12,550 matches
-
la Institutul Politehnic din aceeași localitate. Înapoiat în țară, Constantin Pântea continuă să lucreze ca asistent la Facultatea de Agronomie transferată în 1933 la Chișinău, participă la cercetarea științifică alături de prof. H. Vasiliu, adună literatură și încearcă să valorifice experiența acumulată în Italia, în sensul elaborării unei teze de doctorat. În octombrie 1945, în fața comisiei de examinare compusă din profesorii H. Vasiliu, V. Gheorghiu și Gh. Stoicescu, prezintă următoarele teze pentru obținerea titlului de doctor în științe agricole: 1. Contribuții la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
teatrali, deja jenați că trebuie să-și Întoarcă incomod capul ca să-l vadă pe Ogășanu debitându-și profeția de pe punte. Obligați să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au acumulat frustrare după frustrare! Ajungem la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înapoi“, iar când l-am Întrebat, confuz și fără să Înțeleg ce Înseamnă să mergi Înapoi, mi-a răspuns că Întâi trebuie să facem o curățenie generală, să Încercăm să ne debarasăm de bagajul de idei preconcepute, de obiceiuri mecanice acumulate de-a lungul anilor. „Deci trebuie să Încerci să dez-Înveți ce știi, Înțelegi ce vreau să spun? Pari Îngrijorat.“ Realizând că Îmi mușc buzele, m-am oprit și l-am privit calm. „Vezi, poți să fii simplu, liniștit, măcar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mi-a spus un cuvânt de descurajare, Începându-și chiar și critica prin expresia magică „e bine“, bunica nu uita că, În raport cu absolutul, ne rămâne Întotdeauna ceva de făcut. „La Mama“ ori... „La Papa“? Între proiectele de operă care se acumulau, găseam din ce În ce mai puțin momente de liniște În care să mă Întreb: „Dar asta e ce vreau de fapt?“. Parisul, Londra, Tokyo, New York-ul mă invitau printr-o rotație ce părea necesară carierei mele În ascensiune și totuși În mine ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
concretă a trupului ce mă trezește din plutirea utopică și mă pune În contact cu ceva real. După amintirea turbulențelor de la Național, care mă afectaseră negativ, simțeam nevoia să mă distanțez, să nu mai las nimic din ce s-a acumulat să mă atingă. Și ca să beneficiez de acest sentiment de libertate, Încă o dată mi-am dat seama că, la Întrebarea ce pot face cu viața mea, singurul răspuns se află În Însuși actul de căutare. Ce dă sens prezenței mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mii de actori șomeri care, În așteptarea șansei de a primi un rol, conduc taxiul sau servesc la restaurant ca să supraviețuiască. Momentul În care un tânăr plonjează În această realitate e cel mai delicat, pentru că pot pierde tot ce au acumulat În școală din cauza lipsei de garanții pentru viitor. Unii speră să ajungă pe Broadway ori Încearcă să joace În seriale TV sau În pelicule de cinema, alții rămân atașați gustului format În școală pentru un teatru alternativ, În afara sistemului. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Wagner care compun Inelul Nibelungilor. Pentru Hamlet m-am pregătit mai intens decât pentru orice alt proiect. Dar adesea o documentare prea amănunțită, În loc să elibereze inspirația, o blochează. În cazul acesta, bogăția și diversitatea de informație pe care am acumulat-o au provocat În mine un surplus de idei și o efervescență poate excesivă. Hamlet e piesa paradoxurilor imposibile, de la Who's there? până la The rest is silence. Pentru mine, Hamlet-omul este asemănător cu fiecare dintre noi și În același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neinteligibilă devenea greaca, limba maternă a mamei mele, printre oficianții teatrului elin. Demarajul a fost greu, cu serii de audiții interminabile, căci multe roluri nu-și găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de noapte, ca și strigătele stridente ale pescărușilor În zori, toate laolaltă, după un șir de nopți fără somn, mi-au slăbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Elveția, câțiva ani mai târziu. Acest cuvânt, care pronunțat de ea ar putea fi redat fonic prin „ghidi-e“ (de fapt gde) Înseamnă „unde?