7,716 matches
-
gaze, aparate de respirat pentru mineri și pompieri, precum și diverse echipamente de scufundare cum ar fi o cameră de tratament mobilă și un clopot de scufundare. Datorită cunoștințelor sale de fiziologia respirației, Stelzner realizează un aparat recirculator cu aer pentru altitudini mari, folosit de Auguste Piccard care a atins altitudinea de 15.718 metri în balonul său pe 27 mai 1931. Stelzner a dezvoltat, de asemenea, un aparat de respirat cu oxigen pentru lucrul la mari înălțimi. În timpul celui de-al
Hermann Stelzner () [Corola-website/Science/327512_a_328841]
-
diverse echipamente de scufundare cum ar fi o cameră de tratament mobilă și un clopot de scufundare. Datorită cunoștințelor sale de fiziologia respirației, Stelzner realizează un aparat recirculator cu aer pentru altitudini mari, folosit de Auguste Piccard care a atins altitudinea de 15.718 metri în balonul său pe 27 mai 1931. Stelzner a dezvoltat, de asemenea, un aparat de respirat cu oxigen pentru lucrul la mari înălțimi. În timpul celui de-al doilea război mondial, Stelzner continuă dezvoltarea de măști de
Hermann Stelzner () [Corola-website/Science/327512_a_328841]
-
prin "Hotărârea de Guvern" nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și reprezintă un lac de baraj artificial amenajat în anul 1964 pe cursul mijlociu al râului Bistrița, cu scop hidroenergetic. Altitudinea sa este de 370,6 m, lungimea luciului de apă este de 3700 m, lățimea de 730 m și adâncimea maximă de 14 m. Pe următoarele 3 lacurile situate în aval de Barajul de la Bicaz (Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei), ca
Lacul Pângărați () [Corola-website/Science/327486_a_328815]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală este localizată în partea sud-vestică a orașului Piatra Neamț, în dreapta râului Bistrița pe unul dintre versanții dealului Cernegura (852 m altitudine). Arealul geografic menționat - care ocupă o suprafață de 198,20 hectare - a fost situat în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
Chang'e 2 și-a modificat traiectoria pentru a întâlni asteroidul Toutatis la 13 decembrie 2012.Potrivit informațiilor comunicate de către Agenția Spațială Chineză (CNSA), Chang'e 2 a survolat asteroidul Toutatis cu viteza de 10,73 km/s și la altitudinea de 3,2 km. Sonda a luat, se pare, mai multe zeci de fotografii, dintre care unele cu o rezoluție de 10 metri pe pixel.
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al comunei Voineasa. Aria naturală protejată se află în Munții Lătoriței la o altitudine cuprinsă între 1.800 și 2.030 m, în coama nord-estică a "Vârfului Bora", în apropierea lacului de acumulare Vidra. Rezervația naturală Miru-Bora a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de
Rezervația Miru-Bora () [Corola-website/Science/326466_a_327795]
-
sud cu blocul bazaltic de la Korazin. Valea are o lungime de 25 km si o lățime de 7 km. Valea Hula cuprinde patru unități geomorfologice distincte: Caracterizat de o succesiune de trei niveluri topografice care scad în mod progresiv de la altitudinea de 400m la cea de 100m: nivelul Tel Hai, nivelul Hagoshrim și nivelul Maayan Baruh. Acest sector e constituit din roci sedimentare, acoperite de un strat de bazalt. El cuprinde principalele izvoare ale Iordanului: Ayun și Snir. Se întinde de la
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]
-
poposesc aici circa 400,000 de păsări, inclusiv cârduri mari de pelicani și cocori, precum și păsări de apă și răpitoare. Este cel mai sudic sector, și este constituit din aluviunile pârâurilor Hatzor, Dishon și Eliezer. El se înalță la o altitudine de 400 m și rocile lui sunt bazaltice.
