7,340 matches
-
viri, senatus romanus mala bestia, toți senatorii sînt oameni de bine, dar Senatul roman e un dobitoc prost. Astfel defineau ei contrastul ce opunea calitățile probabile ale fiecărui senator considerat separat, lipsei de înțelepciune, de considerație și rigoare morală, caracteristică deliberărilor comune ale ilustrei adunări de care depindea în acele vremuri pacea sau războiul lumii antice. Reluînd proverbul, exclama și Albert Einstein: "Cîte nenorociri nu se fac în numele umanității! Ea e izvorul războaielor ce umplu pămîntul de durere, de amărăciune și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care are la bază consensul indivizilor. Ambele sisteme sînt întemeiate pe principiul șefului, al autorității care nu discută și nu se lasă pusă în discuție căci nimeni în afara de această autoritate anume nu ar putea făptui o astfel de lucrare. Deliberările pro și contra, obstacolele în calea voinței de a acționa ar distruge ceea ce i-ar putea conferi autoritatea unui Cezar. Dăltuit și cumva ivit din și prin propria sa vrere, generalul de Gaulle își definise dintru începuturi condițiile de acțiune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
grăbește decizia de cumpărare, pentru că, „după un anumit prag de intensitate, devine un imbold.”<footnote Ibidem. footnote> În situația în care nevoia consumatorului este de ordin social (recunoștință, stimă, apartenență la un grup etc.), stimulul vine din exterior, iar procesul „deliberării” este, în general, mai lent. Prin urmare, apariția unei probleme poate avea la bază atât un stimul intern, cât și un stimul extern, ofertanții trebuind să studieze consumatorii pentru a afla ce nevoi au și pentru a le oferi cele
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
festivalului ne-a dat mînă liberă la consumat: puteai cere ce vrei chelnerului, fără vreo îngrădire financiară. M-am unit cu Țucu Parhon întru comandat delicatese și am avut cîteva mese inubliabile (de gourmets, nu de gurmanzi!). Vine și ziua deliberării. Președintele juriului, cunoscutul actor al Naționalului, M.F., duce diplomele la semnat. Dar apare o problemă: nevasta directorului n-a luat nimic! Ni se respinge unul dintre cartoane, pe care scria un nume ne-constănțean. M.F. cu lacrimi în ochi, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
totius libertatis radix est in ratione constituta, preciza Sfântul Toma d'Aquino, confirmând și continuând convingerea aristotelică. Scolasticii adoptaseră teza aristotelică a liberului arbitru, deducând libertatea umană din natura generală a omului, definită ca fiind înzestrată cu rațiunea capabilă de deliberare. Antropologia filosofică transferă problema libertății în registru ontologic; prin această mutație ideea de libertate nu mai este raportată la necesitatea ontologică. Ideea de a relaționa libertatea umană la rațiune, și nu la necesitate, este esențială la Spinoza, idee preluată de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unui focus grup sunt hotărâte cu atenție dinainte. Ele sunt formulate și ordonate în așa fel încât să fie ușor de înțeles și logice pentru participant. Cele mai multe sunt întrebări deschise. Acestea par spontane, dar sunt puse la punct în urma unei deliberări serioase și care ține seama de informațiile necesare. Setul de întrebări - numit demers interogativ sau ghid de interviu - este ordonat într-o ordine naturală și logică. Întrebările de la începutul întâlnirii sunt mai generale. Pe măsură ce întâlnirea evoluează, întrebările devin mai detaliate
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
Clarificarea problemei și a specificațiilor. • Integrarea în particularul creativ Criteriul ADDIE Paradigma instrumentală Paradigma comunicativă Paradigma pragmatică Paradigma artistică Design și Dezvoltare • Specificarea designului este rezultatul fazei de analiză. • Prototipul asamblează produsele finale ale variantelor posibile. • Specificațiile designului sunt rezultatul deliberărilor. • Prototipul există material sau ca idee de perspectivă. • Specificațiile designului arată evoluția evaluării prototipului. • Prototipurile sunt adaptate de către practicieni. Specificarea arată creativitatea proiectantului. • Produsul este perfecționat ca formă, redare. Implementare • Aplicarea designului depinde de calitatea proiectului, de modul de încorporare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru scopurile noastre. În primul rând, etica discursivă este inclusivă. Ea este orientată spre stabilirea și menținerea condițiilor necesare pentru un dialog deschis și non-exclusiv. Niciun individ sau grup ce va fi afectat de către principiul, norma sau instituția aflată în deliberare nu trebuie exclus de la participarea la dialog. În al doilea rând, etica discursivă este democratică. Aceasta este construită pe un model de sferă publică ce este legat de deliberare democratică și consimțământ, în care participanții folosesc o "raționalitate argumentativă" pentru
