10,108 matches
-
care era abonat, pe care le populariza și le explica elevilor. Lecțiile sale erau foarte atractive și datorită experintelor dintre cele mai diverse și complicate, chiar dacă uneori în laboratorul de chimie se mai auzeau bubuituri puternice și diferite mirosuri invadau coridoarele liceului, toți știam că profesorul Amuliu Bordeianu a mai făcut o experinta deosebită și căutăm în pauza să știm despre ce a fost vorba. Profesorul nostru, Bordeanu Amuliu, era perseverent, conștiincios și foarte punctual, încât nu puteam “ciupi” nici un minut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
-i, gata pregătit de beci. Gardienii păreau însă înțeleși să nu-i deschidă ușa la celulă, decât după ce Dumitraș își termina de cântat repertoriul. Fermecați de vocea lui extraordinară, nu-l întrerupeau niciodată, preferând să întârzie în dosul ușii, pe coridor, și să-l asculte până la sfărșit. Cu câțiva ani înainte de arestarea mea, se zvonise în București despre un preot tânăr,cu voce excepțională, care cânta la slujbele de duminica din capela de la Pitar Moș. Informandu-mă la o verișoară de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am fost în aceeași cameră - 6 preoți și 6 episcopi, timp de 3 ani...Viață într-un fel liniștită... dar, vreau să amintesc un fapt de reținut. Eram scos în fiecare zi împreună cu Episcopul greco-catolic A. Todea să măturăm pe coridoarele pușcăriei... Într-o zi, la etajul 3, nu-mi amintesc ce număr, era ușa deschisă, camera goală, iar de acolo pornea în jos pe podea o dâră, ca și cum ceva a fost târât de la acea cameră până la scările de ieșire afară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
le-am înghesuit pe toate în buzunare. Dar imediat mi s-au pus cătușele și un subofițer de securitate m-a însoțit la gară, de unde am plecat cu destinația Iași. La Iași am fost dus la securitate, pus pe un coridor, după ce am fost primit de ofițerul de serviciu cu: „Bă, știi de ce ești arestat?” La răspunsul meu negativ, cu un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
primit de ofițerul de serviciu cu: „Bă, știi de ce ești arestat?” La răspunsul meu negativ, cu un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat la Iași, pe coridorul unde erau celulele, am putut zări pe Pr. Anton Bișoc, Provincialul nostru, căruia i-am șoptit că fusese arestat și episcopul Anton Durcovici. De la Iași, după vreo trei zile iar mi s-au pus cătușele și cu trenul am fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dată când mergeam cu trenul de la Timișoara la București. Căci, un timp, trenul circula foarte aproape de Dunăre. Între el și frontieră nemaiaflându-se nimic. și de la mic la mare, toți, ba chiar și militari și milițieni în uniformă, ieșeau pe coridor, privind pe fereastră de parcă erau hipnotizați, și își vedeau viitorul. De parcă această Dunăre indiferentă era o prorocire fluidă, valabilă pentru fiecare în parte, cu privire la reușita propriei fugi. Nu se mai clintea nimeni, era o liniște ca în biserică. Iar afară
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
intrase în el. Așa că hornul a fost degajat în întregime fără probleme. După ce s-a deschis ușa de la hol ne-am bulucit în spatele mamei să luăm contact pe viu cu realitatea. Din dreptul ușii până la marginea drumului se crease un coridor de 1,5 m care ne permitea accesul în casă. Apoi, în stânga și în dreapta se ridicau doi pereți de zăpadă de la pământ până la coama acoperișului, unde ajungea la peste patru metri înălțime. Hornul era complet acoperit de zăpadă, iar tânărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trupurile fine și deosebit de sensibile în anotimpul când termometrele indică temperaturi sub zero grade. Ce de-a lemnăraie, Doamne! La ce le trebuie atâtea lemne? Oare ei n-au folosit niciodată tizic? Lângă vestiarul milițienilor se afla pe partea opusă coridorului sala de anchetă sau de interogatorii. Mobilierul era foarte redus: un dulap metalic sau fișet, o masă mare, dreptunghiulară, acoperită cu pânză roșie, înconjurată de scaune, iar lângă unul din pereți, câteva taburete. Mă mișcam destul de greu. Glezna mă durea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în zona coccisului care îmi amorțise de tot. Am ajuns în dreptul ușii, la prag. În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era fixată ușa cu respectivul prag de lemn, care te introducea în coridorul despre care am vorbit. Cu mare dificultate am depășit această barieră, sub privirea disprețuitoare și dușmănoasă a organului de miliție. Ce i-am cășunat? Cu ce l-am provocat? Care să fi fost cauza mereu crescândei antipatii împotriva mea? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
