12,606 matches
-
un nume pe care-l pomenesc în van de mai bine de trei ani... Adică, de patruzeci și două de luni, mai precis. Înțeleg că sunt și coincidențe, dar mi se pare prea de tot, zău așa... Scrie negru pe alb acolo: Iustin! - A, da! te înțeleg... Crezi că este el? Nu spuneai că locuiește și lucrează în București, fată dragă? - Da, spuneam. Și tocmai aspectul acesta mă derutează. Eu nu știu decât că îl chema Iustin și că lucrează aici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Nobel !” a reușit să șoptească insul după care a făcut stînga împrejur și s-a eclipsat, total epuizat, ca și cum ar fi fost mesagerul de la Maraton care anunță victoria grecilor împotriva perșilor și apoi se prăbușește mort. Camus s-a făcut alb la față, și-a mușcat buzele și mi-a spus, fără să mă privească : „Ar fi trebuit să-l ia Malraux”. Da, în acel an 1957 Andră Malraux era fără îndoială mai faimos decît Camus, dar nu atît de bun
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perfide care provocau dependență și-i umflau inutil pe oameni. Ce porcărie, ce porcărie. Poate să schimbe ordinea și să pună obezitatea pe locul întîi ? Domnul Busbib deschise borcanul cu iaurt bio și contemplă o vreme acea masă compactă de alb, sursă de calciu și de vitalitate. Controlă data de expirare a iaurtului precum și compoziția sa, clătină din cap ca și cum s-ar fi aflat în fața unui interlocutor, luă cîteva lingurițe din imaculata materie conținută de borcan și surîse în sinea sa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sursă de calciu și de vitalitate. Controlă data de expirare a iaurtului precum și compoziția sa, clătină din cap ca și cum s-ar fi aflat în fața unui interlocutor, luă cîteva lingurițe din imaculata materie conținută de borcan și surîse în sinea sa. albul iaurtului și albul hîrtiei parcă rimau... Domnul Busbib nu-și putu reprima un sentiment de mîndrie. Iată, pentru prima dată, se simțea un cetățean conștient al lumii, un om implicat. Decizia de a face o listă cu problemele lumii îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și de vitalitate. Controlă data de expirare a iaurtului precum și compoziția sa, clătină din cap ca și cum s-ar fi aflat în fața unui interlocutor, luă cîteva lingurițe din imaculata materie conținută de borcan și surîse în sinea sa. albul iaurtului și albul hîrtiei parcă rimau... Domnul Busbib nu-și putu reprima un sentiment de mîndrie. Iată, pentru prima dată, se simțea un cetățean conștient al lumii, un om implicat. Decizia de a face o listă cu problemele lumii îl trezise parcă din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mediu, schimbîndu-(i identitatea (i (nf((i(area, pentru a observa mai bine din interior. Ace(tia au petrecut (ntr-un mediu suficient de mult timp pentru a redacta o carte (i nu numai un articol. John Howard Griffin [1960], american alb care (i-a vopsit pielea pentru a trăi rasismul din sudul Statelor Unite din interior, Gunter Wallraff [1986], jurnalist german care a luat (nf((i(area (i a (mprumutat limbajul unui imigrant turc pentru a se angaja (n diferite locuri periculoase
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
facă lungi (i repetate sejururi (n insulele Trobriand. Este f(r( (ndoial( primul antropolog care s-a instalat printre indigeni, sau măcar într-un cort aproape de satul lor, (i a cules el (nsu(i informa(îi observîndu-i (i interogîndu-i acolo. Alb (i de origine aristocratic(, Malinowski este, pe bun( dreptate, mai apropiat de administratorii englezi decît de indigeni. Totu(i, el ia distan(( fă(( de coloni(ții locali (i (ncearc( s( fie (ntr-un contact destul de strîns cu autohtonii. Iat( un fragment
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
grade, exteriori mediului (n care au intrat că cercet(tori. Liebow este mai pu(în (ndep(rtat decît Whyte de mediul pe care i(i propune s(-l observe. Îi este cu certitudine str(în, insă prin caracteristicile sale personale: alb, evreu, în vîrst( de 37 de ani, (nalt, licen(iat, familist. Este destul de deschis la ten față de negri, dar și destul de închis în comparație cu albii. (n schimb, el are o anume experien(( a cartierelor negre: (i-a petrecut copil(ria (n
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
te. Al(îi, nou sosi(i, (l consider( că pe un obi(nuit al locului (i-i pun (ntreb(ri despre cartier. El le r(spunde că un obi(nuit al locului. De multe ori, el resimte c( este singurul alb. Totu(i, prezen(a să nu-i (mpiedic( pe membrii grupului s( vorbeasc( liber despre al(i albi (n termeni duri (i grosieri. Problema moral( Utilizarea metodei observa(iei directe (n acord cu un grup social (i faptul de a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
consiliu. Un pat de fier cu tăblii, pictat cu îngeri șterși de vechime, fusese scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l completeze cu suma de o mie de lei și să-l dateze 30 decembrie 1910. Felix voi să întrebe asupra rostului acestei simulații, dar Costache îi încîntă urechea cu sunetul unui pumn de piese. Scadența biletului rămase în alb. După semnare, bătrânul înmînă lui Felix două sute cincizeci de lei. Mirat, acesta întrebă cu ochii. - Nu poate să dea acum tot, explică răgușitul, îți dă prinmine, în fiecare lună, câte două sute cincizeci de franci. Felix era prea nerăbdător să aibă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în vârstă, care zâmbea galeș, scoțîndu-și mănușile. Nu auzise nimeni când venise. - Oh, generalul! țipă Georgeta. - Oui, mon enfant, c'est justement ton general 1 Te miră? Am văzut lumină. Ce n'est pas de ma faute...2 Felix deveni alb la față, ceea ce generalul, mereu zâmbitor, observă numaidecât. Era un bătrân simpatic, cu mustăți albe, îmbrăcat foarte îngrijit, în haine de culoarea tabacului. În cap avea un melon, și în jurul gâtului o mare cravată de mătase, neagră, cu trei derivații
