7,814 matches
-
în câteva mii de ani! Oricum, materialul de bază pentru artist, indiferent de arta pe care o practică, indiferent de epocă, este omul, această ființă uriașă și îngrozitor de mică, această proiecție a lui Dumnezeu care e, în același timp, o biată gânganie care încearcă să zgâlțâie tronul divinității ca să se cocoțeze el acolo. Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui, ca să se comporte normal. Dacă îl scoți de acolo, forțat, îl distrugi, îl caricaturizezi. Un țăran la oraș, e un subiect de banc. Ca și un orășan la țară. Asta a făcut comunismul: a dus forțat la oraș pe bieții oameni născuți să fie țărani. Oamenii aceia s-au transferat la oraș cu mentalitatea și gestica lor rurală. De asta orașele noastre sunt caricatura unor așezări urbane, cu mahalaua în centru, cu căruțe pe bulevarde, cu câini flenduroși în ușa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să ajung cu bine jos la mănăstire. Deși a zis că, dacă vreau, plătește un beduin să mă coboare cu cămila. Costa vreo 13 dolari coborârea pe cămilă din munte. Eu nu am vrut. Mi-era așa de milă de bietele animale că nu aș fi vrut nici În ruptul capului să mă urc pe ele cu greutatea mea. Și așa, n-am avut de ales. Dar să știți că mare curaj aveam. La ora 3.20 m-am despărțit de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nici o reglementare, de aceea arendașii ridicau prețurile, care ajungeau între 12,50 lei/ha și 35 lei/ha. Din presa hușeană aflăm că „pentru arenda unei fălci de pământ se cere între 80-125 fr - de unde până eri era 25-30 și bietul țăran trebue să deie, căci îi trebue pământ pentru a-și hrăni femeia și copiii”. Ca și în alte zone ale țării, în județul Fălciu existau vechi diferende între proprietari și țărani, care adesea au fost pe punctul de a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Bebe Lahovary să vorbească la Staatsbahn șefului de gară ca să ne rezerve locuri pe a doua zi prin Cernăuți, Vârciorova și Predealul fiind deja închise. Dis-de-dimineață pornirăm la gară. Acolo nu mai erau hamali; ne luptarăm singuri cu valizele; bietul ministru ducea două din cele mari. De noi se alipise de la München și Grigore Duca cu ne vasta lui, eram deci opt: mama, Pia, Ion, Bebe și Tatiana Lahovary, doi Duca și cu mine. Compartimentul nostru rezervat de șeful gării
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doamne de la spital plecaseră, unele chiar pe nevestite, ca Miza Alimă neștianu; fiul ei era deja în Moldova. Răniții soseau din toate părțile; doctorii francezi, români porniseră luând cu ei toate in strumentele și materialul chirurgical; rămăsesem în mizerie mare. Bieții soldați soseau morți de oboseală, răniți și zicând cu durere: „Cum să le ții piept? Ce mai scule au!“ Spitalele din Craiova s-au evacuat, ni s-au trimis 150 de răniți supranumerari ca să-i adăpostim, să-i odihnim, să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o fugă Niculae Pillat, care, nevăzând și neauzind decât cele din cartierul regimentului lui și cu încrederea tinereții, era plin de iluzii: germanii trebuiau să fie masacrați într-o ofensivă generală dată de generalul Prezan, sigur de victorie! Din fericire, bietul băiat plecă la repezeală înapoi la cartier și sosi încă la timp pentru a porni în Moldova cu regimentul, ca să nu rămână prizonier. Nu numai întreaga armată era în retragere, neștiind cum să scape de nenorocirea captivității: unii colonei cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la cei plecați. Zile de groază în așteptarea invaziei, mai grozave chiar decât faptul bru tal, precum agonia e mai chinuitoare decât moartea însăși. Spitalul ne era o diversiune. Din lipsă de trenuri nu putusem evacua pe toți răniții transportabili. Bieții soldați plângeau, văzându-se condamnați la captivitatea în mâna germanilor. Matei Ion, sergentul rănit și îngrijit de noi a doua oară, se bucurase să plece din nou pe front, dar a trebuit să rămână. Ca să țină ordinea și să ajute
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
