7,337 matches
-
o dezvoltare inegală a provinciei. În 1918 Bosnia și Herțegovina intră în componența Regatului Sârbo-Croato-Sloven (care s-a transformat în 1929 în Regatul Iugoslaviei), în calitate de provincie regală, condusă direct de monarh. În 1921 provincia este desființată, în contextul politicii de centralizare a noului regat. Viața politică a Regatului era dominată de conflictul între sârbi și croați. Bosnia a devenit astfel fie obiect al negocierilor între politicienii sârbi și croați, fie prilej de dispută între aceștia. Musulmanii bosniaci au acceptat în general
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ia măsuri importante. Anul următor s-a înnoit alianța între regatul Napolitan, Veneția și ducele Carol de Burgundia, Rodos, plus Papalitatea. După victoriile asupra rivalilor săi din Orient, Uzun Hasan a început să se pregătească pentru războiul cu otomanii. Pentru centralizarea statului el a realizat reforme importante sub denumirea "„Hәsәn padșah qanunları”" ("„Legile împăratului Hasan”"), limitând influența aristocrației militare nomade. Statul se baza acum pe cetățenii sedentari, ceea ce a determinat inflorirea economiei. Armata feudală s-a transformat în cea mai puternică
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
a desemna funcția șefului de trib. Mai târziu, odată cu dezvoltarea statelor feudale, a ajuns să desemneze pe domnitorul în statele slavilor răsăriteni. Aceste state erau княжество - "cniajestvo - cnezatele", așa cum au fost Rusia Kieveană sau Cnezatul Moscovei. Odată cu creșterea gradului de centralizare, a întinderii și forței economice și militare a statului feudal, titlul s-a schimbat în "Velikii " - Mare Cneaz, el domnind peste un "Velikoe Cniajestvo" - Mare Cnezat, în vreme ce vasalii săi erau "udelni cniaz", sau mai simplu "cneaz", iar statele conduse de
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
fost arestat și acuzat de corupție iar cardinalul Richelieu i-a luat locul ziua următoare deși cardinalul de la Rochefoucauld a rămas președintele consiliului (oficial Richelieu a fost numit președinte în noiembrie 1629). Politica cardinalului Richelieu a implicat două obiective principale: centralizarea puterii în Franța și opoziția față de dinastia de Habsburg (care a domnit atât în Austria cât și în Spania). La scurt timp după ce a devenit ministrul principal a lui Ludovic, el s-a confruntat cu o criză în Valtellina, în
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
libertatea în locul egalității. A înțeles societatea viitorului, în care clasa de mijloc avea să înlocuiască proletariatul. În "Vechiul Regim și Revoluția" a scris că spiritul revoluționar nu este opus vechiului regim, ci este o creație a acestuia, instinctul principal fiind centralizarea. Nu era o ruptură, ci o continuitate. În 1850 a redactat "Amintirile, care a"coperă perioada 1848-1849, pe care nu le-a publicat. El și-a arătat convingerile sale politice și cele legate de filosofia istoriei, declarându-se un adversar
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau pe împărat. Imperiul nu a avut centralizare și unificare ca Franța, fiind o monarhie descentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate, comune și alte domenii . În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul Roman și Sfântul Imperiu Roman, prin particula "sfânt" evidențiindu-se faptul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
consimțământ era indispensabil oricărei acțiuni colective, și de colegiul separat al orașelor, creditat cu dreptul de a se pronunță asupra chestiunilor financiare. Restrâns teritorial la spațiul german și sprijinit de cele trei structuri politico-administrative, imperiul era angajat în drumul spre centralizare. Dar instituțiile erau prea fractionate de disensiuni interne și impregnate de spirit particularist pentru a activă în comun, accentuând tendințele centrifuge din Germania, grăbind procesul de estompare și dezagregarea să teritorială. Nici schisma bisericii și nici rolul lui Sigismund de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
imperială și a devenit una dintre cele mai mari puteri ale Europei. Asupra imperiului nu mai există nicio autoritate nominală, iar micile comuniati rurale au dat naștere confederației helvete și formarea Țărilor de Jos de către principatele germane și politică de centralizare și unificare a casei princiare de Burgundia. Prin căsătoria fiului său Filip cel Frumos cu moștenitoarea Regatului Spaniol și dubla căsătorie a nepoților săi Ferdinand și Maria cu moștenitorii tronului Ungariei și Boemiei s-au pus bazele ascensiunii Habsburgilor, care
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
el ciclului "Scena carnavalului din Viena (Faschingsschwank aus Wien)" a fost admirată de către Alfred Cortot. Cziffra este bine cunoscut pentru interpretarea transcrierilor mai multor lucrări orchestrale pentru pian - printre ele - „Zborul bondarului” a lui Rimsky Korsakov, scrisă în octave de centralizare. El este considerat a fi unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului XX. György Cziffra s-a născut în sărăcie la Budapesta în 1921. Tatăl său, György Cziffra Sr., a fost un cântăreț ce a cântat în sălile de