orizontului: O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! O, ho, ho, ho, ho! Ha, ha, ha, ha! Știu ce vrei să faci! Știu ce vrei să faci! Tocurile roase ale pantofilor mei scâlciați loveau ritmic spațiul betonat al coridorului. M-a trecut un fior de-a lungul spinării ca un avertisment. Nu-i nimic, mi-am zis, ce să fie? Aiurea! Mi se pare mie. Am vedenii. Nu-i nimic. A început ora. Urmăream cu aviditate și maximă concentrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe care nu-i satură nimeni și nimic niciodată. Dar aceste sarsanale, oricât de mici ar fi fost, legate cu sfori, ținute pe umeri sau pe spate sub formă de raniță, ocupau și ele un anumit spațiu, mărind înghesuiala de pe coridorul trenului și reducând dimensiunea lui. În compartimente se stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noștri, condescendența lor binevoitoare, a omului care are nevoie de tine și este obligat să accepte prezența ta stânjenitoare, "străină". Dificil, în schimb, de găsit o manieră de comunicare cu "gradele". Vorbesc puțin. Cu această ocazie aflu din discuțiile de coridor cu colegii mei că o "diplomă" necesară promovării în grad costă 3000 de dolari (dacă te prezinți puțin la școală) și 5000 de dolari dacă o ridici direct de la secretariatele diverselor "universități" private, cu nume atrăgătoare și marketing. Trist, foarte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obosit. Am spus deseori rugăciunea Tatăl Nostru împreună cu Dona Maria fără îndoială o sfântă, o ocrotitoare a tuturor meseriilor umile din lume eu în limba română, ea în portugheză. Căutam o cameră mică, un birou mai ferit, la capăt de coridor și începeam să ne rugăm în șoaptă. Abia atunci am înțeles ce înseamnă o "biserică": a fi împreună. Atât. Și tot de atunci mă scoate din sărite anti-ecumenismul anumitor talibani ce-și spun pompos și pravoslavnic "creștin-ortodocși". Eu am trăit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
occidentali, mai puțin un lucru: orele petrecute în fața ecranului cu comanda de la Playstation în mână, vânând monștri și muște virtuale. Vedeau acest lucru ca pe un semn de imaturitate perpetuă, comportament de bărbați care vor să rămână copii. La căpătul coridorului de cămin unde se găsește și camera mea, într-un fel de apartamente de "protocol", este cazată o parte din echipa de atletism a Universității Laval; evident, compusă în covârșitoare majoritate din negri cu mers de felină, care aleargă suta
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
patologicului, parcă scrise de pe băncile spitalului de boli nervoase. Forumurile de pe Internet cea mai mare colecție de nebunie pe care o cunoscut-o până acum omenirea. 27 aprilie 2005 ora 0.30 Doi studenți canadieni se mută. Zgomot insuportabil pe coridor, chiar în fața ușii mele. Deși mi-am promis de mii de ori să nu mai reacționez la mizeriile pe care le impune traiul în comun, ies din cameră pentru a le atrage atenția asupra gestului deplasat, a orei înaintate, a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tuturor celor apropiați...”. 21: Ziua egală cu noaptea. În niște păduri adânci din America de Sud s-au descoperit formidabile galerii săpate de cârtițe. Galeriile - zic specialiștii calificați - atestă o intuiție fenomenală a spațiului subteran, o intuiție aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot ce și-a închipuit Kafka într-o nuvelă genială consacrată cârtițelor. „Numai cinema și TV nu există”, spune cu ironie un zoolog latino-american. Dar de ce n-ar exista? Poate
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o privire și trase un gât puternic; apoi mă categorisi nici blajin, nici vehement, fără semn de întrebare sau de exclamație: - Tî... toi, tu es juif... Poate că a fost a doua eroare - nu i-am replicat; am ieșit pe coridor și am stat la o fereastră, urmărind cum se întunecă stepa ucraineană, trepidam din toate încheieturile, mai dur decât vagonul; într-un târziu se aprinseră luminile și din compartimentul alăturat apăru un tip mărunțel, în pijama, care mă luă la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
bagă mințile în cap are de a face cu Ambasada Română”. Din compartiment se auzi un glas de femeie: „Ilie, ar trebui să te duci... Tovarășul e speriat... Nu știi că toți sunt beți?”. Enescu mă împinse și ieși pe coridor, bine trezit la realitate: „Spune-i că dacă nu încetează, iese conflict diplomatic. Dacă mai e ceva, bate-mi în ușă și vin numaidecât”. M-am întors în compartiment cu acel curaj precar, specific ieșirii din spital cu niște analize
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dat seama că și eu dormisem buștean, dacă nu-l auzisem mișcându-se; am avut grijă, în continuare, de somnul lui, nu m-am clintit o vreme, apoi mi-am luat curaj, am coborât, m-am dus unde trebuia; pe coridor, m-am întâlnit cu Enescu, pornit energic tot într-acolo, tot în pijama, cu un prosop la gât, ca boxerii spre ring, volubil din mers: „Ai văzut că n-a fost nimic? Eu ce ți-am spus?”. Spre prânz, T.
