12,966 matches
-
marii artiști ai neamului. 5 II. MENTORI Valerică Pietraru Virginel Solomon 6 Pe doi dintre aceștia vor încerca să-i nemurească rândurile mele, oameni de o simțire aleasă, de o extraordinară trăire artistică, cărora le-a fost hărăzită ambrozia zeilor antici, două talente incontestabile puse în slujba învierii anticelor haruri orfice, sau mao degrabă menite să ducă dincolo de granițele țării noastre mesajul artistic al folclorului românesc veritabil. Câtă dăruire artistică, ce pasiune exemplară și, mai ales, câtă îndelungată veghe pentru ca aceste
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
Pietraru Virginel Solomon 6 Pe doi dintre aceștia vor încerca să-i nemurească rândurile mele, oameni de o simțire aleasă, de o extraordinară trăire artistică, cărora le-a fost hărăzită ambrozia zeilor antici, două talente incontestabile puse în slujba învierii anticelor haruri orfice, sau mao degrabă menite să ducă dincolo de granițele țării noastre mesajul artistic al folclorului românesc veritabil. Câtă dăruire artistică, ce pasiune exemplară și, mai ales, câtă îndelungată veghe pentru ca aceste bijuterii să poată fi așezate cu trudă și
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
proiectul animat aparține Parohiei Evanghelice Sibiu. Din meniul cultural: Animale verzi Orașul Luçon aduce la Sibiu, în perioada 9-22 iulie, câte ceva din frumusețea Franței. În Piața Mare, francezii au făcut o demonstrație de artă topiară (arta născută în epoca Romei antice, care se înrudește cu sculptura pe plante vegetale vii), construind animale din iederă: doi urși și o barză, înconjurate de flori. Programul francezilor mai include o expoziție foto despre tinerețe și una despre gastronomie, precum și recitaluri de cântece franțuzești din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
prin continuitate, cele care au în vedere structurile ce depășesc nivelul frazei, deseori pornind de la constatarea necesității unor metode și unor mijloace specifice de investigare. Asemenea inițiative au fost uneori sprijinite de sugestii și de posibilități interpretative formulate de retorica antică și medievală, dar s-a observat cu acest prilej și imperativul de a stabili principii riguroase de analiză, în acord cu cele existente în știința limbii și în alte discipline ce studiază domeniile culturale și sociale. Ca atare, secolul al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
general discursiv, care uneori poate atenua, anula sau inversa sensul aprecierii. V. analiza discursului, discurs, enunț, modalitate, subiectivitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARBITRAR AL SEMNULUI. Relația dintre cuvînt și obiectul denumit prin el a atras atenția gînditorilor încă din epoca antică, remarcabile fiind pentru acel timp situațiile discutate în unele dialoguri ale lui Platon. Acest filozof arată că cele două școli sofiste existente atunci, deși rivale, dezbătînd problema motivării sau arbitrarului în atribuirea de nume lucrurilor, ajungeau la concluzia imposibilității de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
complexe aspecte sintactice, care solicită în multe cazuri apelul la structura de adîncime. V. inferență, inducție, silogism, definiție. VARO - LINARES 2004. IO DEFINIȚIE. Remarcată și folosită frecvent, definiția a fost atent analizată de Aristotel, de stoici și de alți logicieni antici, care i-au atribuit un rol important în organizarea și în comunicarea cunoștințelor, în construirea noțiunilor și în atribuirea numelor. O definiție exprimă în principiu egalitatea (sau echivalența) dintre un definit și un definitor, acesta din urmă, care reprezintă definiția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe membrii unei adunări publice, urmînd criteriul utilității în raport cu cetatea, recurge frecvent la timpul viitor și la un mod de argumentare bazat pe exemple. Cînd a fost reluată retorica, deși nu au fost neglijate ideile lui Aristotel și ale altor antici, s-au avansat alte dezvoltări teoretice, de cele mai multe ori dominate de dimensiunea argumentativă a limbii și de valoarea argumentativă a enunțurilor. În acest context, deliberarea reprezintă o dezbatere vizînd luarea unei decizii, care ține de genul retoric interactiv. Există însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și în pragmatica cognitivă. La nivelul organizării discursive, descrierea este o secvență a textului care se opune dialogului, povestirii etc. și oferă informații despre personaje, obiecte, spațiu, timp, care însoțesc și configurează desfășurarea acțiunii. De obicei, în lucrările de retorică antice și moderne, descrierea a fost o formă discursivă depreciată, deoarece se caracterizează prin imperfecțiune constitutivă. Ea prezintă lucrul prin accidentele lui și, de aceea, este puțin precisă și fără generalitate, întrucît nu vizează esența și nu reprezintă decît o reflectare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
