9,565 matches
-
morți, între oameni și zei; între o comunitate și o cosmologie; între o comunitate de supuși vizibili și societatea forțelor invizibile care-i supun. Această imagine nu este un scop în sine, ci un mijloc de divinație, de apărare, de farmec, de vindecare, de inițiere. Ea integrează cetatea în ordinea naturală sau pe individ în ierarhia cosmică, "sufletul lumii" sau "armonia universului". Mai succint: un adevărat mijloc de supraviețuire. Virtutea ei metafizică, care o face conducătoare a puterilor divine sau supranaturale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
el pictează în loc să vorbească și să scrie. Dar ceea ce ne arată el ne "vorbește" și ne insuflă dorința de a ne exprima, nouă, gângavilor. De la sensibil la inteligibil, se produce o emulație. Cuvintele se pot strădui, dacă nu să recreeze farmecul, cel puțin să retranscrie imaginea și efectele ei, ecourile și derivele ei în noi. Ceea ce au făcut scriitorii sau poeții greci, latini, clasici cu frescele și tablourile, într-o epocă în care descrierea peisajelor sau decorurilor naturale nu se folosea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mitologiile colective. Fecioarele andaluze trebuie să iasă în fiecare an din nișa lor, în Săptămâna Mare, ca să recapete viață, regenerate, reîncălzite de glumele deocheate ale unora și de rugăciunile altora. Nu mai este un lucru obișnuit ca oamenii să aștepte farmece și miracole din partea Imaginilor. Dar cum să le negăm facultatea de a suscita în noi nepotrivite întoarceri ale sentimentelor refulate? Salturi înapoi oarecum jenante în cronologia lui sapiens? Imaginea, cum am văzut, ține de un timp imobil, care este cel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
inventat arta și gustul, "copilăria istorică a umanității" își avea leagănul natural în Atica. Kant, ca și Nietzsche mai târziu, pleacă de la postulatul Greciei originare, pilon al demonstrațiilor sale. Și Marx, în elogiul nostalgic al "stadiului social embrionar" și al farmecului nepieritor al acestor "copii normali" care erau grecii. Și Freud, nu mai puțin conservator decât revoluționarul renan în gusturile lui neoclasice. Să nu uităm de alt quiproquo cronologic: apostolii Artei, luând partea drept întreg, au botezat "artă greacă" în principal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un lucru e mai frumos, cu atât e mai dubios. Imaginea fiind un deficit de ființă și deci de adevăr, cu cât e mai seducătoare cu atât e mai dăunătoare. Farmecele și vrăjitoriile vizuale sunt un pericol public. Platon, care-i alungă din Republică pe pictori și poeți, nu este o referință obiectivă, fiindcă exagerează lucrurile și face din alergie o doctrină. Totul indică însă că, deși "artistul" poate să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
da. Nu pictura, ci fotografia și-a aflat înflorirea în reproducerea tipărită. Și mai ales aura. Fotografia de artă multiplică opera unică, dar instantaneul reușit al fotoreporterului este el însuși unic. Dacă a demistificat imaginea manuală, aparatul foto a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei. Gestul de neșters, irecuzabil al sportivului, al politicianului sau al unui om oarecare. Fiorul glisează, în afara atelierelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în colțul nostru semnalul de intrare în scenă a Prezentatoarei. Ginger Rogers și Fred Astaire au fost uitați Marlon Brando și Gérard Philipe, Viva Zapata și Fanfan la Tulipe nu mai sunt nume de referință parodia însăși și-a pierdut farmecul. Același argument, aceeași coregrafie, dar relația nu se mai leagă. Ceea ce-l încântă pe cinemaniac li se pare anost telefagilor. Cei pe care cinemateca de pe rue Ulm îi maturizase urcaseră pe crucișătorul Potemkin, se alăturaseră urmașului lui Gingis-Han, lui Zapata
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fi dus-o mult mai rău, mai ales că, în afară de Ahile, nu prea întâlnim eroi citați ca eroi ai aprovizionării unei tabere. Dacă adăugăm la aceasta știința medicală a lui Ahile (dobândită de la centaurul Chivon și transmisă și lui Patrocles), farmecul cântărilor sale, marea lui frumusețe, integrarea lui, parțială și provizorie cum este, în funcțiunea a treia pare greu de contestat. Dar trebuie să adăugăm la asta că sufletul lui a oscilat mereu între idealul militar și eroic și cel al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și a lui Odiseu, veniți în solie acolo pentru a negocia, îi spune că Menelau vorbea cu ușurință, limpede, fără șovăieli și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și sacadate. Într-un loc, supărat pe Agamemnon, folosește, în cinci versuri, zece propoziții independente: „N-o să l mai ajut nici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în lumea aievea, ci doar undeva pe întinderea mării, într-o altă sferă de realitate. Nu este prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru a putea sluji drept port
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii, farmecul și fericirea, îi înalță, spre laudă, un imn: „Ostrovu-i plin de zvonuri, / De sunete și dulci cântări ce-mbată,/ Dar rău nu fac. Îmi zumzuie-n urechi / Când leneșe-alăute, 159 mii, când glasuri / Care, dacă m-aș trezi din somn prelung