Valea Hula () [Corola-website/Science/326498_a_327827]
-
la 11 aprilie 1796 aceste parohii au fost scoase din jurisdicția Episcopiei de Bacău. În primii ani de după anexare, s-au stabilit câteva familii catolice și în satul Vatra Dornei, situat la confluența râurilor Dorna și Bistrița Aurie, la o altitudine de circa 800 m. Mica comunitate catolică din Vatra Dornei s-a aflat sub îngrijirea spirituală a Parohiei Câmpulung (până în 1811) și apoi a Parohiei Iacobeni (în perioada 1811-1911). <ref name="Baciu LC 8/2005">Paul Baciu - ""Vatra Dornei. Centenarul
Biserica romano-catolică din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323537_a_324866]
-
acestor coloniști era de religie romano-catolică, dar existau și germani de confesiune evanghelică (luterană). În primii ani de după anexare, s-au stabilit câteva familii germane și în satul Vatra Dornei, situat la confluența râurilor Dorna și Bistrița Aurie, la o altitudine de circa 800 m. <ref name="Baciu LC 8/2005">Paul Baciu - ""Vatra Dornei. Centenarul bisericii"", în "Lumina Creștinului", serie nouă, anul XVI, nr. 8 (188), august 2005.</ref> Orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită descoperirii izvoarelor de ape
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
unitate de timp. Dacă adâncirea văii și evacuarea de pe versant sunt egale, pantă va crește sub formă rectilina. Dacă adâncirea văii crește, în raport cu erodarea versantului, la baza vor apărea pante tot mai înclinate, iar pe ansamblu el va deveni convex. Altitudinile relative se măresc continuu, văile sunt în formă de V, iar în apropiere de talveg ele se îngustează tot mai mult față de stadiile anterioare ; la baza are loc și cea mai intensă evacuare de versant, caracteristice fiind deplasările rapide ale
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
măresc continuu, văile sunt în formă de V, iar în apropiere de talveg ele se îngustează tot mai mult față de stadiile anterioare ; la baza are loc și cea mai intensă evacuare de versant, caracteristice fiind deplasările rapide ale materialelor. Creșterea altitudinilor relative și absolute are anumite limite maxime, datorită multiplicării concomitente a rețelei de vai, care îndesește într-atât versanții încât ei încep să se inretaie, la partea superioară, dând nivele de crește, ce se mențin, în continuare, la aceeași altitudine
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
altitudinilor relative și absolute are anumite limite maxime, datorită multiplicării concomitente a rețelei de vai, care îndesește într-atât versanții încât ei încep să se inretaie, la partea superioară, dând nivele de crește, ce se mențin, în continuare, la aceeași altitudine. Evoluția descendentă (versanții concavi) se impune atunci când adâncirea eroziunii, pe vai, este în descreștere continuă sau a stagnat. Eroziunea de pe versanți devine tot mai rapidă, în raport cu cea a râurilor și determină retragerea laterală a acestora. Retragerea se face aproape paralel
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
înșiși. Procesul de nivelare îmbracă două forme : a) reducerea aproape totală a suprafețelor cu pante abrupte și înlocuirea lor cu pante de tip pediment; b) micșorarea continuă a pantei glacisurilor. a)Abrupturile se restrâng prin retragere către părțile superioare. Coborârea altitudinilor, inclusiv a celor absolute, capătă viteză maximă din momentul în care versanții văilor vecine se întâlnesc pe cumpăna și dau crește. Este perioada când cumpăna se dezintegrează, apar înșeuări, iar între ele se detașează masive ce capătă tot mai mult
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
probleme generale ale geomorfologiei. Că noțiune peneplenă are întâietate, fiind prima fondată și documentată de către W. Davis, și „apărată” de H. Bauling (1950). Această „aproape -câmpie” se formează prin lărgirea văilor, micșorarea pantei versanților de sus în jos și scăderea altitudinii relative a interfluviilor, în condițiile unei lungi perioade de stabilitate tectonică. La finele ciclului ea se prezintă larg ondulată și cu o serie de „martori de eroziune” (monadnokuri) mai înălțați care se axează pe rocile cele mai dure. Pediplenă, în
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
termice și creșterea volumului gheții din sol, dezagregare, congelifluxie, șiroire, eolizatie. Înghețul și dezghețul apei din sol și din roci provoacă o puternică dezagregare. Efectele acestui cuplu sunt diferite de la o regiune la alta, în funcție de nuanțele climatului impus de latitudine, altitudine, depărtarea de ocean, de gradul de acoperire cu vegetație, de proprietățile gelive ale rocii și gradul lor de umectare, de durată și frecvența ciclurilor gelive. Solul de la suprafața poate să înghețe și să se dezghețe de la noapte la zi (ciclul
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
