8,426 matches
-
, membru al familiei normande Drengot, a fost conte de Raviscanina, fiind multă vreme oponent al puterii regale normande din sudul Italiei. În 22 iulie 1138, Papa Inocențiu al II-lea și susținătorii săi, principele Robert al II-lea de Capua și Richard de Rupecanina, au fost surprinși într-
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
Robert al II-lea (d. 1156), membru al familiei normande Drengot a fost conte de Aversa și principe de Capua de la 1127 până la moarte. Robert a fost unicul fiu și succesor al principelui Iordan al II-lea de Capua. Potrivit cronicarul longobard Falco de Benevento, el era "de o constituție delicată, el nu putea
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
longobard Falco de Benevento, el era "de o constituție delicată, el nu putea să reziste nici la muncă și nici la lucrurile grele." În decembrie 1127, papa Honoriu al II-lea a sosit la Benevento, pentru a propovădui cruciada împotriva contelui Roger al II-lea al Siciliei, astfel încât să prevină unirea comitatului acestuia (Sicilia) cu Ducatul de Apulia și Calabria (în condițiile în care ducele Guillaume al II-lea de Apulia încetase din viață). La începutul anului 1128, Honoriu al II
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
-lea al Franței, Henric I al Angliei și împăratul Lothar al III-lea. Robert a reușit să îl înfrângă pe Roger în bătălia de la Nocera din 24 iulie, însă regele a incendiat Aversa și, până în 1134, i-a silit pe contele Rainulf al II-lea de Alife și pe ducele Sergiu al VII-lea de Neapole să se supună. Lui Robert i s-a dat un ultimatum, potrivit căruia, dacă dorea să își păstreze titlul, trebuia să se supună lui Roger
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
devenit principe de Bari între 1121 și 1132. După ce un război civil a izbucnit în Bari, Risone, arhiepiscopul orașului, a fost asasinat (1117), iar principesa de Taranto, Constanța de Franța, a fost închisă în Giovinazzo (1119) de către Grimoald, sprijinit de contele Alexandru de Conversano. Papa Calixt al II-lea a intervenit pentru a intermedia eliberarea principesei Constanța în 1120, care a fost nevoită să recunoască titlurile lui Grimoald. Pe parcursul conflictului, Grimoald a fost ales conducător în 1121, aflându-se în opoziție
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
În iunie 1123, o diplomă de inspirație bizantină îl numește ca "Grimoaldus Alferanites gratia Dei et beati Nikolai barensis princeps". În mai 1122, Grimoald a intrat în alianță cu Republica Veneția. În octombrie 1127, el a fost atras în tabăra contelui Roger al II-lea de Sicilia în contextul pretențiilor acestuia în succesiunea Apuliei. Cu toate acestea, în 1129, Grimoald și câțiva alți baroni notabili din Apulia s-au răsculat după ce papa Honoriu al II-lea și-a dat acordul pentru
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
moment. Mitropolitul Gavriil Callimachi propunea și o repartizare a teritoriilor Mitropoliei Proilaviei la eparhiile Moldovei, și anume: Hotinul la Episcopia Rădăuților, iar celelalte teritorii din stânga Prutului (Bugeacul și Benderul), la Episcopia Hușilor. În același timp, mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei propunea contelui Rumianțev ca parohiile din raiaua Brăila să fie trecute la Episcopia Buzăului. Rumianțev răspunde celor doi mitropoliți abia în 1773, aprobând cu titlu provizoriu cele propuse. Hotărârea nu apucă să fie pusă în practică, deoarece războiul se încheie cu Pacea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ar fi ascuns în spatele zidurilor. Totuși, au dat peste armată vikingă în timp ce trnversau un râu. Toată ziua englezii au încercat să spargă defensiva vikingilor, dar fără rezultat. Tostig l-a respins pe Edwin, strămutându-l pe acesta de pe locul de conte de Northumbria. Când regele anglo-saxon Edward Confesorul a murit în anul 1066 fără să aibă vreun moștenitor, contele englez Harold Godwinson a fost ales ca să fie noul rege de către unii nobili care s-au adunat la Thorney Island. Primul semn
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
