7,991 matches
-
fi și responsabilă și matură, și că sunt o fată bună și toate cele. Pe cine vrei să păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă. —Ei, nu! Ai luat o bijuterie de familie? — Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic, am scos cutiuța emailată și am pus-o pe masa din bucătărie. Am deschis căpăcelul și i-am arătat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că Wundt, cu psihologia lui experimentală sau fiziologică - psihologie pură! - nu a descoperit ideea cu partidul prostiei, dar a descoperit-o Treitschke, care a fost tot atât de neamț ca și Wundt! Îți spun că ideea asta cu partidul prostiei e o bijuterie! — Și ce? - i-am spus -, s-a format sau începe să se formeze și pe-aici? Cam așa ceva. Începe să capete conștiință de sine. Toate bietele făpturi fictive care nu bănuiesc că sunt proaste, toți cei care nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de turistă curioasă, i-am reproșat: - Anita, de ce nu avem inclus Auschwitz-ul în program? - Draga mea, scuze, dar vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am privit doar cu o oarecare contrariere: ce e cu aerul ăla pe mutra lor? Parcă Gorbi nu-i punea pe ai lui să-i tragă Te Deum în public. Am intrat pe o străduță lăturalnică, la un magazin de bijuterii. Acolo am găsit cerceii mei cu un bețișor auriu de care atârnă o perlă, Liviu era pe lângă mine, vorbind încă puțin, încă intimidat că se fâțâie peste tot soiul de interdicții cu diriga lui. Cred că în acele minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar Trish a dispărut deja pe scări. Câteva clipe mai târziu reapare cu o cutie de bijuterii. — Poftim. Ai nevoie de un pic de glanț. Îmi dă o agrafă cu strasuri, în formă de căluț de mare. O am de la Monte Carlo. — Ăă... drăguț ! spun, privind agrafa înspăimântată. Înainte să o pot opri, îmi dă părul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șocată. Shit. Asta a fost o greșeală. Când ridic privirea, Eddie și Trish se uită la mine cu ochii cât farfuria. Sau... cam așa ceva. Râd ca să le abat atenția. Am zis și eu la întâmplare. Și... mai aveți și alte bijuterii pentru noroc ? Nici unul dintre ei nu mă bagă în seamă. Privirea lui Eddie e fixată asupra hârtiei din mâna lui. Ridică ochii încet, și-și mișcă buzele ca în transă. Are dreptate, spune cu glasul sugrumat. Să fiu al naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cum mă uit așa la chipurile lor, nu pot să nu mă simt mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai devreme ? mă întreabă Nathaniel când pornim pe drum. Aerul e blând și cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le arunc la coș. Dar astea sunt boabe de fasole adevărate. Așa arată, scoase direct din pământ. Sau... culese dintr-un arbust. De oriunde-o fi. De fiecare dată când desfac o păstaie e ca și cum aș găsi un șir de bijuterii verde deschis. Și, când duc una dintre acestea la gură, e... Ei, OK. Trebuie gătite. Câh. Când termin cu fasolea, frământăm din nou aluatul. Îl aranjăm în formă de franzele, le punem în tăvi de copt, după care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie, n-aș ști ce să fac cu o asemenea sumă. Khayyam este sincer, dar Nizam se arată iritat. — Când vei fi cumpărat toate cărțile, când Îți vei fi umplut toate ulcioarele cu vin și Îți vei fi acoperit cu bijuterii toate amantele, vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei construi o moschee care să-ți poarte numele! Înțelegând că detașarea și modestia cerințelor sale i-au displăcut gazdei, Omar prinde curaj: — Mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți serios? Patroana se holbează la mine, și observ brusc că un cuplu din apropiere e cu urechile ciulite. A fugit cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne Dumnezeule! spune patroana. E incredibil! — E perfect adevărat, răspunde o voce din magazin. Ce? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e un prânz de caritate în cerc restrâns? Gazda noastră, doamna Heywood, e o femeie micuță, îmbrăcată în roz, care tocmai vrea să dea mâna cu mine când atenția îi e distrasă de sosirea unei femei cu turban împodobit cu bijuterii. Elinor mă prezintă unei doamne Parker, unui domn Wunsch și unei domnișoare Kutomi, apoi se îndepărtează, iar eu conversez cum mă pricep mai bine, deși se pare că toată lume pare să creadă că sunt o prietenă apropiată de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întoarce să se uite la mine și simt cum mă înroșesc vertiginos. — Vreau să zic... oferă cineva patruzeci? Licitația continuă și sunt uimită de câți bani se strâng. Colecția mea de pantofi obține peste 1000 de lire, un set de bijuterii de la Dinny Hall se vinde cu 200 de lire, iar Tom Webster oferă 600 de lire pentru computerul meu. — Tom, zic agitată, când vine la podium pentru a‑și completa chitanța. Tom, n‑ar fi trebuit să dai atâția bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții, Dallas făcea obligatoriu parte din grupa de cercetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care-l înmână lui Kane. Acesta îl atașă la brida unității de propulsie. Pentru testare, Lambert trase cu toată puterea de cablu. Nodul ținea. ― Nu desface cablul sub nici un motiv, comandă cu severitate Dallas. Chiar dacă ai la îndemână munți de bijuterii. Mai verifică o dată funcționarea sistemului. Kane era un bun ofițer. Gravitația pe această planetă era mai mică decăt pe Pământ, dar destul de însemnată pentru a crea neplăceri dacă ofițerul va cădea. Habar n-aveau cât de adânc era puțul. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la recapitulări. Apolo Multe s-au pus pe seama zeilor. Tiranul din Siracuza, bunăoară, obișnuia, cînd tezaurul său se golea, să anunțe că zeița Demetra Îi apăruse În vis pentru a cere ca toate femeile cetății să depoziteze În templul ei bijuteriile. În ce-l privește pe Apolo, zeul clarității și luminii, el este - cum s-a remarcat - pur, nefiind implicat ca Zeus În multe istorii urîte. Astăzi nici o greșeală nu le apare unora mai gravă decît a nu părea În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