alimentare cu zăpada, circul cu gheață și o limba bine dezvoltată, care coboară mult sub limita zăpezilor. Zona de alimentare este acoperită de o zăpada mai densă, grăunțoasă, numită firn sau névé. Zona névé-ului este permanentă începând în medie de la altitudinea de 3.000 m în sus. Ea alunecă încet alimentând în permanență circul, ce cantonează o mare cantitate de gheață. Din circ, gheață este evacuată continuu prin limbă, care alunecă în cadrul unei văi până la linia de topire. Datorită dezvoltării mari
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
limbi de gheață cu dimensiuni în general reduse. Aceste platoșe de gheață sunt denumite "icefjeld", iar limbile "icestrom". În zona limbilor de gheață apar și morene. Ghețarul de tip alaskian este specific regiunilor muntoase înalte din Alaska, care depășesc uneori altitudinea de 5.000 m. Ghețarii alunecă pe văi și ajungând la poalele munților confluează, formând veritabile piemontări de gheață. Sunt numiți și ghețari de piemont. Pe suprafața gheții se depune un strat de praf rezultat din dezagregarea rocilor. Uneori apar
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
prin metoda nivelelor de eroziune, iar câmpia după coloana stratigrafica și scară teraselor, evoluția piemonturilor face apel la ambele. Pentru a deduce toate aceste raporturi, studiul piemontului trebuie să cuprindă analiza sedimentelor (grosime, granulometrie, litologie) și analiza formelor (formă piemontului, altitudine, extinderea conurilor, suprafețele de eroziune, terasele și studiul hidrografiei). Piemonturile au și o importanță practică deosebită. Prin forma lor netedă și foarte extinsă, oferă condiții agriculturii (pomiculturii) și așezărilor. Când râul intra în ocean dispare că organism și, o dată cu el
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
multe ori tabelele, lui Haldane au fost adoptate de cele mai multe țări, principiile de bază fiind considerate valabile și în prezent. În anul 1911, Haldane conduce o expediție pe vârful Pike's Peak pentru a studia efectele presiunii atmosferice scăzute de la altitudini mari, asupra respirației. În primul război mondial, atunci când germanii au folosit gaze otrăvitoare, la cererea ministerului de război britanic, Haldane identifică gazul utilizat ca fiind clor și concepe primele măști de gaze pentru front. Haldane a murit la Oxford în
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]
-
(749 m altitudinea maximă în vârful Istrița) - cunoscute ca și Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura, reprezintă un anticlinoriu alungit est-vest care face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații de Curbură, în grupa sudică externă a Subcarpaților Buzăului. Sub
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
iar la est de râul Buzăuși de subunitatea estică a Subcarpaților Buzăului. Alcătuirea sa este dominată de un corp masiv central prelungit spre vest și este alcătuită predominent din gresii și calcare sarmațiene rezistente la eroziune. Se caracterizează prin masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse de structură și petrografie, prin prezența de zone depresionare tipic subcarpatice, precum și printr-un contact brusc cu câmpia sudică, prin intermediul unei înguste fâșii de glacis. De pe versanții sudici izvorăsc râuri precum Tohani (Ghighiu), Năianca și
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
află Dealurile Cepturei. În structura dealului s-au dezvoltat de la est spre vest depresiunile: Sărata, Vispești, Fintești, Valea Șcheilor, Călugăreni, Rotari. Limita cu câmpia poate fi urmărită în general pe curba de nivel de 200 m, cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov) Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifere), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
cu mici oscilații de altitudine în amănunt (putând fi considerată pe o linie ce trece prin localitățile Gura Vadului - Greceanca - Pietroasele - Gura Sărații - Nișcov) Este alcătuit din formațiuni sarmațiene grezoase si calcaroase (gresii, gresii calcaroase, calcare cochilifere), care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și la Năeni, iar o alternanță de argile roșietice cu argile verzui într-un „complex pestriț” pe Valea lui Cernat. Prelungirea nord-estică Valea Rea a
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
dealul Istrița face parte, are caractere specifice reliefate prin contact brusc cu câmpia (în partea de vest cu cea a Gherghiței și, în partea de est cu cea de subsidență a Buzăului prin fâșia glacisului Istriței de 110-300 m), masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură și petrografie, precum și zone depresionare tipic subcarpatice. Astfel, contactul dealului către Câmpia Română se realizează deosebit de brusc atât prin linii de falie (în partea de est), cât și prin căderea monoclină a
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]