György Cziffra () [Corola-website/Science/304481_a_305810]
-
în realitate și s-a încheiat un tratat de pace, jurat pe zeul soarelui egiptean și pe zeul hitit al furtunior. Principala îngrijorare o constituiau conflictele din interior și stabilitatea ,și astfel, cele două superputeri antice asigurau sprijin reciproc. Datorită centralizării, zonele periferice erau tot mai neglijate și au loc mișcări sociale ce vor duce la dispariția societăților. Pe coasta Siriei, Ugarit, locuit de zeci de oameni, ce era un centru comercial prosper, cu multe depozite si temple,ce unea orasele
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Moscova, sprijinitorii ideii federaliste susțin că prin această reformă a fost scăzută importantă camerei superioare. Federaliștii afirmă că, dacă pe vremea lui Elțin Sovietul Federației era un corp legiuitor care reflectă interesele regionale, restructurarea lui Puțin a dus la o centralizare excesivă a deciziilor acestei camere a Parlamentului, care a ajuns să reflecte numai interesele politice prezidențiale și ale partidului Rusia Unită, neglijând interesele regionale. În schimb, sprijinitorii prezidențiali amintesc că, la începutul existenței Federației Ruse, chiar si Elțin a numit
Consiliul Federației Ruse () [Corola-website/Science/304251_a_305580]
-
intens. Aici s-au afirmat mari personalități culturale: Händel, Telmann, Menndelsohn Bartholdy, Brahms, Lessing, Ma-thias Claudius, Heinrich Heine ș.a. Oraș Hanseatic Liber, cum era definit Hamburgul în cadrul Confederației germane (1814), se alătură Uniunii Vamale (Zollverein) în vederea creării condițiilor interne ale centralizării statale. Înfrângerea Germaniei în Războiul Mondial și condițiile grele impuse prin Tratatul de la Versailles, privind predarea flotei, a dat o lovitură grea orașului Hamburg. În timpul dominației naziste, Hamburgul anexează orașele adiacente: Harburg și Wannnndsbech (1937), ceea ce îi mărește forța economică
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
anul 1066, normanzii, conduși de Wilhelm Cuceritorul, au obținut strălucita victorie de la Hastings, asupra autohtonilor, cele șapte stătulețe anglo-saxone fiind ocupate de noii invadatori. Noul rege a construit castele și a dăruit pământuri nobililor care-i jurase credință. Procesul de centralizare s-a desfășurat pe parcursul mai multor secole, dar a fost întârziat de războaie îndelungate și sângeroase: Războiul de 100 de ani (1337-1453) între Anglia și Franța; dinastice și fratricide (Războiul celor două Roze, 1455-1485). Dinastia Tudori-lor a impus pe tronul
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Hanatului Hoarda de Aur, în regiunea Crimeii, va constitui un factor de amenințare atât pentru ruși, cât și pentru sud-estul Europei secole de-a rândul. Cnezatul Halâci-Volânia a fost ocupat de lituanieni și polonezi în secolul al XIV-lea. Misiunea centralizării statului rus și apoi a dobândirii independenței față de mongoli va reveni cnezatului Moscovei în două etape: sub conducerea lui Dimitrie Ivanovici (1363-1389), supranumit Donskoi (de la victoria la Kulikovo, pe Don, 1380) și Ivan al III-lea (1462-1505) care înlătură definitiv
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
în Asia de S-E a fost însoțită de descoperiri geografice. Astfel, în prima jumătate a sec. XVII, olandezii au explorat țărmurile Australiei, pe care au numit-o Nouă Olanda, și au descoperit insulele Tasmania și Nouă Zeelandă. Unificarea și centralizarea statului rus și cucerirea hanatelor tătare de Kazan și Astrahan (1552-1556) au creat condiții favorabile pentru explorarea și stăpânirea de către ruși a imenselor teritorii estice de munții Ural. Explorarea și cucerirea Siberiei au fost realizate de vânători de animale cu
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
formare statală, hotărâri legislative, conflicte interne și războaie civile. Aceasta a dus la un sistem cu numeroase diferențe și incoerențe administrative între regiuni diferențe care au dat un impuls puternic uniformizării administrative din perioara Revoluției. Mare parte din procesul de centralizare politică a Franței a fost distrusă de războiul de o sută de ani, iar Războaiele Religiilor ce l-au urmat au îngreunat semnificativ reluarea procesului de centralizare. Mare parte din domniile lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
un impuls puternic uniformizării administrative din perioara Revoluției. Mare parte din procesul de centralizare politică a Franței a fost distrusă de războiul de o sută de ani, iar Războaiele Religiilor ce l-au urmat au îngreunat semnificativ reluarea procesului de centralizare. Mare parte din domniile lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea au fost concentrate pe centralizarea administrativă. Cu toate acestea, în ciuda puterii absolute a monarhului și a eforturilor de centralizare
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
