7,252 matches
-
la lumina torțelor, acompaniat de un mic grup de călugări și de episcopul de Cosenza, Francesco Borgia. Ducele de Bisceglie este înmormântat la Santa Maria delle Febbri, o mică biserică aflată în apropiere de Basilica Sfântul Petru. Catannei și alți cronicari au scris despre disperarea Lucreției: furioasă pe tatăl și fratele ei, Lucreția cade la pat cu febră și refuză să mănânce. Familia ducelui este arestată în 18 august și este supusă torturii pentru a confesa așa-zisul complot. Dar neavând
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
Arco a început să consolideze și să repare 3.2 kilometri de fortificații vechi care conectau fortul regelui Gustav de Dunăre pe de o parte și zidurile orașului pe de altă parte. Un comandant francez aflat în serviciul bavarez și cronicar al perioadei, Jean Martin de la Colonie, mai târziu a scris: "Timpul rămas pentru noi a fost prea scurt pentru a completa lucrul în mod satisfăcător". Cavaleria aliaților a început să apară în jurul orei 8, urmată de infanterie. La ora 10
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
au amenințat cu revolta dacă nu continuă. Pe 26 decembrie 1541 a acceptat să fie numit șef al noii expediții și pentru a cuceri noi teritorii în numele regelui. Orellana, împreună cu misionarul dominican Gaspar de Carvajal (care a servit ca și cronicar al expediției) și alți 50 de oameni au pornit în aval pentru a găsi mâncare. Incapabil să revină împotriva curentului Orellana l-a așteptat pe Pizarro și în cele din urmă a trimis înapoi trei oameni pentru a transmite un
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
cu diverse instrumente specifice în mână. Grigore Ventura are trabucul în colțul gurii pregătindu-se pentru o partidă de biliard. Bogdan Petriceicu Hasdeu ("Șef de balet macabru") - apare ca un vrăjitor bătrân care ține de urechi două schelete. Mihai Văcărescu (cronicar monden al publicației "L'Independance Roumaine") - apare ca un arbitru al modei urmărind atent frumosul și bunul gust. Nicole Vermont ("Foca savantă") - începe optimist o nouă lucrare de pictură. V.A. Urechia ("Comis-voyageur al naționalismului") (președinte al Academiei Române de atunci
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
alt element omniprezent, susține Braga, este seria de „judecăți” care le sunt impuse diferiților protagoniști și care, în acest caz, se găsesc „în episodul casei bântuite”, în cel al petrecerii din Iad sau în chinuirea succesivă a Morții. Eseistul și cronicarul literar Gheorghe Grigurcu comentează cu privire la modul în care protagonistul sfidează Moartea, văzând-o cu „o bună dispoziție suspectă care e probabil un mod arhaic de conjurare, reziduul unui ritual magic”. Finalul optimist și plin de umor al poveștii lui Creangă
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
din București, Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, Teatrul de Nord din Satu Mare etc.). Povestea l-a inspirat pe scriitorul timișorean Șerban Foarță, care a folosit-o în 1983 ca sursă de bază pentru o adaptare dramatică pentru teatrul românesc. Potrivit cronicarului teatral Sanda Diaconescu, textul a fost completat cu fragmente din alte scrieri ale lui Creangă și, în general, cu „nestemate din arhaicul tezaur folcloric românesc”. Prozatorul Alecu Popovici a realizat o altă dramatizare a poveștii care s-a jucat la
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
include o prezență neobișnuită a adverbului comparativ "mai" în descrierea modului în care unul dintre țăranii ce făcuse schimb cu Dănilă se comportă după tranzacția lor dezechilibrată: "„pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce”". Cronicarul literar Gabriela Ursachi evidențiază scopul umoristic al lui "mai" în acest context: „Departe de a fi o construcție superfluă, «mai» sugerează tocmai graba de a se face nevăzut a fericitului miluit de Dănilă”. Creangă folosește și expresii tautologice care, deși
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Mâță sălbatică (Ilie Cantacuzino, vistiernic, mai înainte comis) și "țara păsărilor", Țara Românească, plină de păsări de pradă: Corbul (Constantin Brâncoveanu), Cucunozul (sau Cucuzon =cuc) și Brehnacea, cei doi unchi ai domnului (Mihai și Constantin Cantacuzino), Blendăul (Șerban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu, traducătorul Bibliei în l. română), Hărețiul (Radu Golescu, mare comis), la care se adaugă și "împărăția peștilor", adică Imperiul Otoman. Povestirea începe cu "adunarea celor două monarhii" , ținută la 1703 la Arnăut-chioi, un sat de lângă Adrianopol, pentru alegerea
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