premise care sînt numai idei admise, iar nu adevăruri absolute, ca în cazul silogismului logic. Un moment important l-a cunoscut dialectica prin filozofia lui Hegel, unde reprezintă procesul necesar care determină progresul în gîndire și în lume. Potrivit concepției antice, dialectica și retorica reprezintă două arte, două moduri de realizare a discursului. Dialectica este vorbirea într-un cadru restrîns cu aspect conversațional și se utilizează pentru dezbaterea tezelor cu statut filozofic, reprezentînd tehnica discuției dintre doi parteneri și procedînd prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s u l u i, stabilirea caracterului didacticist al unui text/discurs se realizează urmărindu-se indici de ordin situațional, funcțional și formal. V. gen de discurs, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. OI DIDASCALIE. Pentru antici, didascalia era alcătuită din instrucțiunile pe care le dădeau actorilor autorii dramatici, iar, pentru moderni, indicațiile de joc și de regie date într-o operă teatrală. În această a doua situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situație, didascalia devine o sumă de enunțuri intercalate în succesiunea de intervenții care constituie discursul dialogat, dar care nu sînt parte a acestui discurs. În teatrul clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu textul dramatic propriu-zis, devine ea însăși un discurs eterogen din punct de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele mai multe ori explicația recurge la procedeul de reformulare. V. didacticitate, enunțare, refolmulare. MORTUREUX 1982; MARTIN 1983; GRIZE 1990; MOESCHLER - REBOUL 1994; ROVENȚA-FRUMUȘANI 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CS EXPOZIȚIUNE. Parte a operei literare (situată, în teatrul antic și cel clasic, la începutul acesteia) care furnizează elementele necesare înțelegerii acțiunii ce urmează a fi prezentată, expozițiunea cuprinde date fundamentale ca: locul desfășurării acțiunii, momentul începerii sale, evenimentele care i-au dat naștere și personajele a căror interacțiune va
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
des Dramas, lucrare în care G. Freytag trasează piramida celor cinci componente esențiale pentru piesa teatrală, expozițiunea ocupînd prima poziție, fiind urmată de intrigă din momentul producerii incidentului specific care va orienta cursul evenimentelor într-o anumită direcție. În teatrul antic, funcția de expozițiune era îndeplinită de "prolog", un discurs perceput ca exterior acțiunii scenice, cu rolul de a prezenta subiectul piesei. Pentru teatrul clasic francez din secolul al XVII-lea, expozițiunea (cunoscută sub numele de "protază") devine o convenție a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
folosit un cuvînt într-o limbă. Pentru Aristotel, figurile s-ar explica prin insuficiența limbajului de a intra în concordanță cu complexitatea gîndirii. Retorica clasică a dezvoltat ideea figurii ca ornament al discursului și a păstrat pe plan teoretic concepția antică a unui limbaj impropriu care să dea socoteală de toate ideile și de toate sentimentele. Noțiunea "figură" se leagă strîns de cea a "sensului figurat" pe care îl produce, acel sens fiind generat în funcție de împrejurările în care apare și se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lumea în discurs și în text. Noțiunea are începutul în Antichitatea greacă, unde au coexistat două activități discursive: una exercitată de poeții perioadei preclasice care, pe de o parte, aveau rolul de a înregistra și de a preamări actele eroilor antici, iar, pe de altă parte, erau chemați să interpreteze mesajele enigmatice pe care zeii le adresau oamenilor. Cea de-a doua activitate trebuie plasată în perioada Greciei clasice și a Romei lui Cicero, cînd necesitatea de a organiza viața cetății
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
crede că poate fi vorba abia începînd cu secolul al XIX-lea, iar, după unele opinii, chiar mai tîrziu, după publicarea Cursului lui Ferdinand de Saussure. În realitate, știința limbii sau lingvistica este mult mai veche, avînd începutrile în lumea antică, preocupată în special de forma limbii scrise sau a limbii cu diferite întrebuințări. De aceea, lingvistica lumii vechi avea ca obiect limba literară, secolul al XIX-lea realizînd trecerea la studiul limbii populare și la realizarea unor metode specifice de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dezvoltările ulterioare ("concept", "rațiune", "spirit absolut"), în toate cazurile însă cu valorificarea aspectelor ideale și raționale. În cuprinsul discursului actual, în special al celui cu tematică filozofică și