind de părere că "Eminescologia românească suferă cu adevărat de un complex al inferiorității metodologice și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-o Românie posteminesciană. Un punct important
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exegetul la Eminescu, puterea de pătrundere în tainițele contextului istoric, politic, economic și cultural". Aceste tainițe le sondează și Theodor Codreanu ("subteranele istoriei"), mergând pe modelul eminescian în analiza factorilor politici mai ales, care au concurat la destinul provinciei, până în actualitatea noastră imediată. Pentru perioada interbelică și cea de după cel de al doilea război mondial, se folosește din plin de comentariile și documentele din cartea lui Larry L. Watts, Ferește-mă, Doamne, de prieteni, apărută în 2012. Reîntorcându-mă la polemica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Costache) 3 IMAGINARUL POETIC (Paul Iruc) 3 CAZUL PANAIT ISTRATI (Alexandru Dobrescu) 3 OGLINZI PARALELE (Dan Mănucă) 3 RECEPTAREA CRITICĂ ȘI DESPĂRȚIREA DE EMINESCU? (Adrian Dinu Rachieru) 3 TREPTELE SPIRITULUI HYPERIONIC (George Popa) 3 IMAGINARUL CATILINAR (Ioan Derșidan) 3 (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) 3 EMINESCU. POLIMORFISMUL OPEREI (Cornel Munteanu) 3 DIMENSIUNEA COMICĂ (Sebastian Drăgulănescu) 3 CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) 3 SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) 3 LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) 3 ÎN CONTEXT UNIVERSAL 3 EMINESCU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Rachieru, Eminescu după Eminescu. Texte și contexte, Editura Augusta, Timișoara, 2009. * George Popa, Luceafărul. Treptele spiritului Hyperionic, Editura Arhip Art, Sibiu, 2010. Cu versiunea engleză datorată Aurorei Ștef. Traducerea versurilor în engleză aparține lui Dimitrie Cuclin (1972). * Florin Oprescu, (In)actualitatea lui Eminescu. Izomorfismele canonului literar, Editura Contemporanul, București, 2010. 3 Cornel Munteanu, Eminescu. Polimorfismul operei, Wydawnietwo Uniwersytetu Jagiellonskiego, Krakow, 2012 4 George Ene, Eminescu. Securitatea și siguranța națională a României, Editura Eikon, Cluj-Napopca, 2014. 5 Justin Tambozi, Dumitru Garofil, Lefterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
multe specii decât au dispărut. Apariția unui grup nou de organisme n’a Însemnat dispariția, ci doar diminuarea ponderii celor vechi. Și iată cum, din vârful creionului, a ieșit o explicație pentru ceea ce orice biolog consideră o necesitate stringentă a actualității: conservarea biodiversității. Cel de-al doilea cerc, de care vorbeam În capitolul anterior, al reciclării deșeurilor Într’o biocenoză constituită anume pentru asta, e poate, un alt salt calitativ, menit a mai adăuga ceva complexității, deci stabilității biosferei; poate o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]