7,862 matches
-
carieră universitară a fost însoțită de calitatea de conducător de doctorate, de o bogată activitate de cercetare, concretizată în redactarea numeroaselor manuale școlare și universitare, lucrări de geografie fizică, scrise cu mult talent și măiestrie, unde-și dovedește vocația de adânc cunoscător al tuturor tainelor pământului țării noastre și altor regiuni ale Terrei. A redactat lucrări cu caracter strict științific precum : Geografia fizică R.S.R (1971); Popas în răscrucea Carpaților (1983); Litoralul Oceanului Planetar (1980ă; Meridianele globului (1981); În împărăția nisipurilor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași cale dreaptă, Ne trezirăm împreună
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cuvinte s-a fost scris, În afară de Scriptură, fără a folosi cuvântul, Nu e carte mai adâncă pe Pământ, decât: Pământul! Cu ce poate ea să-ți spună ca nimic să nu-ți scape Din cât are peste-ntinderi și-n adâncul ei de ape, Cu ce poartă-n tot rotundul plutitor sub Marea Lege De când a-nceput în haos Ziditorul să-l închege, Cu tot ce-a avut pe sine în milenii, vii, să poarte Și le-a fost primit în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
frumos. Ea îl luă și lăsă să-i cadă mâna, inertă, pe genunchi. Nu se auzea, în tăcere, decât amenințarea mereu amânată a mării. Evitau să se privească. Prin ușa pe care el uitase s-o închidă, năvăli deodată, din adâncurile casei, țăcănitul susținut al mașinii de cusut, manevrată demențial, dând impresia unui tren care, dintr-o clipă în alta, avea să sară de pe șine. Credeam că madam Segal s-a culcat." "Tocmai se culcase..." Duruitul continua și mai tare, înspăimântător
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe pământ, minunăția sfârșește în noroi. Primăvară la Bugaz. Locotenentul se întorcea, frânt de oboseală, peste plajă, cu calul la pas. Nu se uita spre mare, pe care soarele o făcea orbitoare, privea absent înainte. Până dincolo de marginile privirii, în adâncurile spațiului geografic, aflat în plină vijelie. Se băteau pe mări și oceane, se băteau în nord și se băteau în vest. Se băteau în toate colțurile pământului și se vor tot bate... Masive concentrări de trupe erau semnalate în regiunile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe străduța pustie, răsună imediat niște pași grăbiți. "Așteaptă-mă!", strigă nevastă-sa. Împins de vânt, nu-și încetinește mersul. Ea ajunge totuși la un pas în urma lui, și începe să-i vorbească, voce fără chip, adusă de vânt din adâncurile unui univers familiar sau din străfundurile lui însuși. O ocazie nesperată, tinicheaua sovietică, avansarea, viitorul Nataliei. "N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îmi dau seama câte simetrii ascunse cumulează secvența aceasta de viață spre sfârșite cu ravagiile produse de boală, nu peste mult timp, asupra celei ce relata episodul bucureștean al despărțirii finale. Plutește în pagină o tainică înfiorare crepusculară furișată în adâncurile făpturii, înainte de a se declanșa la vedere procesul destrămării. Și totuși, unele indicii ar fi putut fi descifrate, dacă cineva privea cu atenție fotografia Georgetei Horodincă de pe coperta a IV-a a volumului. Ochii umbriți de regrete, zâmbetul sceptic-îngăduitor, părul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Cuvântului. PELERIN, EU ȘI TU <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> „Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în adâncul inimii omenești, omul nu-și dă seama de ea, însă, ceva care trăiește într-un fel minunat în suflet îl îmboldește să se roage cum poate și cum înțelege.” Ce minunată și mai cu seamă completă definiție a sufletului omenesc
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