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
criticului - „asta nu înseamnă să nu mâncăm ca lumea, ce dracu’?”. Tovarășul Vali avu chiar o clipă de tandrețe: „Dacă te asigur că nu-l cumpărăm, te apuci să mănânci normal?”. În fiecare dimineață, plecând la vizionare, fixam cântarul de pe coridor plasat lângă o babușcă rotofee; nu voiam să-l încerc, eram convins că-mi va arăta cât am slăbit, alt semn al bolii incurabile care, precum observam, se dusese până în unghiile tot mai albe. Babușca avea și ea o privire
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
era o frază la care nu mă așteptasem din partea lui și l-am îmbrățișat, mut, căci nu puteam să-i spun ce frică mă cuprinsese la gândul că voi călători singur și ce mă voi face dacă.. Am rămas pe coridor, urmărindu-i pe cei doi, trei, patru români care își căutau cușetele, nici unul nu părea un Enescu de la Ambasadă la care să bat noaptea în ușă să-mi deschidă; m-am rugat să mi se dea măcar un Treplev, nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
prima dată în viață când cineva îmi oferea o cafea. Locuia în capătul celălalt al străzii față de casa Florentinei, în subsolul unui bloc interbelic cu două etaje. Am urmat-o în jos, pe trepte, ducând una din sacoșe, într-un coridor semiântunecat, mirosind familiar a uzină termică. A descuiat o ușă, apoi s-a descălțat, lăsându-și pantofii pe covorașul din fața ușii, a aprins lumina și m-a poftit înăuntru. M-am descălțat și eu, mi-am așezat pantofii lângă ai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în străinătate, interzicerea legăturilor cu „străinii“, punerea sub urmărire a „suspecților“, delațiunile, persecutarea celor cu „rude în Occident“ șantajele, interzicerea întreruperilor de sarcină, controalele ginecologice forțate, absența anticoncepționalelor, lipsa medicamentelor, plasarea bolnavilor câte doi în pat la spitale sau pe coridoare, „sistematizarea satelor și orașelor“, demolarea unor cartiere istorice, înscenările, falsificarea istoriei, violarea corespondenței, interceptarea convorbirilor telefonice, spălările de creier... Chiar așa? Întrebarea era rostită cu un aer de vădită neîncredere. Depășisem măsura. Sărisem peste cal. Un semn discret, făcut cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pus absent - de, poate se temea dirigu’ să nu zică după aia cineva că ne înăbușă profii entuziasmu’, mai ales că-i clasa plină de copii de ștabi. În pauză am mers „să bem apă“, adică să ne fâțâim pe coridor în față la a XII-a B, dar n-am văzut pe nimeni. Or fi fost la chioșc, dar nici chiar așa de ahtiate după ei nu suntem ca să ieșim în gerul ăla. Așa că am revenit în clasă și am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a dat drept mătușa mea. Lasă, că te tratează altfel, dacă îi spun că mi-ești nepoată, o să vezi că e mai bine. Ea îl știa pe doctor. L-a sunat de la poarta spitalului, apoi l-am așteptat pe un coridor, lângă o fereastră. Aveam un sentiment de scârbă și totodată de frică. În general, doctorii te scoteau vinovat de orice boală, darămite în situația mea, cu o afecțiune care se lega de o zonă mai mult sau mai puțin morală
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]