8,498 matches
-
din ebraicul Yochanan (יוחנן) care înseamnă "Iahve este milostiv" Numele divin a fost folosit deseori și în forma sa prescurtată "Yah" ("YH"), exemplul cel mai notabil fiind "Aliluia", care în forma sa ebraică originală ("HaleluYah") înseamnă "Slăviți-l pe Yah". "Biblia" "Cornilescu," ediția nerevizuită: Numele divin apare la notele de subsol de la Geneza 22:14 și Exodul 17:15, iar "BC" menționează la nota introductivă următoarele: „Cuvântul DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu (Iehova)“. "Biblia" "Sinodală:" În
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
pe Yah". "Biblia" "Cornilescu," ediția nerevizuită: Numele divin apare la notele de subsol de la Geneza 22:14 și Exodul 17:15, iar "BC" menționează la nota introductivă următoarele: „Cuvântul DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu (Iehova)“. "Biblia" "Sinodală:" În Facerea (Geneza) 22:14 și în Ieșirea (Exodul) 17:15, numele divin apare în text sub forma „Iahvé“. "Biblia" "Galaction:" În Facerea 22:14, numele divin este redat sub forma „Iahveh“. "Sănta" "Scriptură" 1874: Numele divin este redat
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
iar "BC" menționează la nota introductivă următoarele: „Cuvântul DOMNUL arată cazurile când acest nume corespunde în original cu (Iehova)“. "Biblia" "Sinodală:" În Facerea (Geneza) 22:14 și în Ieșirea (Exodul) 17:15, numele divin apare în text sub forma „Iahvé“. "Biblia" "Galaction:" În Facerea 22:14, numele divin este redat sub forma „Iahveh“. "Sănta" "Scriptură" 1874: Numele divin este redat peste tot în Scripturile ebraice sub forma „Iehova“. "Biblia" "Ortodoxă:" Numele divin apare în Facerea 22:14 (uneori la nota de sub
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Ieșirea (Exodul) 17:15, numele divin apare în text sub forma „Iahvé“. "Biblia" "Galaction:" În Facerea 22:14, numele divin este redat sub forma „Iahveh“. "Sănta" "Scriptură" 1874: Numele divin este redat peste tot în Scripturile ebraice sub forma „Iehova“. "Biblia" "Ortodoxă:" Numele divin apare în Facerea 22:14 (uneori la nota de sub sol) și în Ieșirea 33:19; 34:5, 6 sub forma „Iahve“. "Traducerea" "lumii" "noi:" Această traducere folosește numele divin de 7.216 ori, în Scripturile ebraice și
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
de Benjamin Wilson: În această traducere (engleză) a Scripturilor grecești creștine, numele „Iehova“ se găsește în Matei 21:9 și în alte 17 pasaje. După Enciclopedia Biblică Iudaică, Numele divin apare de 6823 de ori în Scripturile Ebraice ("Vechiul Testament") . În Biblia Hebraica Stuttgartensia (denumită astfel după orașul Stuttgart, unde își are sediul Societatea Biblică Germană), tetragrama YHVH apare de 6828 de ori . Un fapt notabil în privința numelui "Iahve" în Biblia ebraică este că deși este considerat drept numele propriu al lui
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
divin apare de 6823 de ori în Scripturile Ebraice ("Vechiul Testament") . În Biblia Hebraica Stuttgartensia (denumită astfel după orașul Stuttgart, unde își are sediul Societatea Biblică Germană), tetragrama YHVH apare de 6828 de ori . Un fapt notabil în privința numelui "Iahve" în Biblia ebraică este că deși este considerat drept numele propriu al lui Dumnezeu, acesta nu este folosit de la începutul Facerii (și Bibliei): în prima dintre cele două relatări ale creației lumii și omului, în locul tetragramei îi este preferată forma "Elohim"; asta
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
are sediul Societatea Biblică Germană), tetragrama YHVH apare de 6828 de ori . Un fapt notabil în privința numelui "Iahve" în Biblia ebraică este că deși este considerat drept numele propriu al lui Dumnezeu, acesta nu este folosit de la începutul Facerii (și Bibliei): în prima dintre cele două relatări ale creației lumii și omului, în locul tetragramei îi este preferată forma "Elohim"; asta aratând istoricilor că primul dumnezeu adorat de către evrei a fost canaaneanul "El" (iahvismul însuși ca ideologie, pare-se apărând mai întâi
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
creației lumii și omului, în locul tetragramei îi este preferată forma "Elohim"; asta aratând istoricilor că primul dumnezeu adorat de către evrei a fost canaaneanul "El" (iahvismul însuși ca ideologie, pare-se apărând mai întâi la populații din afara Israelului.), ultimii redactori ai Bibliei admițând ei înșiși acest fapt în măsura în care aceștia se limitează, apologetic, doar să elaboreze firul narațiunii primare, adăugând straturilor vechi ale tradiției religioase explicația din relatarea care se găsește în Ieșire 3 (anume că Dumnezeu (El) îi spune lui Moise că