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vrei să mergi? De altfel, orice sfânt se retrage câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se purifice. Dacă vrei, te ducem într-o mânăstire adorabilă, unde vei putea medita absolut singur. Nu vin acolo decât îngeri îmbrăcați în alb, dimineața la nouă și seara. Acolo este locul dumitale, maestre! - Și e pustiu? - Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zbârlit se lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi stă bine. Tu m-ai lăsat totdeauna să mă-mbrac cum vreau și m-ai apărat de alții, de ce vrei ca acum să-mi fie silă de mine? Pentru tine n-are nici o însemnătate dacă eu mă-mbrac în alb sau negru. Și într-un fel, și-ntr-altul tot tristă sunt fără tine." Otilia își făcu cruce și se culcă, iar a doua zi aruncă doliul și umblă după jurnalele de mode. - Na, zise Aglae, zărind-o pe fereastră, ți-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Să se căsătorească, ușor de spus. Dar cu cine? Fusese deja pus într-o situație disperată, când, invitat la un bal al ștăbărimii Ministerului de Interne și aruncîndu-și ochii pe invitație, luase la cunoștință de acolo foarte clar, negru pe alb, că i se poruncise să se prezinte cu soția. Tăiase, e drept, invitația, eliminase vorba "soție", asamblase invitația la loc, și nici mama invitației nu și-ar fi dat seama, dar ce folos, nu dormise apoi două nopți, perpelindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țuguiatul și cu barbișon... Zi-mi un nume de lovitură din box! - Upercut?!... - Nu. Troțki!... Bravul comandant care, fără să facă o singură zi de instrucție militară, a turtit, ca pe o sferă de vată de zahăr, trupele intervenționiste și alb gardiste rusești. Un cineva!... Și cine, dacă nu Robin, în 1921, la Paris, răvășit, a sosit dimineața, a pus mâna dreaptă, zvâcnind, pe mâna mea și mi-a spus: "Cocondy, se întîmplă un lucru teribil! Au tras, din nou, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aparte personalității madamei Nicolici. Concomitent îngheță. Și-o examină cu sporită atenție. Tînără! Dar buzele, șaua nasului, ochii nemigdalați nu aparțineau nici pe departe lui madam Nicolici. Fruntea madamei mică, fața pistruiată, părul vopsit roșcat, vârstat c-o bordură de alb la rădăcină, nici prin povești n-aveau ce căuta, în noaptea asta, acolo. 350 DANIEL BĂNULESCU - Nu trebuia să mai vii. Rămâneai acasă și-ți dădeam voie să-ți închipui c-ai și făcut-o. Dar tocmai cu tine, care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o miercuri, înăuntru, la "Grădinița" (pe terasă, sporăvăiau, zgribulite, doar două perechi), el și madam Nicolici se treziră sorbindu-și halbele cu bere mediocră, în compania unui poet guraliv. De vreo 50 de ani. Cu barba și mustățile impunător de albe. Și care, pe motiv că publicase vreo 40 de volume de versuri, își petrecu întreaga după-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor, recitîndu-le stihuri din lirica sa tâmpită și neascunzîndu-le încîntarea sa zgomotoasă sa că avea de-a face cu doi proști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă-tii, ai pornit răhățoiul circului ăsta? - Vorbești cu el ca și c-un infractor. Îți va răspunde ca un infractor. Trebuie să-l lămurim întîi deslușit care-a fost zarva. Și care sânt stricăciunile pe care le-a stârnit. - Albule! Lasă-mă să-i trag, încet, o copită. Că-l deslușesc eu. Trag o copită și el om de treabă se face! - Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovarășul director adjunct. Predoleanu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bornă în alta. Păturile mîțoase ce-i fură răsturnate, în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe neașteptate în plâns de rușine - e născută din părinți onorabili! Cine nu-l cunoaște pe nea Marin Roșioară? Să îndrăznească cineva să spună o vorbă urâtă despre el! Este? - Este! strigară ceilalți în cor. Socrul plecă fericit capul lui alb. - ...nea Marin e mândria cartierului nostru! Noi știm cât a muncit și ce-a făcut, o luă nașul iar cu vorba, pentru ca să stea aici, cu noi, lângă fata lui, care azi o să-l lase și o să se ducă la casa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negru de oboseală, spunea la urechea nașului: Unde naiba o dormi? Unde-o fi, unde-o iubi? Unde-o fi, unde-o fi? Unde-o fi, unde-o-nnopta? Pe ce brațe s-o culca? Ce guriț-o săruta? Ce sfn alb o dezmierda? Țambalagiul bătea tactul cu ochii închiși, în somn. Instrumentul cânta singur: Tînc, tînc, tînc, tînc... Bărbia îi cădea pe piept și tresărea speriat, deodată, lovind mai repede în coarde. Apoi iar îl pirotea somnul... Numai degetele nu i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama ascuțită, îndoit la vârf. - Doi am tăiat cu el în Mandravela! spuse cu glas subțire. Am lucrat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici se făceau afacerile, la un pahar de drojdie. Veneau toți lipscanii și telalii, de schimbau banii. Stere îi cunoștea pe nume, pe fiecare; mai se găseau și oameni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]