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ce va fi afectat de către principiul, norma sau instituția aflată în deliberare nu trebuie exclus de la participarea la dialog. În al doilea rând, etica discursivă este democratică. Aceasta este construită pe un model de sferă publică ce este legat de deliberare democratică și consimțământ, în care participanții folosesc o "raționalitate argumentativă" pentru a "ajunge la o înțelegere reciprocă bazată pe un consens motivat, punând în discuție pretențiile de validitate implicate în orice comunicare" (Risse 2000: 1-2). Combinând impulsurile inclusive și pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Mai mult decât atât, conform lui Risse (2004), dezbaterea și acțiunea comunicativă permit instituțiilor de guvernare globală să obțină o legitimitate mai mare oferind "oportunitatea de a vorbi pentru diverși participanți" și o "capacitate îmbunătățită de rezolvare a problemelor", prin intermediul deliberării. În al doilea rând, etica discursivă oferă o procedură pentru reglementarea conflictelor violente și ajungerea la soluții acceptabile pentru toate părțile afectate. Procedurile democratice cosmopolite propuse de Archibugi, Held și Linklater, ca și de Habermas și Kant, sunt toate îndreptate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
discursivă poate reflecta asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Din punctul de vedere moral conținut în etica discursivă, statul suveran, ca formă de comunitate, este nedrept, deoarece principiile de includere și de excludere nu sunt rezultatul dialogului deschis și al deliberării, unde toți cei care vor fi afectați de aranjament au avut posibilitatea de a participa la discuție. Împotriva naturii exclusive a legăturii sociale de la baza statului suveran, etica discursivă are scopul inclusiv de a "securiza legătura socială între toți și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
politică, sau dezbaterile asupra democrației cosmopolite sau transnaționale (Held 1995; Dryzek 1999) ar fi potențiale domenii de dialog. Una din posibilele obiecții care s-ar putea aduce acestui argument este punerea sub semnul întrebării a accentului plasat de Eckersley pe deliberarea democratică. Autoarea pleacă de la ideea că la baza regimurilor (ne)sustenabile este chiar caracterul deliberării democratice. În timp ce în volumul Environmentalism and Political Theory (1992), etica sa ecocentrică era cea care fundamenta enunțurile politice despre sustenabilitate, în The Green State (2004
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domenii de dialog. Una din posibilele obiecții care s-ar putea aduce acestui argument este punerea sub semnul întrebării a accentului plasat de Eckersley pe deliberarea democratică. Autoarea pleacă de la ideea că la baza regimurilor (ne)sustenabile este chiar caracterul deliberării democratice. În timp ce în volumul Environmentalism and Political Theory (1992), etica sa ecocentrică era cea care fundamenta enunțurile politice despre sustenabilitate, în The Green State (2004), ea spune că, din punct de vedere politic, sustenabilitatea presupune ca "toți cei potențial afectați
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și a nevoii de a organiza procese deliberative care să nu-i excludă pe cei de dincolo de granițele statelor individuale. Principala critică de factură ecologistă ar putea proveni din linia argumentelor dezvoltate de exponenții "ecologiei globale". Ideea lui Eckersley despre deliberarea democratică pune pe bună dreptate sub semnul întrebării natura deloc critică a "preferințelor individuale" așa cum sunt invocate în retorica liberal democratică sau, mai bine spus, separarea între public și privat dar nu la fel se întâmplă și cu separarea sectorului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sectorului politic de cel economic. Așadar, în literatura asociată "redobândirii bunurilor comune" ceea ce este evident este că înrădăcinarea instituțiilor politice în forme socio-economice concrete duce la practici sustenabile, pe când în ideea lui Eckersley despre democrație ecologică este evident că practicile deliberării democratice și practicile de producere a vieții cotidiene sunt mult mai clar separate una de cealaltă, lipsite de substanță, altfel spus. Oricum, ceea ce este clar este că dacă li s-ar da o întorsătură "descentralizatoare" argumentelor lui Eckersley privind democrația
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
eu... Μ Unii poeți confundă talentul cu logoreea poetizată. Μ Acel medic este Înțelept În profesiunea lui, care știe că și cuvântul poate fi un medicament. Μ De ce majoritatea oamenilor nu agreează situațiile exclusiviste? Pentru că ele limitează la maximum presupunerile, deliberările, angajând mai mult partea instinctuală din noi. Μ Nu orice evaluare de sine sau cunoștință despre sine Își merită și atributul de conștiință propriu-zisă, ci numai aceea care s-a transformat Într-un judecător drept și nepărtinitor al propriilor fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este vorba de așteptări afective totuși neîmplinite, resimțite În subconștient, sau de noi descoperiri emoționale, neprevăzute? Este justificată presupunerea despre prezența deja a unei infidelități din partea