clipă nenorocită, deși o speram trecătoare. Alergai la spital ca să trimit pe Pia la mama și să povățui pe celelalte doamne să nu circule prin oraș. Pe drum, la Șosea, găsii un batalion de infanterie oprit, în fugă spre Moldova. Bieții soldați și ofițeri istoviți se trântiseră pe jos cu armele lângă ei. „Ce faceți, le strigai, fugiți! Vin germanii!“ Ei nu știau nimic. Se ridicară în pripă și, uitându-și oboseala, fugiră înainte. Nu știu de au scăpat. Trebuia să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chef scandalos, nemaiștiind de nimic, își goliră paharele de șampanie în clavir ca să cânte mai bine. La plecarea lor, Bechsteinul pierise, ca și biroul din salonaș conținând scrisorile familiei, ca multe alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata casă! Canalul closetului spart în pivniță, fără măcar a permite mamei să-l repare în timpul șederii lor acolo, parchetele arse și știrbite, hârtia pe pereți maculată, păduchi de lemn până în pervazurile ușilor! Era o groază și cu neputință de crezut
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Bukarester Tagblatt; când nu se publica regulat comunicatul, jubilam, ghicindu-l favorabil nouă, dar ne îngrozea trecerea trupelor numeroase, bine echipate și armate, duse pe automobile în șiruri nesfârșite, oameni voinici, odihniți, bine hrăniți. Făceam în inima noastră comparația cu biata noastră oștire în așa de tristă stare la plecarea spre Moldova și ne întrebam cum le va putea ține piept. Aproape toate casele fuseseră ocupate. La noi, zilnic ne luptam cu cei ce voiau să intre ilegal, mai ales de când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dar au intrat alți 12. După eliberarea lui, gândurile mi se duseră din nou fără încetare la cei din Moldova. Ce era de ei? Comunicatele vorbeau de lupte crâncene și de luarea Râmnicului. Unde se vor opri? Ce va face biata noastră armată? Nu spuneau însă tot, dar după îndârjeala lor vedeam că le merge greu. Pe zi ce trecea [ocupanții] deveneau mai obraznici, mai brutali. Publicau proclamații, amenințând mereu cu închisoare și amenzi. Au închis, spre confiscare, prăvăliile de metal
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
armata, pentru ei suna ceasul nostru astronomic; deși, desigur, lipsiți de multe și strâmtorați, dar respirau liberi și erau stăpâni pe dânșii. Dacă comunicatul era adevărat și inamicul pătrunsese pe valea Putnei, dacă înaintau spre Iași, unde se vor duce biata noastră armată și nenorocita populație pribegită de aici? În Rusia? Ce jale! Iarna pe drumurile străine și înghețate ale celei mai primitive și sălbatice țări. Mai rău era de noi ca de sârbi, care aveau marea pentru a fugi în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și mi se umpleau orele disponibile. La mama, spre seară, veneau prietenii cei mai intimi rămași la București, ne spuneam știrile aflate și păsurile. Una din singurele persoane la care m-am dus a fost doamna Ion Ghica, [Alexandrina Ghica]. Biata femeie, de 80 de ani trecuți, venise în grabă de la Ghergani când era să-l ocupe germanii și trăsese la nepoata crescută de dânsa, Natalia Balș. Acolo a stat până la moarte, cu durerea de a ști scumpul ei lăcaș de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
iute pentru a-și vedea visul împlinit. Mama a fost mai fericită. Singura mângâiere ce rămăsese doamnei Ghica era de a fi pusă pe un scaun în fața pianului și de a cânta o arie de Mozart sau de Beethoven, cu bietele ei degete slăbite care scoteau din clape un sunet abia perceptibil, răsunând ca dintr-o altă lume. [N am îndrăznit s-o întreb de scăpase portretul făcut de doamna Paini, unde era reprezentată, în picioare, lângă bărbatul ei pe fotoliul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Iată ce apucă să copieze: „Condica d-tale, Moșule, s-o păstrezi cu sfințenie pentru a servi la ziua cea mare a judecății spre restabilirea răspunderilor și stigmatizarea vinovaților. Ea este oglinda inconștienței criminale care a adus peste capul acestei biete țări cumplitele vremuri de bejenie din toamna anului 1916, când «România Mare» se întinde de la Siret la Prut, floarea fiilor ei scuturată, prăpăd și ruină pe holdele bogate. Să te ierte Dumnezeu dacă în învălmășagul și prin mijlocirea dumitale ai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și puneau un văl verde pe stufișuri, făceau un contrast ciudat cu zăpada ce mai rămăsese pe unele locuri, ultima urmă a acelei ierni