13,186 matches
-
cireș de mai care își arată deja rodul bogat pe care îl vom servi cam după douăzeci ale lunii. La un moment dat nepotul mi se adresează în fața părinților și a soției mele, bunica dinspre mamă căreia-i spune „draga”: - Bunicule, încă de când aveam șase ani, te-am rugat să-mi povestești din viața matale, căci, uite, ai șaptezeci și cinci de ani și îmbătrânești de la o zile la alta. De fiecare dată, mi-ai spus că îmi vei povesti când voi fi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de concert, unde muzicanții sunt albinele, care zumzăie în timp ce zboară de pe o floare pe alta, culegând polenul, acel infim de aur microscopic. - Nepoate, vrei să știi multe despre mine. O parte le mai știi de la mămica ta sau de la draga, bunică-ta, din discuțiile pe care le-am mai avut, între noi, toți. Dar voi începe cu... începutul. Sunt născut cu vreo doi ani înainte de războiul al doilea. Am venit pe lume la jumătatea lunii iunie, când se prășește porumbul a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani i-a lăsat în grija bunicii dinspre tată, Maria. Deci au mers la prășit. Ziua era călduroasă. Pe la amiază, mama îi spune bunicii că nu se simte bine, că are aceleași simptome pe care le-a avut când a născuto la șapte luni pe soră-mea. - Mamă, nu mă simt bine deloc. Cred că nasc la șapte luni ca pe Maricica. - Ce spui
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prin alte părți ale lumii, cum ar fi în Africa sau India. Oftez și mă gândesc la acele vremuri. Mircea mă privește și-mi cercetează expresia feței. Poate a retrăit în mintea lui de copil tot ce i-am povestit. - Bunicule, și în afară de război, secetă și foamete, nu mai ai ce-mi spune? - Cum să nu? Îți voi spune povestea păduchilor. Ai auzit de păduchi? - Da, am auzit, dar nu știu cum arată. - Sunt niște vietăți parazite care vin, probabil, din începutul începuturilor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tatăl meu Manolache, străbunicul tău. odihnească-se-n pace, deși se odihnește de peste 60 de ani. Era un bărbat inteligent, apreciat de toți sătenii și nu numai. Cunoștea mai multe meserii pe care le învățase de la o vârstă fragedă, când bunicul meu Gheorghe l-a dat să învețe o meserie. Prima a fost de tâmplar, cea de a doua de dulgher, cea de a treia de zidar. Când a ajuns pe la 20 de ani, nu i-au mai plăcut meseriile învățate
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să ne fie propagandist al politicii partidului un fiu de legionar? Mă urmărea pușcăria pas cu pas și atunci am hotărât să mă transfer la o altă școală în județul Tulcea. Înainte de a pleca din sat m-am căsătorit cu bunică-ta Argentina de care m-am îndrogostit. Era profesoară suplinitoare și studentă la o facultate de economie din Iași, la cursuri fără frecvență. Ambii eram vecini, având casele lângă școală. Nunta nu am făcut-o în sat, ci la un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
locurile unde au fost făcute: două fântâni, două terenuri de sport, o școală nouă cu opt săli de clasă, o sală multifuncțională pentru orele de sport, dar și pentru activități culturale și două monumente închinate eroilor patriei, poate în memoria bunicului Iorgu Bogdan căzut eroic la Mărășești în primul război mondial. În noiembrie 1992, am suferit un infarct miocardic ce avea să mă ducă pe lumea cealaltă, dar Dumnezeu nu mi-a pus viza pe „pașaport” să plec în eternitate, deoarece
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de explicit povestiri și ghicitori : Mama ridică poalele/ și tata-i bagă moalele („Mălaiul în țest”), găsim la români. Repertoriul bulgar este mai bogat : Unchiul o apasă pe mătușa,/ între ei geme ceva („Cuptorul mobil cu pîine”) ; Bunica desface picioarele,/ bunicul se ridică („Cuptorul mobil”) ; Arăboaica desface picioarele,/ Arabului îi place („Cuptorul mobil”) ; O bagi albă,/ o scoți roșie („Pîinea”) ; O pui udă,/ o scoți uscată („Pîinea”) ; Deasupra e lumină,/ dedesubt e cer întunecat,/ la mijloc e un fus mic/ și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră națională, reiterăm un același model de psihologie colectivă : ne omorîm părinții, dar ne venerăm (stră)bunicii. De la junimiști la actuala Piață a Universității, societatea, lumea noastră întreagă se strică periodic (și se strică...), de vină fiind stearpa (sau criminala) generație a predecesorilor. Nimic nu mai este ca pe vremea strămoșilor (mitul voievodal la Eminescu, mitul generației