partenerului, sau totul nu se prezintă decât sub forma unei suferințe, determinată de permanentele deliberări și indecizii pe marginea conflictului afectiv ambivalent apărut? Acest „altfel” acoperă un conținut afectiv superior prin trăiri, care prezintă pericolul de a-l face să se impună tot mai mult În cadrul disputei, sau se Întemeiază mai mult pe capricii sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Întâlnim expresia „Nu te Înțeleg!” În gura celui care este furios decât În gura celui cu un intelect mai slab (totuși nu e de mirare, deoarece furia, având un caracter irațional prin ea Însăși, nu poate face casă bună cu deliberarea). Μ Viața ne-a fost dăruită ca să-i dăm tot mai multă viață, și nu ca s-o disprețuim, s-o batjocorim sau chiar să o suprimăm (prin omor sau suicid). Așa cum de un izvor nou-apărut avem grijă ca să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
net de vecinii săi, căci el are o putere, legată fundamental de folosirea rațiunii, care este aceea de a vorbi. La fel cum procesele general problem solver ale lui H. Simon ne ancorează în schema deciziei carteziene (culegere de informație, deliberare și alegere dihotomică), la fel și acest ineism al facultății limbajului nu ne îndepărtează deloc de Descartes: teoria clasică a limbii, ale cărei contururi le trasează Descartes în Discours este direct determinantă pentru mecanismul lui Simon și al colegilor săi
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sunt sursele actelor psihomorale ale persoanei? Toate acțiunile umane au două surse principale. Pe de o parte, ele sunt manifestarea exterioară a pulsiunilor și a dorințelor mele primare, legate de „nevoi”, iar, pe de altă parte, ele sunt rezultatul unei deliberări conștiente asupra necesității și posibilităților de realizare a acestora. Prin urmare, se poate spune că actele umane de factură psihomorală au două surse: instinctele și rațiunea. Ambele sunt puse sub semnul cenzurii conștiinței morale din mine. Eu, ca persoană rațională
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
află sub stresul unei obsesii chinuitoare că prezintă o tendință continuă de a realiza o meditare sterilă, neproductivă, asupra unui subiect, asupra unui fapt, sau aspect de viață („rumegare mentală”). La obsesivi, „starea de frustrației” ia, de fapt, aspectul unei deliberări la nesfârșit asupra a două alternative la fel de puternice, în fața cărora persoana în cauză nu se poate hotărî. Altfel spus, persoana este într-o „ situație dilematică”, cu două ieșiri, de obicei defavorabile (au devenit celebre, în acest sens, cuvintele lui Hamlet
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cod înscris în normele imaginarului. Chiar și cei care vor să se joace cu imaginarul sînt astfel constrînși să se supună exigențelor sale. Mitul există independent de utilizatorii săi potențiali; el li se impune mai mult decît contribuie aceștia la deliberarea sa. Am putea și mai puțin să evităm dificila confruntare cu o a doua, extrem de grea problemă: aceea a textului mitologic și a posibilelor sale fundamentări obiective. Fără îndoială, nici unul dintre mituri nu se dezvoltă numai pe planul fabulosului, într-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
imagine a împăratului: aceea a legislatorului, a fondatorului unei noi ordini instituționale. Iconografia din vremea Consulatului și a Imperiului pare a privilegia generalul învingător, cuceritorul cu privirea arzătoare. Cu toate acestea, nu uită să ni-1 arate ca participant la deliberările din Consiliul de Stat, așezat într-un decor lipsit de patetism războinic, sobru în gesturi, cu figura atentă, meditrnd sau demonstrînd. "Prin legile sale, va comenta Thiers, el pune bazele societății moderne". El nu mai este acel meteor al istoriei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
altele, de la Valencia (1209) la Uppsala (1477), de la Oxford (1214) la Budapesta (1383), de la Paris (1212) la Cracovia (1347), pe scurt, mai peste tot (Napoli, Padova, Cambridge, Praga, Heidelberg, Aberdeen etc.), mărețe centre ale memoriei și cunoașterii, ale gîndirii și deliberării. Aceasta este contribuția originală a Creștinătății medievale în sfera culturii (cu toate că excomunicarea și condamnarea sînt încă în uz și că, din secolul al XVII-lea, gîndirea, știința, cercetarea vor fi practicate din ce în ce mai mult în afara Universității). Ia astfel naștere o Europă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mediatic, supus imperativelor comercializării și spectacularizării și * dezvoltarea comunicării de întreprindere (publică și privată) implicînd de asemenea filtrarea și "organizarea" evenimentelor ce urmează să fie difuzate. Or, într-o "societate a aparențelor", a "teledemocrației" ce se substituie formelor clasice de deliberare și reprezentare, rolul jurnalistului continuă să fie cel de promotor al misiunii de servicii publice, de mediator al forumului democratic (B. Dagenais & F. Sauvageau, 1996: 144-145). A existat tentația de a asimila cultura "postdatoriei" (Gilles Lipovetsky) cu un grad zero
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]