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
foarte probabil că evreii cunoșteau totuși dinainte dialogului cu Moise numele "Iahve", întrucât chiar mama lui Moise ("Iohebed") avea, în buna tradiție a vremii, un nume derivat din numele divin. Contratimpul se datorează multiplelor tradiții și straturi redacționale care fac Biblia ebraică, diverșii autori/redactori (trăitori în diverse epoci și nutrind ideologii sau preferințe religioase diferite) au avut, în mod demonstrabil, propriile lor relatări sau versiuni de raportat. Practicile politeiste conform cărora Iahve era adorat ca unul dintr-o serie de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
monarhiei hașmoneilor), când El, zeitatea de început a evreilor, a fost din ce în ce mai frecvent și insistent identificată cu Iahve. Numele YHWH însuși își trage originea în afara Israelului, tipul însuși de zeitate masculină și războinică fiind o inovație adusă prin aculturație. În Biblie, YHVH este folosit în exclusivitate pentru Dumnezeul lui Israel. În Orientul antic numele este însă întâlnit ca parte constituentă a unor nume de persoane (mai ales în forma sa prescurtată). Un document egiptean conținând o listă de nume de locuri
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referințe la Așerah din cadrul Bibliei ebraice derivă de la Deuteronomist, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele Manase, el afirmă de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
ochii DOMNULUI”" (), în timp ce regele Ezechia „a distrus locurile înalte, a spart stâlpii și a spart Așerah” (), prin urmare fiind considerat drept cel mai virtuos rege al lui Iuda dinaintea venirii reformatorului Iozia, sub domnia căruia a fost scrisă istoria deuteronomistă. Biblia ebraică folosește termenul de "așerah" în două sensuri, drept obiect de cult și ca nume divin. Ca obiect de cult "așerah" poate fi „făcut”, „doborât” și „ars”, iar interzice plantarea de copaci ca așerah, sugerând că se referă la un
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). În documentarul History Channel The Bible Unearthed (Biblia dezgropată) Amihai Mazar afirmă că Iahve avea o nevastă în religia tradițională israelită, conform celei mai vechi inscripții care-l menționează pe Iahve. Cel mai des întâlnit titlu este Dumnezeu ("El" / "Elohim"). În ebraică, acest cuvânt se pare că înseamnă
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Titlul "El" a fost și el folosit ca parte constituentă a unor nume proprii, ca de ex. Daniel ("judecătorul meu este Dumnezeu") sau Mihael ("cine este ca Dumnezeu?"). Termenul "Elohim" (dumnezei) este forma de plural al lui "elohah" (dumnezeu). În Biblie, această formă se referă la un număr de dumnezei (de ex. în ), dar de cele mai multe ori este utilizat ca formă de "pluralis majestatis", indicând demnitate sau excelență. Referindu-se la acest aspect, eruditul Aaron Ember a scris: "Că limbajul Vechiului
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
biblice, fie că sprijină sau resping ideea că Iahve e un zeu tribal, nu sunt unica sursă de informații asupra religiei evreilor: aceasta are o vechime de cel puțin o mie de ani înaintea scrierii cărtii lui "Isaia", carte a Bibliei care de altfel e recunoscut a avea, funcție de pasaj, date ale redactării diferite. În realitate, mărturia internă (biblică) dacă nu este susținută cumva și altfel, nu poate constitui un argument în sprijinul unui punct de vedere, altfel, ar trebui să
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
În realitate, mărturia internă (biblică) dacă nu este susținută cumva și altfel, nu poate constitui un argument în sprijinul unui punct de vedere, altfel, ar trebui să acceptăm, de ex., și faptul că "Pământul e plat", pe criteriul "așa spune Biblia". Cu greu se poate sustine totusi că "Iehova și-a arătat interesul pentru oamenii din toate națiile", cât timp Biblia (Vechiul Testament) ne arată că interesul lui în ce-i priveste se reducea doar la a stârpi aceste nații de pe teritoriile
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
de pe teritoriile lor ancestrale, pentru a face astfel loc evreilor. În plus, este fapt atestat că evreii adorau zeitatea lor națională fără a nega existența zeităților popoarelor vecine. Datele arheologice (sinagoga bet-alfa, printre altele) și de critică a textelor levantine (Biblia ebraică inlcusiv) sugerează că Iahve a fost asociat de cei care îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile referitoare la mai multe zeități. Evreii l-au supranumit pe YHWH felurit, în funcție de perioada istorică
