28,520 matches
-
de imaginea petrecărețului care chefuise cu lăutari țigani la marginea orașului. Și generalul află amănunte despre local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele. Când vorbea despre cadână, omul se înfierbânta. ― Așa ceva n-am mai văzut. Pă crucea mea dacă vă minț! Strașnică bucățică! Să mă iertați! Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi ucenicul maestrului Dante Negro. În așteptarea lui vă pot servi cu o gustare, dacă doriți. Poate o cafea, ceva răcoritor... Prințul refuză. Cum doriți! Vă pot asigura că totul este pregătit, continuă Luciano. A mai rămas doar un mic amănunt: fundalul pentru portretul Alteței Voastre. Bătu din palme și imediat apărură doi servitori care duceau în cârcă mai multe suluri de covoare. La indicația lui Luciano, cei doi lăsară sulurile jos și, sub privirile prințului, desfășurară, pe rând, covoarele. Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țară pierdută, abia regăsită. ― Ar fi prea mult, desigur, să le prefer pe toate, dar ar fi totuși prea puțin dacă aș alege doar unul. Mă gândesc că ar fi mai potrivit dacă ați alătura unele elemente din fiecare. Sunt amănunte care îmi plac în mod deosebit. Marginea crenelată de aici... dealurile nisipoase de acolo... cărarea aceea bătută de turme... sau aceste flori culcate... Nu mă pricep deloc la pictură. Credeți că s-ar putea face așa ceva? ― Iată o idee excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
București pentru că doar acest oraș, singurul din toată Europa, are nouă porți ale timpului. Nici una în plus, nici una în minus. Vă dați seama ce rețea considerabilă de tuneluri energetice există aici? Probabil că vă întrebați ce legătură au toate aceste amănunte cu mine sau cu noi, în general. (Se opri, își ridică mâna stângă până în dreptul ochilor și privi lung piatra neagră montată în inelul de pe degetul cel mic. Apoi își reluă plimbarea, cu pieptul bombat, mult ieșit în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
seară, după plecarea doctorului Guibert, contele Ledoulx reveni în cabinetul consular într-o stare asemănătoare cu beatitudinea. Medicul îl examinase, îl pipăise cu deosebită grijă pe partea dureroasă și clătinase înțelegător din cap atunci când el îi relatase cu lux de amănunte momentele cele mai dramatice ale suferinței. Strâmbase din nas când îi arătase prafurile, cel alb și cel negru, cu care încercase să-și amelioreze durerile și îl sfătuise să le arunce imediat, dacă nu dorea să-și piardă toți dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine aurii. „Albina este o metaforă inspirat aleasă”, ținea să sublinieze el ori de câte ori avea vreun vizitator important, dar fără să intre în alte amănunte, pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați. Toți purtau costume mai mult sau mai puțin exotice. Manuc îmbrăcase costumul alb al unui prinț indian, cu un mare safir prins în turban, deasupra frunții. Mariam avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui șaluri și elegantele lui haine orientale. Chiar dacă se lăsa greu, Nicolae povestea întotdeauna cu plăcere, fără să se repete, dând, de fiecare dată, o altă interpretare acelor întâmplări, încât ascultătorii, deși cunoșteau faptele, rămâneau totuși cu impresia că aflaseră amănunte noi și pasionante. Muzicanții vienezi luară locul lăutarilor în cafasuri și se auziră primele măsuri din Pasul patinatorilor. Dariostimo fu dintr-un singur pas lângă Marioritza. Regele Soare nu știa să danseze, așa că se resemnă să-i privească pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
les merveilleuses pariziene și se opriră asupra eșarfei roșii, destul de lungă ca să acopere nu numai genunchii femeii, dar și o bună parte din stâncă. Eșarfa era aceea care crea o tulburătoare impresie de învăluire deosebit de delicată a femeii. Și acest amănunt revigoră entuziasmul Toinettei. ― Oh, ce minunăție! Oh, este... este pur și simplu minunat!... Știți, mi-aș dori mult un portret asemănător. ― La ce se referă mai precis doamna contesă? ― La ceea ce se oferă în mod atât de plăcut privirii. Umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pământul virgin. O șarlatanie nevinovată care îi procura tânărului medic mari desfătări, în ciuda fizicului său oarecum deficitar. Într-o seară, în laboratorul lui, apăruse Marioritza. Rămăsese impresionat de transformarea ei. Devenise o femeie frumoasă, elegantă, sigură pe ea și care, amănunt deosebit de important, nu ducea lipsă de bani. I-a propus să devină medicul ei personal. Se mutase, cu laborator cu tot, în casa ei, un veritabil palat din centrul Parisului. În timp, relația medic-pacient virase spre o prietenie sinceră. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
departe. Purtau haine orientale, vorbeau tare și înjurau de mama focului. O grămadă de boieri fugiți din diverse motive își găsiseră aici un adăpost. Cei care îl cunoșteau se grăbeau să-l invite în casele lor. Erau dornici să afle amănunte despre ultimele evenimente și despre schimbările intervenite. În general, Manuc suporta greu popularitatea de care se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar suferea de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială (cea de atunci...), precum și de cei patruzeci de ani ai fotografiei... Prietenul Însă Își continuase elogiile, Întrerupându-le doar cât să-mi ceară „amănunte tehnice”: ...Cum se prepară acei... cum le spun eu, În românește? Cochileți - foarte interesant, nu vine de la coquille?, forma În care se toarnă, pune lutul amestecat cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