au încercat să spargă defensiva vikingilor, dar fără rezultat. Tostig l-a respins pe Edwin, strămutându-l pe acesta de pe locul de conte de Northumbria. Când regele anglo-saxon Edward Confesorul a murit în anul 1066 fără să aibă vreun moștenitor, contele englez Harold Godwinson a fost ales ca să fie noul rege de către unii nobili care s-au adunat la Thorney Island. Primul semn al marelui necaz al lui Harold a venit de la fratele său, Tostig. Conform Cronicii Anglo-Saxone, Tostig a debarcat
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
Cronicii Anglo-Saxone, Tostig a debarcat pe Insula Wight în mai 1066, înainte de a pustii coasta sudică a Angliei, terminând la Sandwich, Kent. La Sandwich, Tostig a căutat marinari pricepuți. Apoi, a navigat spre nord după ce s-a luptat cu câțiva conți englezi, iar, ajuns în Scoția, ar fi făcut un pact cu regele norvegian Haardraada pentru a-l ajuta în invazia Angliei. Istoricul medieval Orderic Vitalis are o variantă diferită a poveștii, el spunând că Tostig a călătorit către Normandia pentru
Bătălia de la Fulford () [Corola-website/Science/328168_a_329497]
-
Henric (d. probabil 21 decembrie 1102) a fost nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Monte Sant'Angelo, având sediul la Foggia, începând din noiembrie 1081. Henric era cel de al doilea fiu al contelui Robert de Lucera cu Gaitelgrima, fiica principelui longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. Identitatea tatălui său este obiect
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
Henric (d. probabil 21 decembrie 1102) a fost nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Monte Sant'Angelo, având sediul la Foggia, începând din noiembrie 1081. Henric era cel de al doilea fiu al contelui Robert de Lucera cu Gaitelgrima, fiica principelui longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. Identitatea tatălui său este obiect de dezbatere. Acesta a fost fie aceeași persoană cu un anume Robert care a fost conte de Devia între 1054 și
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
de al doilea fiu al contelui Robert de Lucera cu Gaitelgrima, fiica principelui longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. Identitatea tatălui său este obiect de dezbatere. Acesta a fost fie aceeași persoană cu un anume Robert care a fost conte de Devia între 1054 și 1081, fie un fiu al contelui Asclettin de Aversă, din dinastia normanda Drengot și frate al principelui Richard I de Capua. Mama lui Henric se deduce în baza unuia dintre documentele lui Henric din 1098
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
fiica principelui longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. Identitatea tatălui său este obiect de dezbatere. Acesta a fost fie aceeași persoană cu un anume Robert care a fost conte de Devia între 1054 și 1081, fie un fiu al contelui Asclettin de Aversă, din dinastia normanda Drengot și frate al principelui Richard I de Capua. Mama lui Henric se deduce în baza unuia dintre documentele lui Henric din 1098, care îl numește Guaimar al IV-lea drept "avi mei". Henric
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
principelui Richard I de Capua. Mama lui Henric se deduce în baza unuia dintre documentele lui Henric din 1098, care îl numește Guaimar al IV-lea drept "avi mei". Henric a avut un frarte mai mare, Richard, care a fost conte de Monte Sant'Angelo între 1072 și 1077 și care a murit înainte de martie 1083. De asemenea, a avut și un frate mai tânăr, Guillaume, precum și o soră, Gaița, căsătorită cu Rao de Devia. Henric a fost probabil același cu
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
și 1080 împotriva ducelui de Apulia Robert Guiscard. Cu certitudine, el a participat la răscoală care a cuprins Apulia în 1081, în ajunul primei campanii a lui Guiscard din Balcani. Această din urmă răscoală l-a avut în frunte pe contele Godefroi de Conversano și a fost susținută de împăratul bizantin Alexios I Comnen, însă a fost reprimata înainte de 1083. În orice caz, din timpul insurecției, Henric și-a afirmat supunerea față de Bizanț. Astfel, între martie 1083 și iunie 1086, el
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
după aceea, fiind succedat de fratele său Guillaume. În octombrie 1104, Roger Borsa l-a asediat pe Guillaume și l-a alungat, desființând comitatul de Monte Sant'Angelo. În 1086, Henric se căsătorise cu Adelicia (d. înainte de 1096), fiica a contelui Roger I de Sicilia, însă nu a avut niciun urmaș cu aceasta.
