KorAP: Find »[drukola/base=conceptual & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...285 286 287 ...310 >

7,741 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice, devalorizării obiectelor denotate, în timp ce altele conduc la amalgamuri descriptive, la recompuneri de natură subiectivă a diverselor cadre posibile sau la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive ale lor. O relaționare interesantă a celor doi termeni se poate observa dacă îi considerăm uniți metonimic în accepțiunea dată acestui din urmă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
una de coexistență și codependență, apropiată într-o oarecare măsură de anumite interpretări ale conceptelor în viziunea lui Lyotard. De asemenea, dacă luăm în considerare și alte definiții ale metonimiei, alte indicii surprinzătoare sunt puse în evidență în legătură cu acest cuplu conceptual. Astfel, din perspectiva oferită de Du Marsais, în metonimie "relația existentă între obiecte este de așa natură încât obiectul de la care a fost împrumutată denumirea subzistă independent de cel pe care îl sugerează, neformând împreună cu acesta un ansamblu"152; această

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Du Marsais, în metonimie "relația existentă între obiecte este de așa natură încât obiectul de la care a fost împrumutată denumirea subzistă independent de cel pe care îl sugerează, neformând împreună cu acesta un ansamblu"152; această definiție transpusă asupra cuplului nostru conceptual ar sugera că deși postmodernismul a împrumutat o parte din denumirea sa de la modernism, el reprezintă o entitate teoretică și practică independentă de modernism. În acest din urmă sens, este clar precizată paradigma rupturii de modernism, din moment ce cele două noțiuni

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
din moment ce cele două noțiuni nu converg către definirea unui tot unitar, ci împărtășesc cel mult o continuitate de ordin terminologic. După cum se poate observa din această sumară analiză a relației dintre modernism și postmodernism sub semnul metonimiei, complexitatea acestui cuplu conceptual și a legăturii lor este evidentă. Pe de o parte, postmodernismul poate fi interpretat ca o parte a modernismului, subliniindu-se continuitatea celor două curente, iar pe de altă parte poate fi privit în discontinuitate față de modernism, căruia îi accentuează

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
la o serie de date sociale, politice, tehnologice ce pot fi, într-o anumită măsură, verificate, astfel încât nivelurile de plecare nu mai sunt atât de bine diferențiate. 2.3.4. Alte apropieri ale termenului În încercarea de a da consistență conceptuală postmodernismului, acesta a fost alăturat nu doar modernismului, ci și avangardei, kitsch-ului sau paradigmei toate aceste demersuri înscriindu-se mai degrabă în proiectul "negativ" al postmodernității, în ideea de a răspunde la întrebarea "ce nu este postmodernismul?", pentru a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
definire a modernismului și de încadrare a unor forme de manifestare în interiorul său. Una din cele mai întâlnite "dispute secundare" ține de apropierea postmodernismului de avangardă, situație întânită mai ales în literatură sau arte. Ihab Hassan consideră că aceste asimilări conceptuale derivă din "instabilitatea semantică" a postmodernismului în calitate de termen categorial. În acest sens, pe de o parte avem dificultățile ridicate de "relativa tinerețe" a postmodernismului, iar pe de altă parte, "înrudirea semantică cu termeni curenți, ei înșiși instabili. Anumiți critici înțeleg

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
modernism și avangardă este esențială pentru garantarea unei utilizări corecte și coerente a conceptului de modernism drag lui. Cu toate acestea, abordările sale asupra acestor relaționări complexe au demonstrat că lucrurile nu sunt deloc simple, pericolul mixajelor și al asimilărilor conceptuale, uneori involuntare, fiind unul deloc de neglijat. Astfel, dacă într-o primă instanță avangarda este privită ca pe o parodie a modernității înseși, relație care presupune și dependența, și excluderea lor, dar în care diferențele dintre ele sunt conservate (una

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
fi utilizată și nu doar contemplată; dintre cele mai cunoscute forme ale artei participative enumerăm happening-ul224 (primul happening fiind realizat de către Alain Kaprow în 1957), body-art (în care corpul artistului este mediul, mai degrabă decât convenționalele pânză, piatră, lemn), arta conceptuală (în care Ideea este mai intens valorificată decât obiectul), Earth Art sau enviromental art (resping comercializarea artei și propovăduiesc întoarcerea la natură). De asemenea, noile tehnologii au pătruns și în domeniul artistic, apărând forme precum High-Tech Art sau Light-and-Space Art

