11,066 matches
-
poștală, am văzut că se schimbase la față, și în timp ce urcam scările, pe mama deodată a apucat-o tusea, dar atât de tare c-a trebuit să se agațe de balustradă, am văzut cum i scutură umerii și cum se apleacă în față, și știam că de fapt nu tușeșete, ci plânge, se preface doar că tușește, pentru că nu vrea s-o văd plângând, nu vrea să mă sperie, și atunci mi-am dat seama că precis se gândește că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi căutat ceva anume și toate celelalte lucruri ar fi fost inutile, între timp am mai auzit cum, în camera mare, mama plânge înăbușit și, după plânsul ăsta, mi-am dat seama că împachetează hainele tatei, și atunci m-am aplecat și am scos de sub pat cutia goală de carton din care aveam de gând să-mi confecționez o armură de cavaler pentru balul mascat, m-am dus la raft și, luând una după alta obiectele de pe el, fără să aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urmat cărțile cu indieni și cele despre vânătoare, pe urmă m-am dus la birou, am tras sertarul și toate chibriturile le-am deșertat în cutie, Fordul cel roșu, cu portiere mobile, a picat pe jos, lângă cutie, m-am aplecat și l-am pus în ea, apoi am așezat sertarul pe covor, m-am urcat pe pat și am încercat să dezlipesc posterele de pe perete, cu grijă să nu se rupă pentru că, neavând pioneze, erau lipite pe perete cu clei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-se la fiecare haină veche și ponosită de parcă ar fi fost una nou-nouță, asta nu i-o prea poate trece cu vederea bătrânului nici acum, chiar că nu, pe urmă a tăcut, și-a mai suflat o dată nasul, s-a aplecat, a ridicat un sac mare de pânză, l-a desfăcut, a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese ani de zile nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el grunji cât pumnul, pământul lucea unsuros, de mă apucase greața, dar am continuat să-l ciocănesc, și deodată am auzit un pocnet, și atunci m-am uitat și am văzut cum cade un bulgăre strălucitor pe jos, m-am aplecat, l-am ridicat, era întocmai ca acela pe care mi-l arătase Zsolt, m-am ridicat repede și am lovit din nou peretele cu ciocanul, și atunci și după loviturile celorlați au început să se desprindă din perete grunji sclipitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o grămăjoară, aproape că nici nu mai trebuia să dăm cu ciocanul, cădeau de la sine, am aruncat ciocanele, Jancsi a zis că n-ar fi crezut, dar acum vede că-i adevărat, aici e plin de aur, și s-a aplecat și a început să-și umple buzunarele cu grunji, și atunci am început să adunăm și noi, eu mi-i puneam în buzunare așa cum erau, cu tot cu pământ, și tocmai am vrut să spun să plecăm odată, c-o s-o încurcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-a mai tăiat o felie, între timp am primit și eu o a doua felie, iar pe platoul de porțelan abia dacă mai rămăsese ceva din tunel, doar bucata cu cifrele, și Marius mânca la fel de repede ca la început, aplecat cu capu-n farfuria pe care o dosea pe jumătate cu cotul sprijinit de masă, dar mama nu i-a făcut observație să stea frumos, deși mie cu siguranță mi-ar fi făcut, iar când și această a doua felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă, a tras zăvorul și a pus lacătul, după care s-a aplecat, a ridicat lădițele și a început din nou să-mpingă, în dreapta și-n stânga, oamenii, repezindu-i între timp, s-o lase să treacă, s-o lase, că are treabă, ei, și atunci, deodată, muncitorul de la uzină s-a postat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în care se rostogolise șurubul, am mai fost lovit o dată în coapse, cu genunchii, dar atât de puternic de era să cad din nou, apoi am reușit să scap cumva din aglomerație, atunci deja toată lumea urla foarte tare, m-am aplecat și am ridicat șurubul, era plin de noroi, l-am șters de pantaloni. Lumea-și făcea loc cu coatele, se înghiontea sălbatic, unii au început să se și bată, așa că nu m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușă, vreo patru-cinci trăgeau de ea, lacătul zăngănea tot mai urât, și atunci am văzut cum un alt muncitor își face loc prin mulțime, strigând că nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie procedat, și s-a aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul de fontă al unui canal și l-a ridicat și, pe deasupra capetelor celorlalți, a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
altuia capturile din mână, sub ochii mei două hoaște jumuleau un ciorchine uriaș de banane, învelit în plastic, amândouă scrâșneau din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat-o, pe la gât, sub tricou, și am văzut cum unul încerca să pună la loc, într-o cutie ruptă de carton, tablete mari de ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și rămânem acolo pe vecie, și atunci Feri a zis că mergem, dar întâi să ne uităm la pelicula din aparatul de proiecție, și a început să învârtă cu mâna discul inferior, iar pelicula a început să se deruleze încet, aplecându-mă și uitându-mă mai de-aproape, am văzut cum imaginile încep să se miște, te puteai uita ca la un film adevărat, titlul și regia și celelalte înscrisuri nu se puteau citi, că erau pe dos și în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a încercat să rotească și mai repede discul, mișcările femeii s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și-i dea jos, se plimba numai prin cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă