8,321 matches
-
alta din coteriile radicale ale emigrației. Și totuși, istoria avea să dea dreptate acestei „öst-politik” și chiar Genscher urma să fie acela care, alături de Helmuth Kohl, de data aceasta, să obțină unificarea Germaniei și, până la urmă, dezmembrarea uriașului și, în aparență, inexpugnabilului stat sovietic!... ...Pe la orele două sau trei după-amiaza, mă întorceam acasă, Tante mă aștepta cu masa - trecuse de 75 de ani, dar era încă energică, fericită de a-l putea îngriji „ihren kleinen Goldi!”, mă culcam pentru un ceas
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
membru în Biroul Uniunii etc., discutându-se „influența nefastă” a Europei libere, „discuție” propusă de unul dintre oportuniștii de moment sau poate chiar de unii activiști prezenți, de la c.c. sau de la „Municipiu”, se ridică și, pe un ton în aparență glumeț, spune: - Ce să ne mai batem capul, tovarăși, cum de sunt atât de bine și la zi informați clănțăii de la „radio șanț”, zău așa, îmi faceți de-a dreptul milă! Păi, uite, îl am chiar aici în fața mea pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
atunci când ajunge la treizeci de metri de ea. Strada nu duce perpendicular la piațetă, ci trece pe lângă ea. Absența de esplanadă, de perspectivă și de distanță privează buricul lumii occidentale de o expunere convenabilă, ba chiar și de minimul de aparență la care un obișnuit al maiestuoaselor deschideri din piața Sfântul Petru (unde, în treacăt fie spus, vicarul e infinit mai bine găzduit) ar fi îndreptățit să spere. Despre Templul lui Irod se spune că era nemăsurat de mare, chiar dacă Pompeius
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Tout homme supérieur doit avoir, sur les femmes, les opinions de l'Orient. Domnul X e un comedian foarte respectat de galerie: când un fapt e adevărat, nu-l spune niciodată. Virtute absolută nu există; numai circumstanțe. Nu există decât aparențe de om cinstit. Le bonheur, comme la vertu, comme le mal, expriment quelque chose de relatif. Ainsi La Fontaine espérait que par la suite des temps les damnés s'habitueraient à leur position, et finiraient par être dans l'enfer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
într-o cuminte neutralizare sau în preponderența unui element, ci într-un ritm superior care va servi ca punct de plecare pentru un progres ulterior pe un plan mai râdicat, în care vor fi dominate și nu conciliate contraste în aparență ireductibile. Astfel, probleme nouă se vor pune, făcându-ne să uităm conflictele trecute. Scopul suprem este realizarea unui stat ecumenic, în care binele nu va fi biruit răul, ci în care lupta va duce la o evoluție dincolo de bine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
diverse și sentimentul frumosului. Arta: încarnația idealului (Toussenel) frumuseță concentrată (Taine). e în om ceeace e în Dumnezeu puterea de a crea (Lamennais) Arta e incarnația spiritului în lumea materială. ideal sensibilizat. Arta: omul plus natura. a da idealului toate aparențele realității. Natura interpretată de un suflet pentru alte suflete. Arta n-are cătare decât dacă e foarte bună, cași vinul, cași pepenii. Variații pe o temă veche: creație divină. Balzac: o contrafacere a naturii. Arta perfidie și înșelăciune (Voltaire) Arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mare și opera. Moscova are o înfățișare de oraș vechiu și caracterul său e mai rus decât Leningradul. Ne întoarcem cătră ora 7 la Uzkoe. Acest mare palat al Trubețkoilor e clădit monumental, însă din materiale ușoare care au numai aparența pietrei. Casă de oaspeți vara. Mai mult de 40 de camere: Saloane, bibliotecă, cameră de biliard. Covoare și tablouri frumoase. S-a dus aici o viață somptuoasă cu venitul de la 300.000 Ha. Astăzi ordinea mai dreaptă a lucrurilor atribuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gospodării colective. La opriri, călătorii de pe parahodul nostru trec la ponton ca să se aprovizioneze cu legume (ceapă și ridichi de lună) ouă și lapte acru. Mi-a rămas o plăcută și bună impresie de la Mihail Andreici Lobacev. Un om în aparență simplu, c-o