năprasnice. Vremea caldă grăbea vegetația, dar pe câmp aproape nu se lucra, oamenii nu aveau vite, bietele femei, singure pe acasă, se luptau cu greul. Când mă vedeau, aflând cine sunt, mă întrebau de știri. Ce le puteam spune decât să le dau nădejde de un viitor mai bun și încredere în întoarcerea celor pierduți pe atunci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o săruta cu foc. Își făcea cruce, le mângâia: „Mă cunoști de când eram copilă, uite așa de mititică. M-ai văzut crescând. Și acum vor să te ia! Ce-ar zice biata Maică? Ea te-a îmbrăcat în argint“. Și plângea și le săruta din nou, apoi se închina: „Doamne, preaputernice, arată-ți mila de noi. Arată-ți puterea. Nu-i lăsa. Doamne, trăsnește-i!“ [Înfuriindu-se, striga din ce în ce mai tare, îi blestema
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și în ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge... Era un spectacol sălbatic, întețit încă prin țipetele femeilor și plânsetele copiilor. Îmi venea să mă arunc asupra soldaților, care cu puștile în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că ne face un serviciu, ne-a dat drept bolnave. Eu cred că vizita lui la mănăstire era numai un pretext ca să ne vadă sans en avoir l’air și aș fi voit să știu ce ne-ar fi zis. Bietul preot nu bănuia că nu aveam dreptul să nu-l primim și ne-a mărturisit că era furios. Voia poate să răspundă cererii adresate de Lia pentru a reclama scrisorile din timpul logodnei ei și testamentul lui Vintilă, lăsat la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a primit cu flori și tricolorul scos din ascunzișuri, cum au ocupat Brașovul și Făgărașul, cum s-au luptat vitejește la Porumbacu, după ordinul de retragere, ei numai cu infanterie și artilerie ușoară în contra tunurilor grele germane; cum, la retragere, biata populație română, îngrozită să rămână în gheara vrăjmașului înverșunat, a urmat în țară armata, părăsind tot avutul ei. Ungurii trăgeau pe ferestre după ei și după soldați. Astfel a murit la Brașov Leon (Noni), fiul lui George Pallade. De la Azuga
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că dvs. ați 124 sabina cantacuzino suferit aici în acest război cu cei mici, aceasta vă apropie de ei. Ni meni nu știe cum se va sfârși războiul și în urmă poporul vă va fi recunoscător“. Cu ce simplitate judeca bietul om! În privința corespondenței, l-am întrebat (ca să-l încerc) când am mai putea scrie acasă. Cam rușinat, mi-a zis: „Dar aveți atâtea ocazii să dați știri familiei dvs. prin toți care trec la București! Noi nu avem nevoie să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din război, ni se părea un sfârșit glorios, dar când puneam un nume pentru fiecare înțelegeam mai bine durerea familiei lui. Acesta era unul din cei mai dragi prieteni ai Pillaților; îl cunoscusem de mic, precum de copilă cunoscusem pe biata mamă, Lelia Cesianu. Ni se anunță și moartea sculptorului Jalea, știre, din fericire, dezmințită în urmă - scăpă cu viață, dar fără de un braț, lipsă importantă în meseria lui; a bunului dr. Stănculeanu 161, amicul orbilor și întemeietorul societății cu acest
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
partea lor din toate, și la dânsul vorbea inima lui de polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la masa cea lungă, maicile circulau împrejur, îi serveau și le vorbeau cu dragoste. Bieții oameni erau într-o stare de jale: slabi morți, murdari, desculți, curgeau zdrențele după ei. S-au găsit pentru cei mai goi câteva cămăși, izmene, ciorapi, flanele și chiar pantofi. Fiecare a primit, pe lângă pâinea, pe lângă strachina lui, și un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru patru mâini cu ofițeri în gazdă acolo.] (Ediția a II-a, 1996, p. 126.) D-ra Stoicescu, asemenea, fusese arestată. Dânsa fusese expediată la Horezu, fiindcă combătuse plebiscitul pentru Carp. A fost trădată de un licean, sub amenințarea lui Tzigara-Samurcaș. Biata femeie era tuberculoasă. Lucrase cu noi la Spitalul 108 din Azilul Regina Elisabeta. De la Azil mi-a scris și Lili Fălcoianu că au 250 infirmi de război, care învață un meșteșug în atelierele organizate de d-na Irina Edgar Mavrocordat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]