8,407 matches
-
noastră a unei vieți noi și unei noi literaturi și, prin aceasta, participăm cu avânt cu vrednicie la constituirea socialismului. Avem de îndeplinit o sarcină importantă pe care partidul ne-a trasat-o, pe care ne-am asumat-o cu entuziasm, aceea de a contribui la transformarea socialistă a conștiințelor individuale. Prin acestea participăm intens la înfăptuirea prin creație a luminii patriei.“ (Scînteia tineretului, 30 decembrie 1977) PIERSIC Florin „Cea mai sinceră urare mi se pare a fi, totodată, cea mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mulțime de semne, de pildă: libertatea interioară absolută a uriașei lui personalități, care se simte a fi condiționată numai de drepturile și de necesitatea, de nevoia istorică a poporului: sinteza de realism, de luciditate fără greș, cu pasiunea arzătoare, cu entuziasmul și credința nestăvilite; comunicarea directă, rapidă, totală, cu sufletul maselor, cu sufletul popular, comunicare care a devenit și devine identificare, printr-un proces ce se produce, fără cea mai neînsemnată rezervă sau sincopă, în fiece clipă: voința neabătută, inepuizabilă, întreagă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adevărului în ceea ce privește existența de două mii de ani a poporului și limbii noastre.“ STOIAN Niculae „Împlinind o tradiție care vine de departe și de demult, tinerii uteciști au făcut cea mai vie demonstrație a postulatului revoluționar bălcescian potrivit căruia tinerețea e entuziasmul lucrurilor mari și devotamentul pentru adevăr. Constituie o mare mândrie și o îndatorire de căpetenie faptul că în fruntea acestei pleiade strălucite de luptători comuniști, care și-au făcut ucenicia revoluționară în organizația noastră, se află însuși conducătorul de azi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ei. Ca scriitor, am avut ocazia să verific ce nou câmp de investigare literară a deschis această nouă realitate a șantierelor țării. Nu e vorba numai de ritmul foarte înalt al muncii pe aceste șantiere; nu e vorba numai de entuziasmul oamenilor, ori numai de numeroasele momente de eroism, devenite fapt cotidian, deși ele au o semnificație care nu poate scăpa nimănui; nu este vorba numai de pregătirea înaltă a acestor constructori, de siguranța cu care iau deciziile cele mai potrivite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iubit fiu al întregului popor, au produs mutații esențiale, fundamentale în viața noastră, a tuturor. În această nouă epocă - pe care o numim cu îndreptățită mândrie epoca Ceaușescu - sunt necesari oameni noi, oameni pentru care devotamentul împins până la eroism și entuziasmul revoluționar sunt dimensiuni plămădite în fiece clipă pe vastul șantier unde se edifică noua noastră societate.“ („Genial inițiator și strateg“, Teatrul, ianuarie 1989) NUȚU-BUSUIOC Aneta „Socializând puterea (politică și economică) și activitatea de conducere, treptat și într-o măsură mereu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
luau zile întregi - adevărat calvar nu numai pentru femeile în vârstă, ci și pentru cele “în putere“, rupte de oboseală după orele de serviciu și de stat la cozi. Drept pentru care apariția lui Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de te mirai de unde avea puterea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca el s-o sune în zilele când era programată să vină la rufe? Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a răspuns că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Flutur Veronica se întorcea de la cumpărături, cu o sacoșă în fiecare mână. Când m-a văzut, s-a luminat la față: „Haide la mine! Haide să vezi căsuța mea! Hai, că-ți fac și-o cafeluță!“. Am acceptat cu un entuziasm mult mai mare decât am lăsat să se vadă. Nici n-am mai apucat să realizez că era prima dată în viață când cineva îmi oferea o cafea. Locuia în capătul celălalt al străzii față de casa Florentinei, în subsolul unui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Trist, îmbâcsit, stupid, gri. Egalitatea asta noi am fi zis că e o gogoriță. Amestecătură, promiscuitate. Dar cică nu-i așa, zic niște voci larg audibile în zilele noastre. Așa cum diferențele de clasă, nu-i așa, dispăruseră și, într-un entuziasm comun, muncitorii, profesorii și gunoierii câștigau cam aceeași bani lunar, aveau - dacă aveau - aceeași Dacie prăpădită și același set de mobilă Bâlea, dispăruseră și diferențele dintre sexe. Mă rog, așa se zicea, că noi, puștanii de liceu, știam foarte bine