mască tristă. Modest și cam timid. Dar îndată ce a avut motiv, s-a exprimat cu vorbe alese despre cărți și arta literară. Subt aparența lui de simplicitate, am înțeles că se ascunde un om cu calitățile solide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rămas o plăcută și bună impresie de la Mihail Andreici Lobacev. Un om în aparență simplu, c-o mască tristă. Modest și cam timid. Dar îndată ce a avut motiv, s-a exprimat cu vorbe alese despre cărți și arta literară. Subt aparența lui de simplicitate, am înțeles că se ascunde un om cu calitățile solide și serioase ale muncitorului sau intelectualului rus. Îmi aduc aminte și de Iuri Alexeevici Cojevnicov). Sincer, neprefăcut, leal; crezând în prefacerea lumii, muncind cu vrednicie pentru progres
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iar Petru Aron se grăbește să le facă dreptate: Leu cu oamenii lui este prins și dat în mâna panilor poloni. În vremea aceasta, sunt atâtea încălcări de hotar și de o parte și de alta încât incidentul pare, în aparență, lipsit de importanță, dacă n- r fi sârguința voievodului de a răspunde cererii nobililor poloni cu atâta promptitudine. Îndeplinindu-le dorința, Petru Aron le cere celor doi starosti de margine să intervină pe lângă rege ca „să ne facă nouă pace
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care s-a soldat cu pierderi grele de ambele părți”. Numai că regele nu mai putea iniția nimic și nu era nevoie de o străpungere din moment ce o cale era liberă: cea pe care n-a atacat vornicul Crasnăș. Pentru salvarea aparențelor, Bonfinius scrie că ungurii, alungându-i pe români din Baia, au ucis 7.000, numai 4.000 dintre ei reușind să scape cu fuga. E un calcul făcut la masa de scris. El știa că Ștefan urma să atace cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
într-un nou cartier al capitalei Imperiului Otoman. Tinerii de pe una din corăbiile care-i transportau la Constantinopol s-au răsculat, i-au ucis pe marinarii turci și s-au îndreptat cu corabia spre Cetatea Albă. Acest episod, lipsit în aparență de importanță, îl reproducem pentru că el aruncă o anume lumină asupra personalității lui Ștefan cel Mare. Sultanul, aflând că tinerii din Caffa s-au refugiat la Cetatea Albă, a trimis sol la Ștefan ca să-i fie restituiți împreună cu bogățiile jefuite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
regelui polon în fața trimișilor acestuia la Suceava, în literatura istorică străină s-a afirmat că Moldova a fost în cursul Evului Mediu stat vasal regilor unguri sau poloni. Dieta de la Torun și problemele discutate în cadrul ei vin să infirme aceste aparențe și ne atrag atenția că obiceiurile lumii feudale, jurisdicția feudală, au la bază anumite elemente care nu trebuie neglijate, fiind esențiale în stabilirea naturii exacte a relațiilor de vasalitate. Nobilii poloni ar fi fost de acord să participe la ostilități
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
război rece”, care a durat până în 1964. Poporul român a văzut în Nicolae Ceaușescu un conducător nou, total diferit de Gheorghe Gheorghiu Dej, curajos și sfidător la adresa Moscovei și a liniei dure promovată de Uniunea Sovietică. A fost numai o aparență a subtilei politici, pe care noul conducător al României a promovat-o. În realitate, Ceaușescu era un neostalinist. Pentru a câștiga încrederea milioanelor de români, a condamnat de la tribuna balconului Comitetului Central al P.C.R. intervenția în Cehoslovacia a trupelor statelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația sacră este mai mult decât o întruchipare a unei aparențe, mai mult chiar decât o întruchipare simbolică: este o întruchipare mistică. În spectacol, ceva invizibil și neexprimat ia o formă frumoasă, reală, sacră”. Coroborarea tuturor speciilor invocate cu analiza stilistică minuțioasă face posibilă descoperirea mecanismelor prin care magia se instaurează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare în mitic, în era din care vine calul. Iapa sireapă (sălbatică, deci neatinsă de profan) a Zânei Crăiese are și ea o aparență solară, care se adaugă culorii