“. Și asta era mare lucru. Rostit de ea ca țipătul răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ascuțirii creioanelor - eu Îl Înțeleg perfect, Întrucât nu scriu decât cu creioane foarte bine ascuțite, am Întotdeauna la Îndemână pahare cu mănunchiuri de B3 și Învârt de o sută de ori pe zi mânerul instrumentului (fixat de marginea mesei) care acumulează rapid În sertărașul lui o mulțime de resturi de creion maroniu-Închis. Ulterior s-a dovedit că avea de mult legături cu poliția secretă a țarului - niște novici, desigur, În comparație cu oamenii lui Dzerjinski sau ai lui Iagoda, dar totuși destul de turbulenți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mare în funcție (nu mult după aceea avea să fie însă dat afară din partid), arbora un aer jovial, populist, specific unor activiști ai vremii, al doilea frapa printr-o extraordinară paloare a feței, exprimând oboseala ajunsă parcă la limită acumulată de-a lungul a sute și sute de zile și nopți de ședințe. Vorbea rar, cu o voce stinsă. Ciudat, deși ziua de 11 martie 1959 avea să-mi fie fatală, am simțit față de acel om ostil mie în acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar, mai târziu, după ani, nu mi-am putut reprima bănuiala că printre judecătorii mei din acea seară de mai, deloc idilică, se aflau și persoane pe care Ceaușescu le va promova mai apoi în înalte funcții de conducere. Deocamdată, acumulau experiență politică, își făceau mâna, confirmând exmatriculări. Nu m-a poftit nimeni să iau loc (era, într-adevăr, târziu), am rămas deci în picioare, am încercat să-mi rostesc fraza pe care mi-o pregătisem, cineva m-a întrerupt, altcineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ci să-și prelungească șederea. Această înfrigurată „numărătoare inversă”, incompatibilă până la absurd cu psihologia unui turist din cale-afară de norocos, aflat peste mări și țări, în locuri în care nici nu visa să ajungă vreodată, nu mă împiedica, firește, să acumulez, vrând-nevrând, colosale impresii (nu de natură politică, desigur). În Cuba am avut, de pildă, revelația rolului extraordinar pe care Spania imperială l-a jucat în istoria omenirii. Fără această călătorie nu aș fi avut vreodată temeritatea de a scrie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și (surpriză) caldă. Pe gazonul ce mărginește aleea asfaltată pe care merg zăresc doi-trei câini, tolăniți în iarbă, cu burta lipită de pământ, de pământul ce încă nu s-a răcit de tot, mai păstrând rezerve din marea energie termică acumulată în timpul verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sfintele Locuri. Primisem de două ori Sfintele Taine: o dată la Sfanțul Mormânt al Domnului Iisus Hristos și după o perioadă la Sfanțul Mormânt al Maicii Domnului. Așa că luasem cu mine ce era bun și valoros, pe lângă câtă sfințenie am acumulat, câtă binecuvântare am primit și câte clipe sfințitoare am trăit. Mă bucur și mulțumesc Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului că atâtea mi-au dat! E valoros ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
căreia arde o candela. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfanțul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru în el. Pe genunchi intru, din anticamera îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci, dar totuși sfințenia care predomina în acel Loc (Sfanțul Mormânt) era diferită. Nu mai eram eu. Atâta știu: că plângeam cu capul pe piatră Sfanțului Mormânt, slăvind și mulțumind pentru toate. Aș
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
scrie, propriu zis, decât cam trei luni pe an. E cam indecent să vorbesc acum de mine, după numele pe care le-am pomenit, dar întrebarea mă obligă. Eu mă apuc de scris în momentul în care ceea ce s-a acumulat îndelung mă somează implacabil la exprimare. Nu pot să scriu nimic fără o lungă gestație, în bună măsură subconștientă. Foarte des, chiar cel mai adesea, în timp ce sunt ocupat cu altceva, sau cu nimic (ocupat cu nimic), sau în conversație, îmi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atâta „cultură”. El mărturisește că pentru compoziția unor romane i-a trebuit tot savantlâcul acela, pe care l-a obținut ad hoc, întrebând, consultând enciclopedii, căutând izvoare care trimit