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a dat și niște haine pe care nu le mai purta. Erau cu câteva numere mai mari. Mă uitam la ele. Miroseau extraordinar de frumos. După ’90, când am ajuns în străinătate, rudele mele din Elveția, generoase și pline de entuziasm, au adus în apartament din boxă câțiva saci gri, mari cu haine. Colectate cine știe de unde, ca să fie trimise în România. Au fost răsturnați pe covor. Puteam să aleg. Haine second-hand. Horor. Erau mai frumoase decât hainele mele cele noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea-s shabby. Să fie din Rusia? Din Siberia, poate! Sunt foarte mândri. Frumoși. Săracii. Îmi place de ei. Cu hainele alea nenorocite! Puternici. Voci puternice. Plămâni puternici. Danturi puternice. Au un soi de entuziasm disperat. Cântă cu pasiune, așa cum cântă rușii în filme. O solidaritate îmi umple pieptul. Ceva totuși nu merge... În 2007, cine naiba mai putea fi atât de prăpădit? Care din Est? Care din Est să fi rămas atât de estic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
femeile au numai o undă“, atrăgându-mi astfel atenția asupra precarității magiei feminine și aveam senzația că fetele astea știau despre ce undă vorbea ea atunci.) Se căsătoreau așadar pe capete cu băieții de la liceul silvic, majoritar masculin, cu un entuziasm - cel puțin exterior - care mie îmi stârnea angoase foarte asemănătoare cu cele din copilărie. Îmi amintesc exact că lucrul acesta s-a schimbat în 1990, primul an în care mai mult de jumătate dintre fetele de la pedagogic nu s-au
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sub conducerea lui Onu Blendea și-au desumflat bojocii până seara târziu, feciorii au învârtit fâșnețele satului de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul, Stăpân pe destin e poporul. Trăiască, Trăiască Republica noastră În marș de năvalnic șuvoi, Revărsat. Muncitori și țărani, Cărturari și ostași Zidim România republicii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul, Stăpân pe destin e poporul. Trăiască, Trăiască Republica noastră În marș de năvalnic șuvoi, Revărsat. Muncitori și țărani, Cărturari și ostași Zidim România republicii noi! În «entuziasmul general», serbările s-au încheiat cu o telegramă de felicitare și de mulțumire din partea sătenilor către mult iubitul și stimatul conducător de partid și de stat Gheorghi-Dej, luptător pentru țară și popor, pentru că partidul, drăguțul, făcuse bine și le confiscase
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ei într-un soi de intimitate garnisită cu literatură : ne vedeam foarte des, nu puteam trăi unii fără alții, mîncam împreună, dormeam unii pe la alții și, mai cu seamă, ne citeam unii altora creațiile pro prii. Eram cu toții plini de entuziasm și creaserăm, inconștient, un fel de falanster. Sau, mai bine zis, o mare familie - aceasta și este explicația titlului ales ulterior pentru volumul care avea să ne reunească sub aceleași coperte. Sentimentul că aparținem unei aceleiași familii i-a făcut
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aparținem unei aceleiași familii i-a făcut pe unii dintre noi chiar să se înrudească de-a dreptul, pecetluindu-și relația prin raportul dintre nași și fini - singura înrudire care mai era posibilă.) Tot în acea perioadă, expresia publică a entuziasmului nostru literar a fost un cenaclu mai deosebit - un fel de creative writing -, pentru care, la un moment dat, am vrut să obținem chiar și per sona litate juridică. Eram efervescenți și expansivi, asemeni marilor creatori sub impulsul inspirației, din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