albe, specifică ființelor din alte dimensiuni: „Ea era albă, avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele”. Din același plan simbolic fac parte și hainele de aur rezervate încercării finale, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi iubit, după mutația ontologică, de toată comu¬nitatea revigorată. În basmele din ciclul mamei vitrege, tipul Phyrxos, fiul alungat are sânul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calul năzdrăvan, cu „căutătură ca de fulger”, căruia Viteazul cu mâna de aur îi grăiește „în limba lui”. Mezinul și mânzul său (deși a îmbătrânit, el și-a păstrat natura reală prin acest apelativ, este atemporal) nu sunt creditabili ca aparență, dar armăsarul devine mârțoagă în urma efectului pe care îl provoacă șederea în istorie, durata îi erodează pielea, extremitățile, nu și spiritul: „P-atunci aveam douăsprece părechi de aripi, din care acum abia mi-au mai rămas numai cotoarele”. Anularea existenței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
însuma în vorbele unei informatoare pe care am întâlnit-o în Furcenii Vechi, Galați: „până la cel mic cher rălili”. Trinitatea ființei câștigă puteri apotropaice și face haosul întrupat să se supună ordinii. De aceea, mireasa mezinului este cea specială, uneori aparența ei încadrând-o faunei. În balada Broasca Roasca I (32) rușinea inițială a mezinului ursit unei broaște se transformă în condiția superioară a „prințului consort” pentru ființa din altă lume. În basmul cules de Petre Ispirescu în București, mezinul simte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întruchipează stihiile este contagioasă; atât în basmele românești, cât și în cultura universală există proba somnului pentru erou. Aflați în plan profan, feciorii din basmul Cei trei ciobani și zmeul din colecția lui Pamfil Bilțiu sunt conduși de zmeul cu aparență umană pe tărâmul confruntării mitice: „Să ieu fraț' ci mai mari cu zmău-nainte p-on vârv de munte, să duc, să duc, să duc și iară să duc. Când ajung oile într-un loc la o poartă mare și frumoasă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trei coade de aur”. Metalul prețios (în prezență hiperbolică și în descrierea solzilor) și numărul magic dezvăluie o ființă totem, ce își revendică neofitul pentru a recrea modelul sacru, antropoofidian. Balada Scorpia I(8) aduce în scenă două personaje în aparență ofidiene. Scorpia și Samodia (fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i găsea,/ Ierea vii, nevătămați,/ Numai dă bale spurcați...”. Scorpia este numită într-o variantă „zmeoaică”, fapt ce pare să confirme natura hibridă a zmeului care îmbină aparența păsării, folosită pentru împărății de peste mări și țări, cu „viermii, șerpii și alte reptile” în invocarea lumilor subpământene. Zmeoaică, prin jumătatea ei ofidiană, scorpia câștigă, prin înghițirea neofiților - funcție totemică ce implică și cultul strămoșilor. Personajul malefic apare și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Frică că n-avea!/ ’N munte l-încerca,/ Paloș reteza,/ Muntele-l tăia./ La șarpe-ajungea,/ La gaură sta,/ Iel că mi-l pândea./ Șarpele-l simța”. Dovezi vii ale luptei sacre cu balaurul pot fi văzute, conform credințelor populare, în aparența de vârf tăiat a muntelui Retezat, în piatra din mijlocul Dunării în care a rămas fixat Iovan în urma blestemului fetei sălbatice și în brazda pe care șarpele îngrozit de apariția eroului a făcut-o în fuga sa din Oltenia, prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am dosit.”(T. Vladimirescu - Tulcea). Numărul fraților, recurent în acest tip de colinde, sugerează aici ideea de naștere nouă și de germinare a unui nou cosmos, act declanșat de vânătoarea simbolică a eroului. Regenerarea survine nu în urma uciderii stihiei cu aparență zoomorfă, ci a alungării ei, o formă nouă a paradigmei non-manifestării care se adaugă prinderii/ legării monstrului. Vidra se situează la mijlocul Arborelui Cosmic, ceea ce îi conferă o funcție psihopompă și de aici derivă capacitățile oraculare pe care le caută pescarii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]