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sistematic Renașterea. Nu mă întrebați de ce, încă de cînd eram adolescent mi-am pus această problemă, dar deocamdată n-am găsit un răspuns. Dacă mă uit însă acum în biroul unde scriu aceste rîn duri, văd deasupra capului meu chipul bunicului (ce om, ce generație, ce lume !...), dar printre cele 22 de fotografii de familie înșirate în colțul camerei nu e nici una cu tatăl meu. Surprinzător, nu am realizat pînă acum acest lucru !... Nu mai înțeleg nimic... Am plecat surîzători la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și el, a mitului bunului sălbatic -, și acolo au găsit-o, gata pregătită de reclamă, publiciștii noștri. Ea nu are consistență istorică, ci doar profunzimea tradiției, nu este de undeva anume, ci „de la noi, de aici”, din „spațiul mioritic”. Produsele bunicii noastre nu au istorie, nu au geografie, au doar tradiție. Dar această bunică a tuturor nostalgiilor este cea pe care o iubesc românii ! și ce e rău în asta ? - veți întreba. O, nu, și mie îmi place, căci și eu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
povestirilor înseși și mai ales asupra particularităților lor. Când au devenit aceste figuri strămoși ai poporului? Când s-a stabilit genealogia pe care o cunoaștem, adică, în ordine, Abraham, Isaac și Iacob? Abraham a fost dintotdeauna „tatăl” lui Isaac și „bunicul” lui Iacob? Isaac și Rebeca sunt „dintotdeauna” părinții lui Iacob și Esau? Iacob a fost dintotdeauna tatăl celor doisprezece fii care au dat numele lor celor douăsprezece triburi ale lui Israel (adică strămoșii „eponimi” ai celor doisprezece triburi)? Răspunsurile la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fatal pentru cel care l-a început. Fiecare are dreptate, conform punctului său de vedere. VI. Tributul lui Ioaș, regele lui Israel (798-783 î.C.) Hadad Nirari, regele Asiriei (809-873 î.C.) dorea recucerirea regiunilor asupra cărora își extinsese dominația bunicul său, Salmanasar al III-lea. În urma victoriei decisive împotriva regelui Arpad în anul 805 î.C., a reușit să controleze partea de nord a Siriei. De acolo, coborând spre sud, l-a învins pe regele Damascului și și-a extins
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
sau pe care nu mi-i amintesc. Era, știu, la scara șase, un băiețel care suferise de poliomielită și avea un picior prins într-un mecanism de metal, complicat, cum trebuie să fi purtat Harieta, sora lui Eminescu. Îl scotea bunică-sa în spatele blocului, de unde ne urmărea cum jucam Vrăjitroaca. Dar era ca și cum n-ar fi fost. Și, era să uit, Dan Nebunul, căruia îi pusese Mimi o poreclă ciudată, despre care nici până acum n-aș putea spune de unde venea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
holul casei, când am prins-o în brațe, m-a întrebat dacă n-aș vrea să stăm puțin în camera ei. Am intrat amândoi în casă, unde, la televizorul din sufragerie, un TEMP 6 dintre primele apărute la noi, stăteau bunicii și mătușa Ginei, trei bătrânei înfășurați în pături și în lumina magică a ecranului pâlpâitor. Am spus bună seara și, condus de ea, am intrat în odaia ei. Mi-o aminteam atât de bine! De câteva ori o și visasem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tricoul până la subțiori și mi-am lipit obrajii de sânii goi, cu bănuți arămii. Ne-am mângâiat multă vreme, până când i-am descheiat nasturele metalic de la blugi și i-am tras fermoarul. Zgomotul acela ne-a