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
criteriile pe care logica le punea până atunci la dispoziție. Filosoful german lecturează în procedeul deconstrucției o anumită formă de "fanatism" ce impune o căutare a imitației și secundarității în toate produsele culturale. Interesul răsturnării opozițiilor clasice văzute drept relații conceptuale de dominare este și acela de a inversa primatul aristotelician al logicii în raport cu retorica. Chiar dacă inversarea acestei relații pare a fi doar o consecință printre altele a proiectului deconstructivist derridarian, Habermas nu o interpretează în acești termeni sau în cei

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
semnificată însăși"242. În acest sens, Derrida susține existența nu doar a unei scriituri literare, ci și a uneia cinematografice, coregrafice, muzicale, sculpturale, atletice, militare sau politice. Dintr-o poziție similară, în direcția unei "semiologii a scriiturii" se accentuează problemele conceptuale pe care le-a ridicat de-a lungul timpului studiul scriiturii. Astfel, scriitura a fost confundată, în general, fie cu funcțiile ei, fie cu resursele sale materiale. În plus, istoricii au asimilat-o cu o colecție de sisteme și tehnici

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
astfel încât nu putem proceda decât punctual și raportându-ne strict la un anumit context. Ca o ilustrare a dificultăților poate fi luată în discuție distincția dintre scriitură, text și discurs. Fără a-și propune în mod clar o asemenea demarcație conceptuală, de cele mai multe ori autorii invocați utilizează acești termeni într-o manieră interșanjabilă, făcând complicat un demers de separare terminologică. Folosind discursuri de graniță, ale căror concepte sunt, în mod similar, de limită, mulți gânditori consideră scriitura, la fel ca discursul

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
altfel, despre postmodernism se afirmă în mod constant că scapă el însuși oricărei definiții sau că începe acolo unde toate definițiile se opresc...) către efecte și relaționări mai complexe reprezintă o caracteristică a postmodernismului; poate de aceea apetitul pentru delimitări conceptuale este oarecum mai restrâns, concepte precum cele enunțate (scriitură, text, discurs) fiind utilizate aproape sinonimic, sau diferențiate în funcție de context. Perspectiva discursului văzut în context social, ca instrument în acțiune, este mult uzitată în multiplicitatea abordărilor contemporane (discursul feminist, colonialist etc.

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
discursul care se gândește pe sine ca știință, dar nu poate accepta să se gândească și ca discurs, afirmând că nu crede în discursul științific 275. Poate și din pricina acestei poziții, în întreaga sa operă nu vom găsi o modalitate conceptuală evolutivă aplicată termenului de écriture, ci doar spirale de sens, reveniri și precizări, căi noi ale înțelesului. Gradul zero al scriiturii se prezintă ca una dintre primele încercări elaborate de a teoretiza o serie de teme care, de acum înainte

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
lectorul devin simple funcții discursive. În jocul postmodern se mai poate încă vedea în scriitor un agent provocator și chiar manipulator al receptorului, dar în condiții textuale bine definite. Caracterul contradictoriu al postmodernismului este încă o dată relevat prin intermediul acestor decupaje conceptuale: simultan cu "detronarea fastuoasă" a autorității și a gândirii centrate se reînnoiește, la un alt nivel și sub o altă formă, un interes subteran pentru ele. În aceeași mișcare de înlăturare a conceptelor "tari" se încadrează și înlocuirea lecturii reconstructive

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
dintre postmodernism și postmodernitate justifică existența unor realități diferite, noi, și a unor teme, subiecte, concepte care se alcătuiesc într-un corpus ilustrativ și constitutiv postmodernismului. Chiar dacă stilul este o componentă importantă a identității postmoderne, el nu include tot bagajul conceptual și de sensibilitate propus de către discursul postmodern. 3.3.3. Filosofie sau literatură? De la conceperea postmodernismului ca stil și până la nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură, saltul conceptual poate fi semnificativ, dar există voci care au proclamat deja

