8,108 matches
-
află un cimitir evreiesc monument istoric (având codul de clasificare SV-IV-s-B-05715 ), unde se află pietre funerare datând din anul 1560. Domnitorul Ion Theodor Callimachi a conferit prin anul 1759 unele privilegii mai multor evrei, scutindu-i de plată impozitelor. Autoritățile austriece nu au încurajat însă instalarea familiilor evreiești la Siret, încercând chiar să le deporteze. În anul 1774 trăiau la Siret numai opt familii evreiești formate din 43 persoane. Generalul Karl Freiherr von Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei (1778-1786), s-a
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
acestei decizii, începând din anul 1789 toți negustorii și viticultorii evreii din apropiere de Siret au fost forțați să se mute în unul dintre cele trei orașe din Bucovina în care Enzenberg a permis stabilirea evreilor. Cu toate acestea, autoritățile austriece nu au ținut cont întotdeauna de aceste privilegii. În anul 1808 au fost anulate licențele acordate cârciumarilor evrei, iar în 1810, 65 familii de evrei au fost deportate din oraș pentru că nu se ocupau cu agricultura. Evreii au protestat împotriva
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
au fost deportate din oraș pentru că nu se ocupau cu agricultura. Evreii au protestat împotriva acestor măsuri, aducând dovezi că privilegiile datau înainte de stabilirea lor acolo (începând din 1789). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, poziția autorităților austriece față de evrei a devenit mai permisiva, iar aceștia au început să ocupe funcții chiar în domeniul admninistrației. Cei mai multi evrei se ocupau cu negustoria sau cu practicarea anumitor meserii (fabricarea de bijuterii, cizme, obiecte de îmbrăcăminte etc.), dar au început să
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
Bucovinei (1778-1786), s-a plâns că evreii din Suceava (ca și cei din Cernăuți și Siret) au sub controlul lor comerțul și industria, ei vânzând creștinilor vin, bere, spirt și vodcă, iar în multe sate au arendat moșiile. Deși autoritățile austriece au încercat să limiteze migrarea populației evreiești în Bucovina, în anul 1791 locuiau în Suceava 170 de familii evreiești. În anul 1790 a fost deschisă o școală evreiască de limbă germană, sub conducerea profesorului Enoh Goldenthal. Principala ocupație a evreilor
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
dintre aceștia din urmă au rămas inconștienți, după care i-au aruncat literalmente în mașinile de transport. Britanicii i-au transportat pe cazaci până în primul oraș aflat sub controlul Armatei Roșii , unde au fost predați autorităților militare sovietice. În orașul austriac Tristach se află un monument ridicat în amintirea generalului Helmuth von Pannwitz și a cazacilor în „Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă”, morți în luptă, în prizonierat sau executați. În zilele de 1 și 2 iunie, aproximativ 18
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
Helmuth von Pannwitz și a cazacilor în „Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă”, morți în luptă, în prizonierat sau executați. În zilele de 1 și 2 iunie, aproximativ 18.000 de cazaci au fost predați sovieticilor lângă orașul austriac Judenburg. Dintre aceștia, aproximativ 50 - 60 de soldați și cam 10 ofițeri au reușit să evadeze atacând gărzile cu ajutorul unor grenade de mână, după care s-au refugiat în pădurile din zonă. Deși cel mai mare număr de cazaci repatriați
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
de deținuți din lagărele de muncă sovietice a fost amnistiat pe 27 martie 1953. pentru ca prevederile primului decret de amnistie să fie extinse pe 17 septembrie 1955. Cu toate acestea, anumite crime politice au fost excluse de la amnistiere. În orașul austriac Lienz se află un cimitir cu optsprezece morminte, cu un monument ridicat în amintirea „tragediei de pe Drava”.