ani, iar Războaiele Religiilor ce l-au urmat au îngreunat semnificativ reluarea procesului de centralizare. Mare parte din domniile lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea au fost concentrate pe centralizarea administrativă. Cu toate acestea, în ciuda puterii absolute a monarhului și a eforturilor de centralizare, sistemul Vechiului Regim a rămas unul cu iregularități sistemice: prerogativele administrative, de taxare, judiciare și prerogativele ecleziastice se suprapuneau de multe ori, iar nobilimea franceză încerca
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
centralizare. Mare parte din domniile lui Henric al IV-lea, Ludovic al XIII-lea și începutul domniei lui Ludovic al XIV-lea au fost concentrate pe centralizarea administrativă. Cu toate acestea, în ciuda puterii absolute a monarhului și a eforturilor de centralizare, sistemul Vechiului Regim a rămas unul cu iregularități sistemice: prerogativele administrative, de taxare, judiciare și prerogativele ecleziastice se suprapuneau de multe ori, iar nobilimea franceză încerca să își păstreze drepturile și prerogativele în domenii de administrație locală sau justiție. Nevoia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Vechiului Regim a rămas unul cu iregularități sistemice: prerogativele administrative, de taxare, judiciare și prerogativele ecleziastice se suprapuneau de multe ori, iar nobilimea franceză încerca să își păstreze drepturile și prerogativele în domenii de administrație locală sau justiție. Nevoia de centralizare a perioadei a fost direct legată de chestiunea finanțelor regale și de posibilitatea de a purta războaie. Conflictele interne și dinastice din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, precum și conflictele externe (în principal cel cu Habsburgii) și cele
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
-lea, precum și conflictele externe (în principal cel cu Habsburgii) și cele ce au dus la expansiunea teritorială, necesitau sume importante de bani ce erau colectați prin diverse taxe, prin contribuții individuale și din rândul nobilimii. Unul din principalele elemente ale centralizării era înlocuirea sistemelor clientelare organizate în jurul nobilimii, cu sisteme instituționale organizate în jurul statului. Astfel a fost creat postul de intendent - reprezentant al puterii regale în provincii - poziție ce a subminat, în mod important, puterea nobilimii. Un rol din ce în ce mai important îl
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
existente în cadrul adunării făcea ca activitatea acestora să fie redusă, stările fiind deseori dizolvate înainte de a ajunge la o hotărâre. Ca un semn al absolutismului monarhului, stările nu au fost convocate între 1614 și 1789. Unul din principalele motive ale centralizării administrative a Regatului Franței a fost eficientizarea colectării taxelor. Districtele de taxare au fost în repetate rânduri reformate ănceând cu secolul al XIV-lea. Înainte de această perioadă colectarea taxelor era la latitudinea seniorilor teritoriilor cunoscute ca „bailliages" sau „sénéchaussées". În
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
acceptau, de regulă, să-i elibereze pe servi contra unei sume de bani. În 1110, regele Ludovic al VI-lea (1108-1137) a acordat poporului său o cartă prin care servajul era desființat, înlăturând astfel acest abuz al feudalilior. Procesul de centralizare continuă, însă paralel și contrar acestui proces, este cel de formare a imperiului angevin, posesiunile regilor Angliei în Franța. În 1151, regele Angliei, Henric al II-lea "Plantagenetul" poseda deja de la tatăl său ducatul Normandiei (fieful originar al regilor Plantageneți
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
Țările belgiene ("Pays belgiques"), formează un stat federal format dintr-o serie de provincii semi-autonome, guvernate de către Habsburgi de la Viena. Inițial aceștia preiau instituțiile centrale spaniole de la Bruxelles iar sub regimul Mariei Tereza statul suferă o serie de reforme de centralizare a puterilor. Regiunea cunoaște o dezvoltare a industriilor, minieră în Hainaut și textilă la Ghent iar pe plan intelectual și cultural perioada este marcată de deschiderea Academiei regale de științe și litere la Bruxelles. Până în 1740, limba spaniolă este în
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
deschiderea Academiei regale de științe și litere la Bruxelles. Până în 1740, limba spaniolă este în continuare utilizată în Consiliul Suprem al Țărilor de Jos de la Viena. Acest consiliu devine în 1757 "Biroul Belgian" din cadrul cancelariei austriece, iar în teritoriu, odată cu centralizarea, limba franceză devine din ce în ce mai utilizată, în detrimentul limbilor populare. Actele oficiale sunt totuși redactate în limba regiunii. Principatul Liège, sau Principatul Episcopal Liège, are în mare paret a acestei perioade o existență cvasi-independentă. Acesta era un stat din cadrul Cercului Renano-Westfalian de
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]