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
componentă importantă a identității postmoderne, el nu include tot bagajul conceptual și de sensibilitate propus de către discursul postmodern. 3.3.3. Filosofie sau literatură? De la conceperea postmodernismului ca stil și până la nivelarea distincției de gen dintre filosofie și literatură, saltul conceptual poate fi semnificativ, dar există voci care au proclamat deja această schimbare. Transformarea filosofiei în literatură 308 și a literaturii în filosofie se înscrie în proiectul mai vast al criticii rațiunii totalizatoare prin răsturnarea primatului logicii în fața retoricii. În acest

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
criticii stilistice prin intermediul cărora "constrânge textele" (Habermas) împotriva părerilor explicite ale propriilor săi autori. Astfel, citirea scrierilor împotriva lor însele pentru a detecta înțelesuri care ar putea fi contrare înțelesurilor de suprafață, căutarea diverselor fisuri discursive, a simptomelor și privilegierilor conceptuale (care sunt, de altfel, procedee împrumutate din critica poststructuralistă, așa cum observa și Peter Barry) sunt câteva exemple ale utilizării conținutului retoric împotriva conținutului ideatic manifest. Mai mult decât atât, indistincția filosofie literatură s-ar baza și pe imposibilitatea de a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
sine însuși postmodernismul"336. El s-a prezentat astfel, în scrierile sale, ca și în viața sa, întotdeauna "mai Baudrillard decât Baudrillard". 4.2. Influențe Pentru o mai bună înțelegere a textelor baudrillardiene, acestea nu trebuie integrate doar fundalului dezvoltărilor conceptuale specifice curentului postmodern, ci și atmosferei culturale a timpului, precum și acordate unor influențe particulare pe care scriitorul, profesorul universitar și traducătorul Jean Baudrillard le-a resimțit de-a lungul evoluției sale culturale. Această situare nu ar fi conturată dacă nu

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de a arăta cum teoriile se transformă în ideologii și se solidifică în discursuri metafizice, care, universalizând conceptele principale cu care operează, tind apoi să explice orice fenomen prin introducerea lui în acest "pat al lui Procust", al țesăturilor prefabricate conceptual de către ele. Împotriva acestor efecte discursive, Baudrillard va introduce mai târziu ambivalența și seducția drept procedee de destabilizare a discursului, astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și în respingerea opoziției dintre centru și margine, precum și într-un

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de fapt, cu nediferențierea și confuzia lor. Se poate observa, și prin această temă care intervine în analiza stadială a simulacrului, modalitatea în care teoria baudrillardiană se raliază corpusului ideatic al postmodernismului, în care problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului și al metafizicii, precum și transformarea limbajului

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
chiar mai ironică decât realul iar această proprietate este considerată o șansă de a reinventa iluzia, care cunoaște un moment de criză sub presiunea multiplelor tipuri de simulări caracteristice epocii contemporane. Dacă pentru un timp simulacrul a fost "o armă conceptuală împotriva realității", acum el însuși a fost preluat de către realitate, instituindu-se, în lipsa diferențelor, în continuarea ei. În aceeași măsură, și interpretarea ca atare se situează într-un moment de criză, cauzat de derularea mult prea rapidă a evenimentelor. Singura

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și de a o numi convingătoare pe aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale"541. Și această distincție conceptuală ascunde lupta dintre mecanismele de ordinul raționalității (care duc la convingeri) și mecanismele de ordinul afectivității (care duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază ambiția întregii filosofii de a

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
să se opună altora sau care să dea răspuns altor teme. Seducția este ceea ce seduce, atâta tot"562. Respingând capcana unei logici bivalente, Baudrillard transformă seducția într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu vizează o căutare a esențelor, un fundament dincolo de termenii opuși sau singulari. Din perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
lucru, se folosește de jocuri de limbaj, experimente lingvistice, de îmbinarea teoriei cu elemente poetice etc.; * strategia transformării obiectului de studiu într-un obiect exotic, nou, prin extragerea lui din câmpul obișnuit al analizelor și categoriilor și prin recadrarea sa conceptuală, care îl transformă dintr-o prezență familiară într-o alteritate radicală; * utilizarea limbajului poetic, retoric, pentru a-și manifesta aversiunea față de sistemele închise și pentru a crea impresia deschiderii scriiturii și a sensurilor sale; * utilizarea scriiturii fragmentare, considerată a fi

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]