purtam pe hârtie, desenând un detaliu, chiar un „secret” (local, tatàl - când În fapt era doar al meu, deci abia.... filial). Prietenul mă urmărea cu gura, la propriu, căscată, mă Întorcea la „pasajele” nu Îndestul de limpezi, Îmi mai cerea amănunte, mă punea să numesc, În românește, cutare detaliu, să-l scriu, să-l ajut pe el să-l rostească... La un moment dat, mi-a zis: «Mi-ai ascuns că ești arhitect». Am scăpat printr-o piruetă: «Mai rău: scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Într-un morman de piatră gălbuie-roșietică - din aceea friabilă, semințoasă (dealtfel, la noi i se spune: „sămânță de parâng” acestei pietre putând fi tăiată cu fierăstrăul, folosită doar la ridicarea gardurilor (murii) dintre vii - dar de unde să fi știut aceste amănunte sufletele care luaseră locul sălbaticilor de indigeni, fugiți?). A doua ispravă a Talianului Sâr Ali: a interzis sufletelor (lui) să repare și să ocupe casele părăsite de ne-suflete. Va fi fost el italian, după mama care-l născuse, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
burghezele acelea - și nu te-ai Îmburghezit, din contra! Le-au citit și mama ta și surorile toate, mai cu seamă Roza, cea pe care am necinstit-o eu și s-a-necat În iaz...» «Să nu ne-mpiedicăm În amănunte...» face Sapșa. «Mersul istoriei mereu-nainte...» Dar eu nu mă las. Zic: «Ce au burghez cărțile de Creangă și de Sadoveanu și de Tolstoi și de Pușkin și... dealtfel acum câteva zile a fost Roza pe la noi, știa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu mâinile mele. Las la o parte amănuntul că m-ar azvârli mama din casă cu tot cu pește, că ea nu-și spurcă oalele și sufletul - dar n-aș apuca să-i dau prilejul să mă certe că i-am vârât În casă broaște-cu-solzi... Așa, fiindcă nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În peșteri, departe de orice obiectiv - de ce-i trimit la moarte sigură? - De ce!, pufnește tata. De-aia! - Doar așa: de-aia, zâmbește trist ofițerul. De acord: și șefii noștri au făcut... și mai fac unele greșeli - să nu intrăm În amănunte - dar la ei... Ai zice că-i tactică, nu greșeală - știți ce hărți aveau cei de azi? - Presupun că... zona Odorhei, pe care au confundat-o cu Orhei ce contează o abatere de 2-300 de kilometri, când ei lucrează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o las să plece cu mâinile goale? Trebuia să-i spun ceva...» Și i-ai spus o minciună - de ce nu i-ai spus o minciună bună?» «Dacă-i spuneam o minciună bună, doamna ar fi cerut mai mult, mai multe amănunte - de unde? Dar despre un mort nimeni nu-ți cere amănunte - că-i mort, gata!» - De aceea te-ai hotărât să faci contrariul? - Nu l-am așteptat pe dobitocul acela, ca să fac, cum zici, contrariul. Dar e În firea omului... - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun ceva...» Și i-ai spus o minciună - de ce nu i-ai spus o minciună bună?» «Dacă-i spuneam o minciună bună, doamna ar fi cerut mai mult, mai multe amănunte - de unde? Dar despre un mort nimeni nu-ți cere amănunte - că-i mort, gata!» - De aceea te-ai hotărât să faci contrariul? - Nu l-am așteptat pe dobitocul acela, ca să fac, cum zici, contrariul. Dar e În firea omului... - Să mintă? Să spună... neadevărurile necesare? Necesare, da, dar minciuni! - Minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ale ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Omul s-a oprit din scris și s-a uitat la ea peste rama ochelarilor. —Am înțeles. Deci dumneavoastră sunteți nevasta numărul doi, nu? Alison a clătinat din cap, fără să scoată o vorbă. Nu prea vedea ce relevanță avea amănuntul ăsta. —Și eu m-am însurat de două ori. În sfârșit, bărbatul a zâmbit. —Am doi copii - au deja douăzeci de ani - din prima căsătorie și mai am unul de treisprezece ani, din a doua. Soția mea a făcut fertilizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
obligat să se abată din drumul pe care îl memorase cu atâta efort. I se părea că toate străzile erau identice și că, în penumbra tristelor felinare, semănau unele cu altele; nu descoperi nici cea mai mică urmă a minusculelor amănunte pe care și le luase ca puncte de reper în timpul zilei. începu să se neliniștească, pentru că pe măsură ce înainta se simțea tot mai pierdut, și acolo nu erau vântul în fața căruia să se așeze, nici stelele ce-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Las-o, face Vasilica, doar n-o fi îmbătrânit la ușa ta. Zi-i mai bine de Mirela. — Mare lucru, face Geta. Nu v-a spus? O curvă fraieră. Cască gura la bărbați însurați. Roșioara se înduplecă, în sfârșit, la amănunte. — A zis și ea că-l corupe p-ăla cu care trăia ca s-o facă pă treabă. Și lu’ aia i-am spus în față: făăă, proasto, ce-o fi fost în capu’ tău când ai zis că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și vrei să rămâi cu niște bani... Trebuie să-ți aranjezi din timp, să fii prevăzător... Adevărul e c-o urau și-ar fi batjocorit-o la sânge prietenele; era încă un motiv pentru Rafael să evite să intre în amănunte. El nu știa dacă ea știe ce i se pune în cârcă și, oricum, nu știa nici că el știe. N-ar fi vrut să fie suspectat că ar ști, tocmai pentru a nu fi tentată să i se destăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]