1106 egiptenii au lansat un raid in sudul Palestinei și în anul următor aproape că au cucerit Hebronul. Baudouin I, regele Ierusalimului, a condus personal apărarea și apoi contraatacul împotriva musulmanilor. În anul 1113, după spusele lui Ali din Herat (cronicar din anul 1173) ,în timpul domniei lui Balduin al II-lea o parte care acoperea peștera lui Avraam s-a prăbușit și un număr de „Franci” au pătruns în ea. Ei ar fi văzut rămășițele pământești ale lui Avraam, Isaac și
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
femeie decât a fost Doamnă."” În toamna lui 1671 are loc răscoala orheenilor și lăpușnenilor condusă de Mihalcea Hâncu. Aceștia ocupă curtea domnească și îl silesc pe Gheorghe Duca să se refugieze, împreună cu toată familia, în Țara Românească. După cum arăta cronicarul Ion Neculce, "„Duca-vodă, vădzându că s-au rădicat atâta țară asupra lui, au ieșit din curtea domnească cu toată casa lui ș-au purces în gios pre iaz. Iară Hânceștii au intrat în curte și prin casăli boierești și neguțitorești
Anastasia Duca () [Corola-website/Science/332568_a_333897]
-
a trecut la confiscarea averilor boierilor, pe care îi aresta sub diferite pretexte pentru ca apoi sub tortură să-i determine la cedarea bunurilor. Tudosie Dubău arestat dar a reușit să evadeze din Iași și să treacă în Polonia. După cum arăta cronicarul Ion Neculce: "„Tudosâe Dubău vel-spătar au fugit într-o noapte din târgu din Ieși în Țara Leșască”". Rămâne în exil până la 1683, când în urma victoriei lui Jan Sobieski sub zidurile Vienei, Ștefan Petriceicu s-a reîntors cu sprijin polon și
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
a fost ales de către Brâncoveanu un cărturar care împreună cu fratele său Șerban Greceanu se distinsese încă de pe vremea lui Șerban Cantacuzino (1678-1688), traducând sub oblăduirea lui Constantin Cantacuzino stolnicul Biblia în limba română din 1688. se caracterizează prin faptul că cronicarul nu face referire la sine niciodată. Deși N. Iorga susținuse în " (vol. II) că Brâncoveanu l-ar fi tocmit pe Greceanu să scrie încă din primul an al domniei, cercetătoarea Aurora Ilieș consideră că redactarea cronicii a început în anul
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
Astfel, partea a treia a cronicii este o continuare a „istoriei de taină”. Capitolul 91 descrie trădarea de către Toma Cantacuzino a domnului, prin trecerea cu o parte din oaste de partea turcilor, episod tratat cu indignare de cronică. În cuvintele cronicarului, Părțile II și III ale cronicii au fost suprimate din compilația oficială a cronicilor domnești. Conform istoricului N. Iorga, acest fapt s-ar fi datorat primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat, idee contrazisă de Ilieș, care arăta că înainte de a-l
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
și o legendă locală care asociază existența unui blestem cu fictivele decapitatări ale soției domnitorului Vasile Lupu precum și ale fraților Toma (vornicul) și Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra Lăcașului de cult din momentul uciderii acestora. Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă aceasta decapitări: Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis prin armașul Hăbășescu în trei rânduri ordin să-i omoare, când să fie uciși însă venind din Țara Românească un căpitan cu scrisori de la vodă Constantin
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
existența unui blestem cu fictivele decapitatări ale soției domnitorului Vasile Lupu precum și ale fraților Toma (vornicul) și Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra Lăcașului de cult din momentul uciderii acestora. Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă aceasta decapitări: Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis prin armașul Hăbășescu în trei rânduri ordin să-i omoare, când să fie uciși însă venind din Țara Românească un căpitan cu scrisori de la vodă Constantin Șerban, prin care acesta solicita domnitorului
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
numit în epocă „"Negel"”, din cauza unui neg pe care îl avea pe nas, fiind întemeietorul liniei Costachi-Negel a familiei. Moare de apoplexie la 28 februarie 1735 la Mănăstirea Sucevița, fiind înmormântat la biserica Trei Ierarhi din Iași. La moartea sa cronicarul Ion Neculce îi face un impresionant portret: Că măcar¡ că era om mânios și zavisnic asupra unora, după cum îs pizmătari neamul Gavrilițăștilor, dar avè și unili lucruri bune. Că era om și harnicu, nici mitarnic sau lacom, și era și
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