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753 și 1756-1757) mai dăruiește lăcașului o parte din islazul târgului Siret pe care se află astăzi satele Negostina și Pădureni. În anul 1775 s-a înființat Schitul Sf. Onufrie, dar acesta a fost desființat de către autoritățile austriece în 1785. Biserică "Sf. Onufrie" devine biserică parohiala a satului Mânăstioara. Averea schitului a trecut în seamă administrației fondurilor și moșiilor statului din Lemberg (Liov). Biserică a fost reparata la 1899 și 1921. a fost declarată monument istoric în anul
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
Vicariatul este condus de preotul vicar episcopal Mihai Dubovici. Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. În anul 1806, mitropolitul greco-catolicilor ucraineni din Liov, Antonie Angelovici, a cerut împăratului austriac înființarea în Bucovina
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. În anul 1806, mitropolitul greco-catolicilor ucraineni din Liov, Antonie Angelovici, a cerut împăratului austriac înființarea în Bucovina a unui episcopat al rutenilor uniți cu Roma, el susținând că majoritatea enoriașilor
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. În anul 1806, mitropolitul greco-catolicilor ucraineni din Liov, Antonie Angelovici, a cerut împăratului austriac înființarea în Bucovina a unui episcopat al rutenilor uniți cu Roma, el susținând că majoritatea enoriașilor Episcopiei ortodoxe a Bucovinei ar fi de fapt galițieni greco-catolici. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
de lemn și însemnarea bârnelor. Acestea au fost tranportate apoi, împreună cu catapeteasma, la Ciumârna, în timp ce dranița și lemnele putrede au fost arse în curtea bisericii în zilele de 8 și 9 (20 și 21) iunie 1887. În anul 1896 arhitectul austriac Karl A. Romstorfer efectuează o serie de studii referitoare la biserica din Ciumârna, care devine una dintre primele biserici de lemn documentate din Bucovina istorică. este construită din bârne îmbinate în „coadă de rândunică”. Monumentul are plan triconc (formă de
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
care diverși cititori au consemnat evenimente contemporane. Printre egumenii mănăstirii pot fi menționați Isaia Nacu (în jurul anului 1702) și Gheorghe Abăza (1715-1721). În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe care l-a denumit Bucovina. Autoritățile ocupante austriece au desființat majoritatea mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. În ședința Consistoriului Episcopiei de Rădăuți din 27 februarie 1784, episcopul Dosoftei Herescu și-a dat asentimentul pentru desființarea mănăstirilor Pătrăuți, Ilișești și Sf. Ilie
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
și Gropile. În Moldova, mănăstirea deținea doar satul Hodora (reg. Hârlău). Moșiile și pădurile erau arendate mai multor persoane. Dichiul Macarie de la „Sf. Ilie”, acuzat de trădare pentru că nu pomenea numele împăratului la slujbe, a trecut granița în Moldova. Autoritățile austriece au înființat în 1786, în locul Academiei Teologice de la Putna, care a fost desființată la scurt timp după ocuparea părții de nord a Moldovei, o „școală cliricească” (Klerikalschule) la Mănăstirea „Sf. Ilie” de lângă Suceava, a cărei conducere a fost încredințată diaconului
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
XVIII-lea. Urme de pictură în frescă se mai află doar pe fațada de sud, ele datând din secolul al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-au efectuat o serie de lucrări de restaurare sub conducerea arhitectului austriac Karl Romstorfer. Deși restaurarea bisericii de către Romstofer nu este probată de documente, există o serie de elemente care au fost utilizate cu predilecție de arhitectul austriac la restaurarea bisericilor din Bucovina. Este vorba de acoperișul segmentat, realizat din plăci de
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
XIX-lea s-au efectuat o serie de lucrări de restaurare sub conducerea arhitectului austriac Karl Romstorfer. Deși restaurarea bisericii de către Romstofer nu este probată de documente, există o serie de elemente care au fost utilizate cu predilecție de arhitectul austriac la restaurarea bisericilor din Bucovina. Este vorba de acoperișul segmentat, realizat din plăci de țiglă roșie. Acestei restaurări i se datorează probabil și tencuiala cu ciment a fațadelor și decorul realizat din cărămidă nesmălțuită și smălțuită a firidelor și ocnițelor
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