estetică, logosul se regăsește în măsura în care se au în vedere idei din operele antice sau moderne unde este luat în discuție, dar și atunci cînd se identifică un mod de gîndire orientat spre idei similare, logosul fiind aici, prin urmare, identificabil ca temă discursivă. El se poate manifesta însă și ca structurare discursivă, îndeosebi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apartenență, necesară pentru a putea enunța astfel, este asigurată de însăși enunțarea." (D. Maingueneau). Paratopia este deci o localizare parazitară, în permanență negociată între "un loc și un non-loc", care subzistă prin însăși imposibilitatea stabilizării. Cîteva exemple de paratopie: filozofia antică a cunoscut piața publică, Academia, Porticul, Liceul. În literatură, Antichitatea grecească îi cunoaște pe aezii nomazi, Evul Mediu pe truveri, clasicismul secolului al XVII-lea pe paraziții protejați ai aristocraților. V. discurs constituent. MAINGUENEAU 1993; MAINGUENEAU - COSSUTA 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de către cel care face pastișa a regulilor de realizare a enunțurilor imitate, obținînd o competență discursivă care-l face capabil să producă el însuși alte enunțuri urmînd aceste reguli. V. competență discursivă, intertextualitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN PATOS. În retorica antică, termenul páthos trimite la unul dintre cele trei tipuri de argumente sau dovezi menite să convingă auditoriul: "Convingerea este produsă prin mijlocirea auditorilor, atunci cînd aceștia sînt împinși de discurs la o pasiune; căci noi producem judecăți în mod diferit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumente în favoarea teoriilor prezentate. Proba oferă elemente indisputabile, închise dezbaterii, învingînd îndoiala oamenilor raționali, pe care îi convinge, ceea ce înseamnă că le funizează mijlocul de a-i identifica pe locutorii lipsiți de judecată, încăpăținați, dominați de pasiuni ori asociali. Retorica antică nu făcea distincție între probă și argument, căci punerea în serie a probelor etice, patetice și logice relevă că proba retorică putea fi orice stimul, verbal sau non-verbal, capabil de a induce o credință. De fapt, distincția probă - argument este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gen (ca reportajul), iar altele apelînd la reprezentări (precum discuția despre cultură în media). V. actualizare, cogniție, dialogism, formație discursivă, interdiscurs. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui cu funcție persuasivă, deoarece, prin discursul său, oratorul urmărea să impună un punct de vedere, un mod de exprimare sau orientarea către o activitate. Cultivată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
principii noi, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica discursului și în lingvistica pragmatică, precum și în alte discipline sau direcții de cercetare. În tradiția pledoariilor din perioada clasică a Greciei antice, retorica reprezenta un ghid al alcătuirii discursului cu finalitate persuasivă, făcînd o analiză a mijloacelor ce puteau fi folosite pentru a comunica în public, și reprezentînd astfel prima formă de a n a l i z ă a d i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmare, dacă paralogismul propriu-zis ține de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind realizat cu intenția de a manipula și, de aceea, el este atent alcătuit și greu de combătut. Unii dintre gînditorii antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai puțin vor ști elevii"; toposul contrariilor: "dacă A este B, atunci non-A este non-B"). Teoria aristotelică asupra toposurilor sau locurilor impune toposul drept categorie care facilitează delimitarea relațiilor dintre idei. Toposul mai este legat și de tehnicile mnemonice antice (toposul ca loc al memoriei sau ca tehnică a locurilor memorate), bazate pe vizualizare, ce garantau memorarea prin asocieri cu diverse spații reale sau imaginare. În matematică, teoria toposului provine din geometria algebrică (delimitînd topologia algebrică); numită și teoria categoriilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fonctionnement des discours, Delachaux et Niestlé, Lausanne, 1985; Activités langagières, textes et discours, Delachaux et Niestlé, Laussanne, 1997; (colab.) Repenser l'enseignement des langues, Edition de Septentrion, Lille, 2005. Peter Robert Lamont BROWN (n. 1935), savant irlandez, specialist în istoria antică și medievală, profesor la universități din Marea Britanie și din SUA. Interpretarea faptelor istorice în lumina grilelor de analiză oferite de sociologie și de antropologie conferă originalitate studiilor sale și dau sugestii în evaluarea contextului discursiv. Lucrări de referință: Society and
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]