i-a spus, radioasă, că fiul ei a scris o povestire în care el, Dode, e personaj principal și în care se vorbește și despre Tia, soția lui, și despre cașul pe care-l aducea ea bunicii. Desigur, oamenii, în fața entuziasmului doamnei de la oraș, au găsit de cuviință că e cazul să se arate și ei fericiți de o așa întîmplare și au spus : „Vai, doamnă, dar să-i spuneți lui Cezărel că de-abia-l așteptăm să mai vină pe-aici să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nici un spirit de rivalitate și cu cele mai sportive intenții, am însemnat victoria mea împingând pe colegul adversar peste soba enormă, cu stâlpii albi, veche și slabă ca o măsea stricată, aceasta s-a prăbușit cu zgomot în uimirea și entuziasmul clasei. Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită cu spaimă în jurul său, percepând intuitiv, pentru prima oară, sensul dureros al cuvintelor pe care le auzea câteodată în ora de Istorie sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se construia încet și penibil, ajutată de o mimică expresivă, în care gestul preceda întotdeauna cuvântul... Prin ce minune, cu asemenea mijloace insuficiente și improprii, omul acesta mărunt și nervos reușea totuși să ne transmită mai totdeauna căldura generoasă a entuziasmului său, iată un lucru pe care la depărtarea la care mă găsesc mi-ar fi greu să-l explic... Nu cred, astfel, că, atât eu cât și camarazii mei, datorim puțin lucru educatorilor noștri, atât în cultura pe care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu să ne închipuim că timpul ar mai putea adăoga mare lucru. Iașul nu e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
meritul lor c-au dezvoltat și întreținut acel spirit critic, atât de necesar la acea epocă și atât de fecund în rezultatele sale. Peste Milcov, în aceeași perioadă, critica a fost mai slabă. Muntenia ducea pe atunci, cu energie și entuziasm, lupta pentru noua organizare politică a Statului, pentru libertățile publice și pentru realizarea idealurilor sociale și naționale. "Critica e dreptul obștesc de a adeveri bunătatea mărfei", declară Alecu Russo, vorbind de relațiile noastre culturale cu Apusul. Ea înseamnă încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
număr de refugiați politici ruși, în mare parte basarabeni, ca Zubcu Codreanu, doctorul Russel și Dobrogeanu-Gherea, a făcut ca influențele revoluționare apusene să se întâlnească acolo, în cea mai bună armonie cu cele venite din Orientul apropiat. Faza aceasta, de entuziasm, de energie, de propagandă activă, a provocat fatal o reacțiune corespunzătoare. Îngrijit de rezultatele pe care le-ar fi putut produce mișcarea, guvernul "a luat măsuri". Un guvern român care ia măsuri, într-o chestie de natura acesteia, știm toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
măreție considerabilă, că ea nu privea numai un colț obscur al umanității, un grup uman oarecare, ci toată societatea umană intrată în criza descompunerei și în durerile facerei. Dar erau și lucruri pe cari nu le-am acceptat cu același entuziasm; unele chiar care îmi inspirau îndoieli destul de grave. Bunăoară, eu n-am avut, pentru concepția materialistă a istoriei, acel respect religios pe care i-l purtau toți marxiștii noștri. Nu m-am simțit niciodată dispus să recunosc, fără nici o rezervă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
chiar. Totul însă ordonat cu o claritate, cu o logică și mai ales într-o formă surprinzătoare, impresionantă. L-am ascultat și a doua zi, la întrunire. A fost "la înălțime", cum se spune. Sala nu i-a precupețit nici entuziasmul, nici ovațiile, pe deplin meritate, desigur. Dar, nu cred că mă-nșel; discursul din ajun atinsese culmile inspirației și ale artei; cel de al doilea nu l-a mai putut egala. De aceea, când uneori vorbesc de întâmplările aceste, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
numai din răspunsul dat emisarului inamic, care-i făcea cunoscut că Xerxes are atâta armată, "încât săgețile ei vor întuneca lumina soarelui": "Cu atât mai bine, ne vom bate la umbră"? Cine dintre noi n-a legat, cum se cuvenea, entuziasmul și bavura Domnitorului Carol I, în campania din Bulgaria, de cuvintele cu care se spune c-ar fi salutat șrapnelul căzut la picioarele sale, în preajma Vidinului: "Aceasta e muzica ce-mi place"? Și cine, în fine, dintre noi iarăși, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]