21 iulie 1916, pr. Benevenut-Rudolf Wiener a fost numit ca paroh de Răducăneni. În 1920 trăiau în localitate 300 de familii cu 1.254 de persoane. Preotul Wiener a coordonat lucrările de construcție și l-a adus aici pe arhitectul austriac Henric Jasz din București. Planurile bisericii au fost ulterior revizuite și definitivate de arhitectul Ferdinand Höflich din București. Lucrările de construcție au fost începute în anul 1923, fiind executate de antreprenorul italian Lorenzo Collavigni din Huși, cu meșteri pietrari aduși
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
(n.1 februarie 1874, Viena - d. 15 iulie 1929, Rodaun) a fost un dramaturg, libretist, poet, narator și eseist austriac. Rămâne un reprezentant de marcă al modernității vieneze, alături de Arthur Schnitzler, Karl Kraus, Robert Musil, etc. Hofmannsthal s-a născut la Viena, pe Landstraße, provenind dintr-o mamă austriacă aparținând clasei aristocrate și dintr-un tată bancher austro-italien. Străbunicul său
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
1929, Rodaun) a fost un dramaturg, libretist, poet, narator și eseist austriac. Rămâne un reprezentant de marcă al modernității vieneze, alături de Arthur Schnitzler, Karl Kraus, Robert Musil, etc. Hofmannsthal s-a născut la Viena, pe Landstraße, provenind dintr-o mamă austriacă aparținând clasei aristocrate și dintr-un tată bancher austro-italien. Străbunicul său, Isaak Löw Hofmann, Edler von Hofmannsthal, de la care familia a moștenit titlul nobiliar "Edler von Hofmannsthal", era un negustor evreu înnobilat de împăratul Austriei. Hofmannsthal a început să scrie
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
la Berlin. A fost considerată nunta anului. Au participat peste cincizeci de persoane din diferite case regale europene inclusiv Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei, reprezentând pe fratele său, țarul Nicolae al II-lea, Arhiducele Franz Ferdinand, reprezentând pe împăratul austriac Franz Josef, precum și reprezentanți din Danemarca, Italia, Belgia, Portugalia și Țările de Jos. În ziua nunții ei, Kaiser Wilhelm al II-lea i-a acordat nurorii sale Ordinul Louise. Ceremonia nunții a avut loc la Capela Regală și, de asemenea
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
(de fapt Nora Marie Theres Waldstätten; n. 1 decembrie 1981, Viena) este o actriță austriacă. Nora provine dintr-o familie nobiliară austriacă, , strănepoata generalului . Între anii 2003 - 2007 termină studiul dramaturgiei la Universitatea de Arte din Berlin. Deja în timpul studiului a început să joace diferite roluri în filme cinematografice sau în serialul TV Tatort. Din
Nora von Waldstätten () [Corola-website/Science/321858_a_323187]
-
(de fapt Nora Marie Theres Waldstätten; n. 1 decembrie 1981, Viena) este o actriță austriacă. Nora provine dintr-o familie nobiliară austriacă, , strănepoata generalului . Între anii 2003 - 2007 termină studiul dramaturgiei la Universitatea de Arte din Berlin. Deja în timpul studiului a început să joace diferite roluri în filme cinematografice sau în serialul TV Tatort. Din anul 2007 trăiește în Berlin și poate
Nora von Waldstätten () [Corola-website/Science/321858_a_323187]
-
1865, era clar că Prusia dorește să conteste poziția Austriei în cadrul Confederației Germane. Deși putea controla echilibrul puterii între cele două, Napoleon al III-lea a păstrat neutralitate Franței; împăratul francez (ca și majoritatea Europei) se aștepta la o victorie austriacă, dar nu putea interveni de partea Austriei, nedorind să pună în pericol relațiile Franței cu Italia post-"Risorgimento". Ca urmare, la Biarritz la 4 octombrie 1865, Napoleon al III-lea i-a promis lui Bismarck neutralitatea Franței, în speranța că
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
Belgia și Luxemburg, dar niciuna dintre acestea în scris. Când Austria și Prussia au ajuns la război în 1866, rezultatul a fost o supriză pentru întreaga Europă. Prusia i-a învins pe aliații Austriei din Bavaria și a zdrobit armata austriacă a lui Benedek la Königgrätz, obligând Austria să vină la masa negocierilor. Napoleon al III-lea s-a oferit să medieze și rezultatul a fost tratatul de la Praga, prin care s-a dizolvat Confederația Germană și s-a înființat în locul
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
Tratatul de Stat al Austriei sau (în ) a reînființat Austria ca stat suveran. El a fost semnat la 15 mai 1955, la Palatul Belvedere din Viena de către puterile aliate ocupante (Franța, Regatul Unit, Statele Unite și Uniunea Sovietică) și de guvernul austriac. El a intrat oficial în vigoare la 27 iulie 1955. Titlul său complet a fost „Tratat de reînființare a unei Austrii independente și democratice, semnat la Viena la 15 mai 1955” (în ). Tratatul a reînființat Austria ca stat independent, suveran
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]