vreme, i se putea vedea fața de-aproape, era foarte rujată, ei, și atunci au început să pâlpâie în sală luminile, și atunci i-am spus lui Feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci s-au stins luminile în sală și s-a aprins reflectorul aparatului de proiecție, și au început să se învârtă discurile cu pelicula, și s-a și văzut imaginea pe ecran, încețoșată, dar se distingea cum femeia s-a aplecat în față, dându-și sutienul jos, dar asta am văzut în timp ce alergam deja spre coridor, fugea și Feri în urma mea, și atunci femeia și-a aruncat sutienul pe jos, i se vedeau sânii, amândoi, și sfârcurile, și camera se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și nu l-am nimerit pe nici unul în plin. Mă așteptam ca măcar să se-apuce să-i strângă de pe jos, atunci aș fi putut să scap cumva din cercul lor și să alerg până acasă, dar nimeni nu s-a aplecat după gologani, iar Lupu a și azvârlit punga înspre mine, abia am reușit să mă feresc, cărămida mi-a trecut în zbor pe lângă cap, și atunci mi-am dat seama că până aici mi-a fost, ăștia nu știu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mișcări repezi și cusături mărunte, a început să-mi coasă haina. I se vedea pe față că se concentrează puternic, pielea-i era întinsă, semnele de pe obraz păreau și mai adânci, sprâncenele-i groase, de culoarea laptelui, erau ciufulite, lucra aplecat peste haină, mâna i se mișca foarte repede, era o liniște de auzeam foșnetul aței printre degete, păsările stăteau nemișcate, de parcă nici n-ar fi fost acolo, și atunci l-am întrebat unde a învățat să coase atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am ajutat, bunicul, ținându-se de mine, s-a sculat de pe jos, mi-a mulțumit, apoi mi-a dat drumul, cu o mână și-a netezit cutele pantalonilor și mi-a spus să-i dau haina, eu m-am aplecat, am ridicat-o, ținând-o de guler și i-am întins-o, însă bunicul n-a îmbrăcat-o, și-a pus-o numai pe braț, a luat sticla de bere, spunând că restul ăsta nu-l mai bea, a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am uitat în jos, pământul absorbise toată berea, se mai vedeau doar niște pete negre printre smocurile verzi de iarbă, pe locul unde stătuserăm, iarba era culcată la pământ, rămăseseră acolo și cele două capace aurii de bere, m-am aplecat, le-am ridicat pe amândouă, le-am strâns în palmă, și am pornit și eu după bunicul. Funeraliile Niciodată nu mai văzusem atâtea mașini la un loc, ca atunci, pe drumul care ducea la cimitir, de când benzina se dădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noii capele din beton, flutură steaguri mari și negre, pe drum, deodată, mama s-a împiedicat, mi-a spus că nu-i nimic, i se desfăcuse doar catarama de la pantof, să aștept un minut, până o închide, și s-a aplecat. Între timp, eu mi-am băgat mâna în buzunar, am scos decorația pe care o primisem de la bunicu’, de ziua mea, cu o mână am deschis acul de siguranță și mi-am prins decorația în piept, deasupra inimii, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înaltă și mai slabă decât bunica, iar când și-a ridicat vălul, am văzut că și mult mai bătrână, nu știam cine e, dar se pare că ea ne cunoștea, i-a spus mamei, servus, draga mea, și s-a aplecat și a pupat-o, s-a dat un pas înapoi și a izbucnit în plâns, și-a ridicat brațul, și-a dus la ochi o batistă mare, albă și a rămas așa vreo două secunde, când și-a dus batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a părăsit acest om drag, apoi s-a aplecat aproape de mama, întrebând-o în șoaptă dacă-i adevărat ce zice lumea, a fost chiar sinucidere? Mama a scuturat din cap, spunându-i că nu știe, mie mi-a făcut semn cu ochiul s-o iau din loc, iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se mai înțelegea ce strigă, se mai auzea doar cum răcnește, a tăcut brusc, atunci s-a deschis ușa mascată și a intrat unul din gropari, a coborât de pe podium și a ridicat de pe jos pantoful negru, apoi s-a aplecat din nou, a ridicat și buchetul de trandafiri, l-a pus printre celelalte flori, după care, cu pantoful în mână, a ieșit. Atunci bunica a început să plângă de-a binelea, s-a și clătinat de era cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fiindcă vroiam să văd ce se-ntâmplă cu mama și cu tata, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri m-a mai împins o dată, pe mama n-o vedeam nici unde, doar pe tata, gardienii îl târau afară, și atunci m-am aplecat și am luat de jos ranga pe care groparii o lăsaseră lângă catafalc și am pornit-o după tata, dar între timp ușa mascată se și închisese, iar în fața ei stăteau milițieni, și știam că pe-acolo n-am cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dolmenului. Contactul m-a Înghețat. Noaptea viitoare luna va fi În creștere. SÎngele va curge. N-ar fi bine să zăbovească cineva atunci În landă... *** - Nu te mai fîțÎi atîta! N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt și cărunt, cu chipul supt și prematur ridat al femeilor mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit. Se apropie de Jeanne, ale cărei trăsături se schimbaseră imperceptibil și, cu un zîmbet pocăit, Își aplecă docilă capul ca să-i fixeze vălul. - E doar o unealtă de lucru, adăugă ea, calină. - L-ai fi putut lăsa acolo, spuse Jeanne, În timp ce prindea vălul mătăsos În părul Mariei. Acolo. Jeane nu se putuse niciodată deprinde să numească altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]