fatalmente la altele, și așa mai departe, uitând apoi toate datele acumulate de care, odată cartea terminată, n a mai avut nevoie ; „În realitate sunt - iertați-mi expresia tare - de o incultură greu de imaginat la un scriitor de renume mondial”, adaogă el, evident exagerând. Cum se știe, el a citit întâia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mine. 17 ianuarie 1991 Războiul a izbucnit la ora unu noaptea - americanii au distrus roboții irakieni. Toată lumea e zguduită de acest război care va avea consecințe grave pentru soarta întregii planete. Oamenii au început să întrevadă drumul răului, drum secret, acumulând atâta distructivitate pentru întreaga comunitate omenească. După-amiaza, Marianne Sandels îmi telefonează - a murit Vasko Popa. Sunt profund atinsă de această veste, ca și cum prietenii mei literari ar fi nemuritori în mine. Cu ocazia primului festival de poezie de la Malmö, l-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
citesc cartea ei de mare succes La derobade, întrebându-mă cum a fost posibil să se tragă dintr-o viață care desfigurează și omoară, rămânând curată, bună și frumoasă ca un înger, dar rănile ei se pare că s-au acumulat în centrul corpului, în inimă. Vorbesc la telefon cu Sofi Klein, care a lucrat în spitale, și încă mai lucrează, cu persoane în vârstă. Mai ales despre bărbați, felul lor dificil de a se acomoda cu bătrânețea. Sofi spune că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e aproape, cele mai grele condiții materiale sunt excelente. Pădurile sunt albe sau negre, nu se va dormi niciodată. Dar e adevărat că nu se va merge atât de departe, dacă n-ar fi vorba numai de distanță. Amenințările se acumulează, se cedează, se abandonează o parte din teritoriul de cucerit. Acea imaginație care nu admite limite nu-și mai permite să se exercite după legile unei utilități arbitrare; ea fiind incapabilă de a-și asuma pentru mult timp acest rol
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pierdută în bla, bla, bla, la Centrul de Presă, am aflat că minerii din România au făcut o nouă grevă. Se pare că foștii comuniști și naționaliștii guvernează țara. Nimic de sperat de la ei. Oamenii trebuie să-și schimbe mentalitatea acumulată de-a lungul anilor, să capete încredere într-o moralitate asasinată continuu în istorie, moralitate care supraviețuiește în fiecare om, în diferite măsuri, dar (îmi place să cred) într-un fel etern, fără de care orice schimbare e imposibilă. În starea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nici dirijorul, care se zbat în aceleași condiții și care trebuie să scoată de la interpret tot ce are mai valoros, să-l determine să dea la iveală toate datele cu care a fost înzestrat și tot ce a reușit să acumuleze prin învățătură! Motivul care a determinat apariția prezentului articol moralizator este tocmai îngrijorarea ca nu cumva noul statut acordat să fie privit (de toți deopotrivă) ca o formalitate îndeplinită (evident fiind de apreciat unii parametri obținuți), iar problemele să rămână
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
impresionat pe toți colegii din distribuție astfel încât fiecare pe rolul lui, a dat interpretării tot ce se putea mai bine reușind împreună un spectacol excepțional, fapt ce se întâmplă destul de rar în ultimul timp. Toți au beneficiat și de experiența acumulată de Corneliu Calistru în a dirija cu multă siguranță operele lui Puccini, care îl pasionează asemenea mentorului său.. Doina Dimitriu cu glasul amplu, prin tandrețea și căldura exprimate cu rafinament artistic, a făcut încă de la duetul din actul întâi să
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ideea talentatei Johanna Rusu) e un proiect ce și-a găsit susținători abia după doi ani, când cei patru români de bază au ajuns la concluzia că cei pe care îi îndrumă (în canto, balet, pian după specialitatea fiecăruia) au acumulat deprinderi profesionale demne de a ieși în public, fără riscuri de eșec. Fără o generoasă susținere din partea domnului Mohamed TAMER, prietenul lor adevărat și de mare probitate morală din Casablanca, nu ar fi fost posibil succesul! S-au intersectat în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]