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri și mustrări și tot ce s-a arătat mai sus. La un moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-a mai oferit lui Prospero, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și a lui Odiseu, veniți în solie acolo pentru a negocia, îi spune că Menelau vorbea cu ușurință, limpede, fără șovăieli și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și sacadate. Într-un loc, supărat pe Agamemnon, folosește, în cinci versuri, zece propoziții independente: „N-o să l mai ajut nici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în lumea aievea, ci doar undeva pe întinderea mării, într-o altă sferă de realitate. Nu este prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru a putea sluji drept port
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii, farmecul și fericirea, îi înalță, spre laudă, un imn: „Ostrovu-i plin de zvonuri, / De sunete și dulci cântări ce-mbată,/ Dar rău nu fac. Îmi zumzuie-n urechi / Când leneșe-alăute, mii, când glasuri / Care, dacă m-aș trezi din somn prelung, / M-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri și mustrări și tot ce s-a arătat mai sus. La un moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-a mai oferit lui Prospero, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o conversație de salon, multe din discursurile sale erau scrise de regina Mary (care îl domina psihosomatic), avea un umor cazon§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§, nu zîmbea decît arareori (Sailors on duty don't smile, pretexta el), era teribil de timid, nu avea nici un farmec și nici un fel de magnetism (ca Eduard), nu era un raconteur ca acesta, părea plictisit și era plicticos, într-un cuvînt avea toate defectele pe care britanicii le exprimă sintetic prin cuvîntul dull**. Pentru cititorul român familiarizat cu profilul psihologic
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
palatul Buckingham aveau serioase motive de îngrijorare. Semnalele veneau și din exterior: în 1933, nepotul fostului Kaiser Wilhelm II, prințul Ludwig Friedrich, care trăia în exil, scria perechii regale britanice despre atitudinea îngrijorătoare pro-Hitler a prințului***. În 1934, Eduard sucombă farmecelor (estetic discutabile, dar în sens propriu, "șamanist", certe) unei americance măritate, doamna Wallis Simpson, o femeie foarte dezinvoltă, autoritară și elegantă (v. NOTA 47). De data aceasta nu mai era vorba de obișnuitele escapade amoros-sexuale cu femei măritate, de relații
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fi atrasă decât de un gol... Cel mai vădit gol a fost acel ocupat de dacoromâni. Slavii părăseau încă de mult țările de de-a stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la moartea lui Mauricius a fost complet sfărâmat, ei s-au prăvălit peste Dunăre în mase enorme. Dacoromânii erau de altfel deprinși cu dânșii, deprinși nu numai în teritoriile de de-a dreapta fluviului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri daco-geto-traci” pentru identificarea cărora „un mijloc mai puțin nesigur
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
drumul sau jovial și rapid își trimite puterea sa, străpungând norii și orice se află deasupra pământului. Dar ea, Lumina, cum o știm seducătoare și insinuantă, neștiind de unde și cum să o apuci, nu face altceva decât să-și amplifice farmecele coloristice, sfințind totul pe unde trece. Tandră și caldă, îmbălsămează totul cu atingerea și mângâierea sa. Iar pe cât e de delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Ritualuri, tabuuri, practici impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii magiei negre, fermecătorii, dezlegătorii de farmece. La caldeeni, magicienii erau considerați o categorie socială deosebită fără a-i confunda cu magii, știuți ca înțelepți, profeți, regi. Magicianul asocia invocativ voința unui zeu, voinței sale îndreptată spre pacient și integrată unor practici oculte, încât bolnavul să fie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
profesional: Ea al medicinei îi supraveghea pe toți medicii și era revendicat, prioritar, ca strămoș, de medicii empirici. în zilele de sărbătoare medicii nu aveau voie să practice profesia. Tratatele medicale studiate în vederea profesionalizării, cuprindeau și formele magico- hieratice, descântece, farmece, exorcisme, blesteme de alungare a răului dar și texte empirice, laice, eliberate de magie. în aceste cărți, pe lângă practici, sunt enumerate și boli cu tratamentul respectiv și modul de preparare. Faptul că sunt trecute cauzele, manifestările și diagnosticul bolii cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și refacere fizică fiind recomandate și în medicina populară de astăzi. O divinitate dacică protectoare a albinelor, a fost numită, în perioada romano-dacă, Diana Mellifica (producătoare de miere), corespondentul zeiței dacice Bendis, inițial zeița pădurilor, a lunii dar și a farmecelor. Se pare că statuia zeiței Diana Mellifica din Apulum a fost sculptată de Marcus Aurelius Comatius, el însuși apicultor. Influența romană în Dacia s-a reflectat prin igiena publică a orașelor în dezvoltare. Romanii au construit rezervoare de apă potabilă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
epoca clasică 6, va dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în Elemente de literatură (Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]