gândirii creatoare și a spiritului critic. Independența de gândire, metaforic, ar trebui să fie asemeni albinei care culege din floare în floare mierea oferind-o altora. Omul mereu să se întrebe cum să procedeze ca bucuria să-i coboare în adâncul inimii lui pentru a genera sentimente plăcute și spiritul tolerant, neexclusivist, atunci poate exprima evoluția lină, echilibrată. În gândirea lui Montaigne, natura, a cărei imagine este regăsită citind în ea ca într-o carte, cere a fi respectată ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Muzeul de artă, retrospectiva Eugen Ștefan Boușcă. Impresia că mă aflam în fața operei unui creator profund a căpătat un fel de contur de efigie. Însăși figura de bizantin a pictorului are strălucirea unei medalii vechi, a cărei valoare reverberează din adâncuri de vremi, trimițându-și razele pastelate cu mult dincolo de perdeaua prezentului. Ilustrațiile la o serie de mari opere literare, transfigurările baladei "Miorița" cu întreaga ei filozofie simplă și emoționantă, influențele din Velásquez transpuse într-o manieră de mare maestru, mișcările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
interesant e Iașul! Monumentele vechi de aici sunt admirabile. Iașul este Oxfordul românesc. Cred că ar trebui să se facă totul pentru ca să-și păstreze caracterul intelectual, oxfordian, pe care îl mai are încă". Primăvara, cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi pare că este strălucitoare, eternă ca splendoarea bolții din care curge seninul ocrotitor mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de lumină, ca și cum s-ar însenina totul, tot universul aflat suveran în tăcere și așteptare. Revii la realitate și asculți vocile vorbitorilor din preajmă. Să asculți cu înțelegere și tolerant pe ceilalți, dar să receptezi și vocea-ți venită din adâncuri... 2 În mare parte, cartea a devenit azi un fel de obiect aproape inutil, ca o pășune cu iarbă verde și grasă de pe care cam lipsesc păstorii și oile. În uzul curent, lectura și toată teoria ei, fie și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dincolo. Incertitudinile scrijelesc mintea omului, parcă silexul tăios îi trece prin măruntaie, i se năzare că până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde și ea printre copacii răvășiți. Cuvintele se izbesc suferind de colțurile sticloase ale stâncii. Unde-i veșnicia? E doar în piatra timpului fără de timp. Veșnicia lui, încă simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
afle cuprinsul armonios și fericit, s-a întâmplat că abia după secole de existență a națiunii noastre să și-l descopere. A fost clipa providențială. Nu e ușor de identificat omul absolut, dintre milioanele de semeni, cel care primește gândul adâncului ce cutremură și lumina nemuririi. Magnifica înzestrare, ieșită dintre limitele umane, își are sorgintea în divinitate și în legile destinului marcat de semnele tainei ascunse. Tocmai de acest om cu spiritul scânteietor, majestuos și feeric are nevoie lumea noastră mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe lângă ele cu mare ușurință pentru că noi vedem numai imediatul, pragmaticul, interesul concret, în goană fiind după elementele materiale. Multe semne ne arată (și noi tot nu "vedem"!) căile descoperirii sacralității cosmice, a naturii și a cunoașterii de sine, a adâncului din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Poate așa se explică doza de scepticism indus în starea sufletească, una de îndoială, de incertitudine dominantă. Niciodată omul nu va ajunge la cunoașterea adevărului absolut. De altfel, Absolutul e unic, cu chipul Divinului. 85 Ne trudim să pătrundem în adâncul tainelor vieții, acumulând înțelepciunea mai mult prin suferință. Și care-i rezultatul? Gândul ne duce la spusele Eclesiastului în una din scrierile sacre ale Vechiului Testament: Iată, am adunat înțelepciune mai multă decât toți înaintașii mei. Am învățat multe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