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
(n. cca. 1045-d. 1110) a fost un nobil cavaler normand din familia Hauteville, cuceritoare a sudului Italiei pe parcursul secolului al XI-lea. Richard s-a născut în jurul anului 1045, fiind fiul lui Drogo de Hauteville, aventurier și conte normand, cu Altrude de Salerno, o principesă longobardă. Prin tatăl său, era nepot al lui Robert Guiscard și al lui Roger I al Siciliei. La moartea tatălui său din 1051, Richard era prea tânăr pentru a putea să suceeadă acestuia
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
principesă longobardă. Prin tatăl său, era nepot al lui Robert Guiscard și al lui Roger I al Siciliei. La moartea tatălui său din 1051, Richard era prea tânăr pentru a putea să suceeadă acestuia, drept pentru care a fost ales conte unchiul său Umfredo. La moartea acestuia din urmă, fiii acestuia Abelard și Herman (verii lui Richard) au fost ignorați de către unchiul lor Robert Guiscard. În timp ce Abelard s-a revoltat, emițând pretenții asupra moștenirii, Richard a trecut în tabăra lui Guiscard
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
prezent alături de Guiscard la cucerirea Bari de la bizantini în aprilie 1071 și a luptat din răsputeri împotriva verilor săi rebeli și a aliaților acestora între 1078 și 1080, când Abelard a murit. Pentru sprijinul acordat, Richard a fost confirmat drept conte de Castellaneta, Oria și Mottola de către unchiul său Robert Guiscard. În 1101, a fost numit seneșal de Apulia și Calabria de către fiul și succesorul lui Guiscard, Roger Borsa, de asemenea văr al său.
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
iar acum își fixaseră ca obiectiv alungarea completă a bizantinilor din Peninsula Italică, înainte de a se concentra asupra cuceririi Siciliei, pe atunci aflată în mod predominant sub dominația islamică. Numeroase unități militare au fost chemate din Sicilia și, sub conducerea contelui Godefroi de Conversano, au supus Otranto asediului. Următoarea mișcare a constituit-o sosirea lui Robert Guiscard, cu un mare număr de trupe, care au început asedierea asupra bizantinilor din Bari în 5 august 1068. Înăuntrul orașului erau două partide: unul
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
sau Scafati a fost o confruntare militară majoră cu participarea regelui Roger al II-lea al Siciliei și a constituit unul dintre cele două înfrângeri majore ale sale (cealaltă fiind bătălia de la Rignano), în fața contelui Rainulf al II-lea de Alife. În 1132, contele rebel Rainulf a adunat o puternică forță armată alături de aliatul său, principele Robert al II-lea de Capua din familia Drengot. Răsculații s-au grupat în dreptul orașului Benevento, care, deși credincios
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
fost o confruntare militară majoră cu participarea regelui Roger al II-lea al Siciliei și a constituit unul dintre cele două înfrângeri majore ale sale (cealaltă fiind bătălia de la Rignano), în fața contelui Rainulf al II-lea de Alife. În 1132, contele rebel Rainulf a adunat o puternică forță armată alături de aliatul său, principele Robert al II-lea de Capua din familia Drengot. Răsculații s-au grupat în dreptul orașului Benevento, care, deși credincios față de regele Roger al II-lea, s-a predat
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
Godefroi (d. 1068), numit Lofredus în sursele latinești, a fost un conducător militar normand stabilit în sudul Italiei și devenit primul conte de Taranto. Godefroi era cel de al doilea fiu al lui Petru I de Trani, însă despre fratele său mai mare, Amicus, nu se cunoaște nimic. El a succedat tatălui său în regiunea din jurul Trani și s-a aflat la
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
Petru al II-lea, a reușit să preia orașul în 1054 și, profitând de temporara absență a lui Godefroi, a trecut la controlul acestuia. Godefroi s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Drogo, senior de Mottola și Castellaneta. Atunci când contele Drogo de Apulia a fost asasinat în 1051, Godefroi a primit sarcina de a-l avea în grijă pe fiul acestuia, Richard. În acea perioadă, Godefroi a întemeiat, probabil pe locul unei pustnicii, mănăstirea Santa Maria di Colonna, populând-o
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]