de stat și fiind responsabilă de sigiliul imperial, lucru care i-a permis să revizuiască documentele oficiale în stadiul lor final. Khurram s-a căsătorit la 3 septembrie 1617 cu cea de-a treia soție, Izz un-Nisa Begum, însă potrivit cronicarilor curții, căsătoriile s-au făcut din considerații politice și ele s-au bucurat doar de statutul de soții regale. Dragostea dintre Shah Jahan și Mumtaz Mahal a devenit legendară în India, poeții și cronicarii vremii glorificând frumusețea și grația lui
Shah Jahan () [Corola-website/Science/333755_a_335084]
-
soție, Izz un-Nisa Begum, însă potrivit cronicarilor curții, căsătoriile s-au făcut din considerații politice și ele s-au bucurat doar de statutul de soții regale. Dragostea dintre Shah Jahan și Mumtaz Mahal a devenit legendară în India, poeții și cronicarii vremii glorificând frumusețea și grația lui Mumtaz Mahal, precum și grija ei pentru Shah Jahan. În cei 17 ani cât au fost căsătoriți, Shah Jahan și Mumtaz Mahal au fost nedespărțiți, călătorind pretutindeni împreună. Rodul iubirii lor au fost 14 copii
Shah Jahan () [Corola-website/Science/333755_a_335084]
-
parohia noastră a avut loc pe data de 8 noiembrie 1998, biserica noastră primind că ocrotitori și pe Sf. Arh. Mihail și Gavril. Pe o perioadă de mai bine de 150 ani a trăit și locuit pe aceste meleaguri familia cronicarului Miron Costin și urmașii săi. Ca semn de recunoștință și prețuire pentru vastă să opera istorică care a scris-o cu nobilă râvna de a ajuta, de a învăța pe contemporani și pe urmași, la inițiativa preotului paroh și cu
Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din Miron Costin () [Corola-website/Science/333792_a_335121]
-
al trădării. Odată stabilit acel plan, Golia a poruncit oștenilor săi să se retragă. B.P. Hasdeu afirmă cu năduf că „pentru treizeci pungi cu aur, al doilea Juda, pârcălabul Ieremia Golia, vându o suvenire, un amic, o patrie, o religiune!”. Cronicarul Grigore Ureche, boier, trece sub tăcere trădarea și menționează în letopisețul său varianta lui Ieremia Golia potrivit căreia oastea pârcălabului nu ar fi reușit să oprească înaintarea oștii turcești, fiind copleșită ca număr. „Iară Ion vodă, daca au înțeles, cu
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
întăi pușcile cu inicérii și cu pedestrimea, să apere vasile, aciiași și oastea toată au sosit. Văzându Ieremiia pârcălabul că nu-i poate opri, s-au întorsu și de sârgu au dat știre lui Ion vodă.” Mult mai bine informat, cronicarul Nicolae Costin precizează clar trădarea pârcălabului Ieremia Golia: „Irimiia pârcălabul, mergând la Dunăre și vădzind în ceia parte atâta mulțime de turci, oștiți cu Pătru vodă, el s-au agiunsu pre taină cu Pătru vodă și au luat 30.000
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
turcilor împreună cu oastea sa. Astfel, în loc să lupte cu turcii, oastea condusă de Golia pornește la luptă împotriva oastei lui Ioan Vodă. Aflând cele petrecute, domnitorul poruncește propriilor oșteni să tragă cu tunurile în trădători, iar majoritatea acestora mor în luptă. Cronicarul Grigore Ureche omite iarăși trădarea lui Golia, afirmând ambiguu că „la începutul războiului zic că o samă de moldovéni să să fie închinat la turci și turcii i-au pus în frunte, de s-au oprit focul într-înșii, de
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
lui Golia, afirmând ambiguu că „la începutul războiului zic că o samă de moldovéni să să fie închinat la turci și turcii i-au pus în frunte, de s-au oprit focul într-înșii, de au pierit cu totul”. Un cronicar neutru, nobilul polonez Leonard Gorecki, scrie explicit într-o cronică din 1578 că „trădătorul Cernăuțianul, el cel dintâi, a purces asupra turcilor. Dar de abia se apropia de inamic, și în loc să înceapă bătaia, el, așa precum era înțeles cu turcii
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
pălăriile cu toții, ridicându-le în sus în sulițe și în săbii, și plecând capetele la turci. Văzând turcii această închinare de bună voie, și-aruncă sulițele în sus, poftindu-i să treacă la sine”. Această informație este preluată și de cronicarul moldovean Nicolae Costin. Copleșiți de turci și trădați de călăreții lui Ieremia Golia, oștenii lui Ioan Vodă se retrag împreună cu cazacii lui Swierczewski la Roșcani, unde se dau lupte crâncene în zilele următoare, iar domnitorul este nevoit să se predea
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743)" al cronicarului Ion Neculce (1672-c.1745) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Gheorghe Duca. Potrivit criticului Alexandru Piru, romancierul preia din cronică amănunte pline de culoare, creând „o realitate proprie care se impune cu aceeași putere, făcând
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]