urmă; or, el nu are timp niciodată pentru aceasta. Viața lui e o continuă prăbușire în sine. Poate că nu atât creația marilor oameni ar trebui să ne tulbure și să ne impună venerație, cât viața lor anonimă strălucind în adâncuri. A reușit cineva să înregistreze exact ceea ce s-a petrecut în sufletul și în mintea lor, modul lor de a percepe, de a esențializa și de a transmite? Nici pe departe! Să presupunem că un artist, încă lucid la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
singuri în cazul unui atac de panică, pentru a nu se face de rîs. Primele atacuri de panică sînt de obicei foarte înspăimîntătoare, deoarece reprezintă o experiență nouă, ciudată și anormală. Totuși, după multe asemenea experiențe, majoritatea oamenilor știu în adîncul inimii lor că este puțin probabil să-și piardă controlul, să se prăbușească, să moară sau să înnebunească. Cel puțin, deocamdată nu li s-a întîmplat așa ceva. Totuși, se tem că data viitoare poate fi altfel, că următorul atac poate
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
creștinilor pe care el îi martirizase, se prelingea aici în picături grele. A fost cuprins iarăși de un fior prelungit, de un fulger de lumină: gândul la Trupul mistic al lui Cristos, Care suferă în membrele Sale. Atunci, din tainice adâncuri, a izvorât în el un izvor care i-a inundat sufletul ca un puhoi «luminându-i cunoașterea slavei lui Dumnezeu, strălucind în chipul lui Cristos» (2 Cor 4,6). Lumina credinței își regăsea în El aurora-i magnifică. A avut
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
jertfă). Dar în toate acestea, noi suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru» (Rom 8,35. 37-39). 20. Idealul Apostolilor este idealul nostru Nici nu și-a imaginat altfel divinul Învățător
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
putea să iubească, spiritul ei va fi cucerit îndată de adevăr“. „Dumnezeu - a spus Bossuet (+1704) -, le-a dat creaturilor instrumentul reîntoarcerii la izvor și de a se uni cu Creatorul lor; și acest instrument este iubirea. Iubirea doarme în adâncul inimii creaturii, nu este moartă, clerul poate s-o retrezească; dar chiar și dacă ar fi moartă cu adevărat în vreo inimă, clerul ar putea s-o învie și atunci. Forma actuală a misiunii clerului va fi caritatea și dăruirea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sabia? Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru» (Rom 8,35; 37-39). «Dar cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dobrogean. La 21 iunie 1941, a venit războiul nostru. Apoi au venit rușii. De la Petru ce Mare și pînă în zilele noastre, poporul român a fost osîndit să cunoască Rusia, să știe ce năpaste pot veni de dincolo de Nistru, din adîncuri de istorie. 61 Generalul Ion Antonescu, devenit conducătorul Statului, la 6 septembrie 1940, și-a format guvernul sprijinit pe Garda de Fier și pe cîteva persoane foarte apropiate sieși. Horia Sima a fost numit vicepreședinte al consiliului de miniștri. Purtătorul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
frumuseții supreme și a bucuriei sublime. Omul din el dispărând în parfum și în sunete... Sakura este poem de iubire, haiku sublim și dragoste de viață: “Cei doi, priviți de departe, parcă vorbesc aprins despre flori de cireș; dar în adâncul inimii ascund și altfel de simțiri”... (Li no Tsurayuki (872-945) Celebrată de multe secole, floarea de cireș constituie încă prilej de inspirație în arta japoneză, începând cu folclorul (muzica), pictura... până la haiku. Mugurele, floarea, fructul, apar în cele mai diverse
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
preparate, atât pentru aromă, dar și pentru gust. Lunile anului: Precizez că la enumerarea lunilor anului... voi folosi numele vechi, dar și denumirea modernă... DECEMBRIEluna călugărilor alergători. „Shiwasu”(numele vechi) sau „Juuni gatsu”(denumirea modernă). Mi-am coborât mintea în adâncuri, Inima murmură un cântec sălbatic de iubire, Este voluptatea din sake! Decembrie este luna acumulărilor, dar și a oboselii fizice. Omul vrea să se relaxeze, să iubească, să cânte, să fie alături de prieteni și nu singur. Există flori umane ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]