proaspăt tuns într-o zi ploioasă și avea câte-un citat din Jean-Paul Sartre la îndemână pentru orice împrejurare. Dar ce să faci cu citatele din Sartre când dai doar știri cu deciziile primarului sau cu devalizarea unui magazin de bijuterii de unde s-au furat bunuri de trei sute de euro? Noroc cu imigranții ăștia care începuseră să se omoare între ei. Ideea mobilizării generale pentru salvarea românului blestemat îl adusese în atenția mai multor grupuri de presă. Începuse deja să-și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Sau o fi soția directorului. — Cine, doamna Mila? Asta-i altă categorie, domnule! Doamna Mila e minunea pământului! O prințesă, domnule. Nu ca astea care dacă le dai jos alifia și zdrențele doar mirosul de grajd rămâne, atât. Doamna e bijuterie adevărată. Și e pâinea lui Dumnezeu. Nu se există, dacă o rogi ceva, ajută pe oricine, să știi. Că are relații doamna Mila, nu se compară... — Deci, nu sunteți rude. — Păcatele mele... sa lăsam gluma. O cunosc de când lucra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
face curat Muncește echilibrat, Iar atunci când dă de greu Se roagă la Dumnezeu. Foarte des de dimineață E la Nicolina‐ n piață. Achită facturile și cumpărăturile. Bunica‐i o mamă bună A bunicului cunună. E cuminte și duioasă, Ea‐ i bijuterie‐n casă. Fără Gina și bunica Viața noastră e nimica. Să rugăm pe Duhul Sfânt Să trăiască cât mai mult. Cu o sinceră‐ ndrumare Bunicu din suflet mare, Dorește la fiecare, Pace, iubire și iertare. Iar acum de Anul Nou
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
uimitor acest poem, care dezvoltă aceeași idee a imposibilității de a atinge o finalitate onto-axiologică la un poet hindus, a cărui filozofie reflectă prin excelență echilibrul uman-divin. Amintim deschiderea către eternul neînțeles al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
puțin înstărite. —Peste tot numai bărbați disponibili, îi zic eu lui Daisy. —O, Doamne, bineînțeles! zice ea, maimuțărindu-le accentul. Fetele alcătuiesc două grupuri distincte; primul grup sunt cele care încearcă să arate ca Daisy - înalte, cele mai multe blonde, elegante, poartă bijuterii scumpe și discrete, au pielea bronzată natural și lucioasă, nu ca a noastră, „coaptă“ la solar. Nici nu se uită la mine, nu sunt periculoasă, pentru că am prea mulți nuri (ca să nu zic altceva) și nu mă ridic la standardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
le-au scăpărat obrajii de palmele primite pentru obrăznicia de a fi privit printre gardurile norilor, prin gaura cheii ușii dinspre Rai sau din borta vântului. Când trecea Ea. Privitul pe furiș, vorba după colț, tainele de sub plapumă, ocheadele la bijuterii, gândurile de a avea un TV color, un CD-Player sau o banală brichetă erau pentru retronostalgici. Ea era o retronostalgică, voia să cumpere 100 grame de salam, o jumătate de pâine, acum, în epoca supermarketurilor, en-gros-urilor și mall-urilor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de tribunal, de spital, de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după camioanele-jucărie ținute în lesă de băieții proscriși de a fi asemenea părinților: NIMIC! De prostituate pe bancheta din spate a bijuteriei pe patru roți, de poliție cu botnițe, de golani fără botniță, vopsiți, cu tatuaje și cercei de gară, de pescari, de vegetație sălbatică, de lanțul de magazine în care pășești pe altă planetă, nici nu mai poți vorbi coerent, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aeroporturi și la bordul avioanelor. Mai mult, am cucerit spațiul personal. Logo-uri, mărci și slogane apar pe obiecte obișnuite, de la cuțite, la veselă și computere. Apar pe tot ceea ce avem. Consumatorii poartă logo-uri pe haine, pe genți, pantofi, bijuterii. Se întâmplă foarte rar ca o persoană să apară în public fără așa ceva. Cu treizeci de ani în urmă, dacă ar fi prezis cineva că întreg publicul din lume se va transforma în niște pancarte vii, plimbându-se de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
săturase de escapadele nesfârșite ale lui Barton, cum le numea ea. Un cadou ar fi picat tocmai bine. Dar ar fi bine să fie ceva deosebit, la naiba, zise Barton. E obișnuită cu toate. Vile în Franța, iahturi în Sardinia, bijuterii de la Winston, bucătari aduși cu avionul de la Roma, pentru ziua de naștere a câinelui ei. Asta e problema. Nu mai am cu ce s-o cumpăr. Are șaizeci de ani și e blazată. — Te asigur că acest cadou e unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Press, 1997. Puține evenimente din istoria americană sunt la fel de neînțelese ca procesul Scopes. Astăzi reprezintă simbolul războiului între știință și religie. De fapt, nu este vorba de nimic de genul acesta. Adevărul este mult mai amuzant, complex și provocator. O bijuterie de carte. Midgley, Mary. Evolution as a Religion. London: Methuen and Co., 1985. Atitudinea noastră față de genetică este strâns legată de modul în care înțelegem evoluția. O controversă care mocnește de mult este cea referitoare la modul în care privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]