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
asociat de cei care îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile referitoare la mai multe zeități. Evreii l-au supranumit pe YHWH felurit, în funcție de perioada istorică. În Mesopotamia, locul lor de origine potrivit Bibliei, patriarhii au adorat zeități locale. Ajunși în Canaan, evreii au luat cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel începe perioada de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel începe perioada de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este pluralul de politețe al lui "El" sau "Eloah" ("Eloah" apărând în Biblie în special în "cartea lui Iov"), el intrând în diverse sintagme de adorație, cum ar fi "El Elion" (supremul), "El Olam" (eternul), etc., sau de particularizare, cum ar fi "El Elohe Israel" - "El", Dumnezeul lui Israel. Este dificil a se
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
exactă a formulei El Șadai ar fi așadar „Dumnezeu, unicul munților”. Un alt termen folosit de evrei este "Baal", fie prin identificare cu binecunoscuta zeitate omonimă canaaneană, fie datorită sensurilor de „domn”, „stăpân”. Această a doua posibilitate este nesigură, întrucât Biblia manifestă o aversiune pentru numele Baal, utilizarea lui fiind considerată explicit manifestare de idolatrie, fapt vădit și din modificările intervenite în textele ulterioare (2 Samuel) pentru numele fiului lui Saul (care în Cronici apare ca fiind "Eșbaal"), acesta devenind "Eșboșet
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
evreii au preluat zeii popoarelor vecine lor, exemplul cel mai notabil fiind al regelui Solomon, care la început a urmat exemplul tatălui său David, pentru ca ulterior să cadă în idolatrie, fiind influențat negativ de multele sale soții de alte etnii. Biblia condamnă în anumite pasaje în termeni fără echivoc deraierea religioasă a lui Solomon, denumind idolii națiunilor vecine ca fiind "lucruri dezgustătoare": Astarte (sau Aștoret, Așera), zeița sidonienilor, Milcom și Moloh, idolii ammoniților, precum și Chemoș (), idolul moabiților (), în timp ce din alte pasaje
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
monolatră, acceptându-se si existența altor divinități. Existența sincretismelor dintre cultul lui YHVH și al idolilor/zeilor amintiți revelează practici neconcordante cu poruncile biblice. Nu se poate vorbi însă despre un monoteism în sens propriu, ci despre monolatrie, pentru că în Biblie rareori se neagă existența altor zeități în afară de Iahve, în timp ce adesea aceste zeități sunt recunoscute. Astfel, doar începând cu secolul al 6-lea î.e.n. monoteismul iudaic s-a dezvoltat sub influența filozofiei grecesti pentru a deveni monoteist în sensul strict al
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cât și răul. În prologul cărții lui Iov însă nu mai este Dumnezeu autorul necazurilor, ci Satana, care aici apare nu ca o încarnare a răului, ci ca un membru al curții cerești (), el acționând cu permisiunea lui Iahve. În Biblie poate fi de altfel urmărită evoluția lui Satan: în 2 Samuel, Dumnezeu îl incită pe David să numere poporul (). Însă același episod relatat în Cronici () ne spune că de fapt nu Dumnezeu, ci Satan, este acela care îi sugerează lui
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
de ani în lucrările lui Georg Cantor. Psalmul 93:1 și 96:10 (în creștinismul occidental), precum și Cronici 16:30 includ (în funcție de traducere) un text ce afirmă că „lumea este întărită, și nu se clatină”. În traducerea lui Cornilescu a bibliei catolice, spune „Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina”. Mai mult, Eclesiastul 1:5 spune că „Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.” etc. Galileo a apărat heliocentrismul, și a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
acțiune este plasată în epoca colonizării Islandei. Printre cele mai celebre se numără ', despre o luptă între clanuri, și ' și ', care descrie descoperirea și colonizarea Groenlandei și Vinlandului (Newfoundlandul de astăzi). ', ', ', ' și ' sunt alte saga islandeze cunoscute. O traducere a Bibliei a fost publicată în secolul al XVI-lea. Compoziții importante din secolele al XV-lea-al XIX-lea sunt verse religioase, cele mai cunoscute fiind de , și "", poeme epice în versuri. Cu originea în secolul al XIV-lea, "rímur" au
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]