trezit. Merseserăm cam departe: bunicii se aflau la câțiva metri, iar ușa era de sticlă mată. Gina își trase la loc fermoarul și brusc fața i se întunecă, în ochi îi țâșniseră lacrimi și curând începu să plângă în hohote. O țineam în brațe, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ștefan cel Mare începu să apară de sub stratul de murdărie tulbure. Stăteam după-amieze întregi la fereastră, lângă calorifer, priveam Bucureștiul și mă gândeam la ea. La telefon îmi spusese că e bolnavă, că are gripă, apoi, zilele următoare, răspunsese numai bunică-sa, care nu mi-o dădea la telefon, spunîndu-mi că nu se poate ridica din pat sau că face baie și că o să-mi telefoneze ea peste o oră. Dar seara trecea și Gina nu-mi dădea telefon. E ciudat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de punct de plecare pentru un fel de-a fi în care trebuia să-mi și să-i dovedesc că pot fi așa cum își dorește ea. Pe 29 decembrie, când i-am telefonat iar Ginei, cum făceam în fiecare seară, bunicul ei mi-a spus că plecase din București la niște rude care o invitaseră să petreacă împreună Anul Nou. Bătrânul părea ușor stânjenit și era clar că nu mințea cu plăcere. Știam că nu are rude în provincie, așa că ori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera întunecată, le proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al ei) o reprezenta în curtea Muzeului Satului, unde se ducea des, bunicul ei ocupîndu-se de folclor. Surprinsă în plan american, îmbrăcată într-un taior verde deschis, cu clipsuri verzi smarald la urechi, Gina privea cu franchețe direct spre noi. Poate mărimea naturală în care imaginea ei se proiecta pe perete, sub primul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc. Și pretutindeni conclavul viermilor, insectelor, reptilelor, mamiferelor, adunările de gală ale ramapitecilor, australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre stele. Rătăcesc prin labirintul minții ei, trag de pârghiile prin care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intrați deja ca roșiori în armată, au ajuns ofițeri și-au luptat în primul război. Mai bine zis doar unul, Dumitru, a apucat să lupte, iar Mihai a murit de febră tifoidă înainte să ajungă în prima linie. Dumitru este bunicul nostru. La vârsta de nouăsprezece ani, de la care a încetat să mai crească, avea înălțimea de doi metri și patruzeci și opt de centimetri, fiind cel mai înalt bărbat de la noi. După terminarea războiului, stabilit la București, s-a apucat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aveau amândouă aceste mari circuri, dar singurul circ din emisfera boreală care se putea lăuda cu o pereche superbă de siruși rămânea circul Vittorio, a cărui cupolă de ambră scânteietoare se ridica din timp în timp și la marginea Bucureștiului. Bunicul meu se produse deci chiar de la primul spectacol al circului, întors dintr-un turneu în Polonia și Lituania. Era prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul, ca o prevestire. Soile, bunică-mea, care-o născuse deja pe mama în 1921 și o lăsase la Chirnogi, la văduva lui Marcos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul, ca o prevestire. Soile, bunică-mea, care-o născuse deja pe mama în 1921 și o lăsase la Chirnogi, la văduva lui Marcos, urmărind cu degetul conturul fermecat al celor trei litere, începu să râdă și să plângă, să țipe și să se tăvălească prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfâșiat în plin spectacol de perechea de siruși, care se aruncase brusc asupra lui. Animalele fabuloase, cu bot și coadă de balaur, labe de leu și aripioare de liliac, văzuseră, se pare, în tatuajele mereu schimbătoare de pe pielea gălbuie a bunicului meu ceva care le stârnise ferocitatea. Am pe undeva, pe-acasă, o mapă plină cu tăieturi din ziare care-l prezentau pe "Signor Firelli, cel mai înalt om din lume". O poză îl înfățișează dând mâna cu Gogea Mim, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]