8,422 matches
-
minte, cântam tot Carmen la Verona și venea la mine, invariabil, cu textul "Vioricchina, nu pot să cânt!", iar eu trebuia să îl iau ușor... Caro, tu sei malato qui, alla testa, no qui, alla gola. Qui stai benissimo! Era fericit să cânte cu mine, pentru că eu îl întrețineam mereu cu o glumă, cu o vorbă bună, nu avea timp să se gândească la ale lui. Am avut atunci un scenograf francez care m-a nefericit profund. Toată scena era, de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
soția lui Pino Donati, directorul adjunct al Operei. Ea nu mai cânta de mult, se plictisea, nu rupea boabă de engleză și se lipise de mine. Mă plimba pe la spectacole de balet, pe la magazine, pe la ea pe acasă și era fericită să poată povesti cu cineva: "Dragă, eram însărcinată cu băiatul meu și făceam Tosca. La final, ar fi trebuit să mă arunc, mașiniștii mă așteptau cu salteaua, dar, în timp ce cântam «O, Scarpia, avanti a Dio!», mi am dat seama că
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Nervi, cinci ani mai târziu. Nu numai că a fost o adevărată voce, o adevărată artistă, dar am simțit-o și ca pe o colegă deosebită și, cel mai important, ca pe o prietenă. O îmbrățișez din tot sufletul. Sunt fericit să pot scrie aceste rânduri. Prima oară am întâlnit-o pe Viorica la începutul anilor 70, iar cel mai recent am făcut împreună Cavalleria Rusticana la Teatro Real din Madrid. Asta spune aproape totul despre ea. O asemenea longevitate este
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
globului, pentru a-și găsi un loc de muncă, pentru a-și putea întreține familia. Insă cu toate greutățile pe care le întâmpinăm în zilele noastre și care nici în alte perioade istorice nu au fost mai ușoare și mai fericite pentru noi, trebuie să ne bucurăm că trăim în pace și liniște, deși datorită ambițiilor și atitudinilor umile a unor conducători, asistăm la apariția unor văduve și orfani de război și în zilele noastre, pe timp de pace. Au fost
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
toți cei care s-au aflat la conducerea statului român, care se bat cu pumnul în piept că ne-au adus "libertatea și fericirea". Umblă zâmbind,de bucurie că ei s-au realizat, au vânturat lumea de jur împrejur, sunt fericiți că au umplut canalele și boscheții cu oameni care altădată produceau bunuri materiale pentru societate, aveau casă, masă și familii cu care se puteau mândri și nu duceau grija zilei de mâine. Din documentele trecutului, reiese că așa am fost
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
am putut vedea spre surpriza noastră niște pictori de icoane din România, care ne-au permis să-i fotografiem când lucrau. Mă și gândeam că trebuie să ai un har deosebit ca să faci icoane, și cred că acești oameni sunt fericiți că fac acest lucru, altfel nu ar rezista mult aici, și nici nu ar face icoane de calitate și de o frumusețe rară. Am vorbit puțin cu acești oameni și mi-a făcut o deosebită plăcere să văd că sunt
Meteora. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1050]
-
de notițe. Postez de multe ori ceva ce știu că pot accesa zile sau săptămâni mai târziu. Este și ziarul meu virtual, cu știri scurte și la obiect: așa aflu când o să am căldură în casă, care sunt momentele (ne)fericite din viața celor din lista mea de prieteni, ce se mai întâmplă prin târg sau ce face soțul meu în momentul X. Cu toate acestea, am descoperit că nu este un remediu pentru singurătate. Ba din contră, o adâncește și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să mă simt mai puțin departe. Cu foarte puține excepții, am numai prieteni pe care îi cunosc și care seamănă mult cu mine. Firea mea critică n-ar rezista prie teniei virtuale cu cineva care scrie pe wall „să fi fericit“, „nu fii trist“, „i-ați adio de la vară!“ Când am anunțat că avem băiat, am făcut-o pe Facebook. Oamenii s-au supărat: nu puteam să dau și eu un telefon, ce mod e ăsta de a da vești așa
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
prietenii prietenilor prietenilor noștri câștigă în greutate e foarte posibil să ne îngrășăm și noi. Dacă prietenii prietenilor prietenilor noștri se lasă de fumat, e mai probabil să ne lăsăm și noi. Iar dacă prietenii prietenilor prie tenilor noștri sunt fericiți, devenim și noi fericiți Unele dintre concluziile celor doi sunt surprinzătoare și contrazic teoriile altor cercetători. Politologul Robert Putnam, de exemplu, care a studiat efectele „capitalului social“ asupra democrației, susține că grupurile strâns interconectate sunt mai bune pentru societate.99
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
în viraj, oarecum detașat de formația sa. Se repede asupra lui, îl surprinde net și-l incendiază". Pe Popești-Leordeni, este o atmosferă de satisfacție. " În sala de ședințe a grupului, sunt adunați toți piloții povestește Petre Constantinescu. Căpitanul Vizanti este fericit de rezultatul luptei de astăzi. Toate escadrilele grupului au acționat frumos și au avut victorii. Va face propuneri de decorații. Dar trebuiesc trase și învățăminte pentru modul de acționare în luptele viitoare". În total, în această zi, USAAF raportează, ca
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trăit împreună". Și iată că timpul acesta a sosit, astăzi, după 35 de ani, ani grei, penibili pentru o parte din noi. Dar, după cum am fost victorioși în luptele aeriene, am reușit să biruim și să supraviețuim și vicisitudinilor. Sunt fericit să reîntâlnesc pe dl colonel Neumann și pe alți camarazi de luptă. Sunt profund emoționat și mulțumesc din inimă conducerii Asociației Piloților de vânătoare pentru că mi-a oferit acest prilej (...). Cu gândul la cei ce-au adus glorie aviației de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
simt bogăția și puterea spirituală și să sufăr că cineva nu dorește, cu aceeași tărie cu care iubesc eu, iubirea și dăruirea mea; dar nu-mi pot deloc imagina cum ar fi dacă aș fi așa iubit, dacă aș fi fericit. Mi se pare stupid, deși e dorul meu intim, ca într-o zi să ne întâlnim, să ne placem reciproc și să ne iubim. Acest lucru nu corespunde deloc firii mele. Nu pot concepe, de fapt, decât să fiu iubit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
creatoare, însă oricum orgoliul se manifestă fără stânjenire. Înăuntrul lui se ascunde totuși o umilință grozavă, năzuința arzătoare de a idealiza, de a simți intimitatea superioară a ființei iubite. Această nevoie de superioritate în afara mea mi-e generală. Aș fi fericit dacă aș trăi într-o societate în care ceilalți mi-ar fi superiori. Când iubesc și nu sunt iubit, sufăr, văzând în indiferența și cruzimea ființei iubite un semn al inferiorității față de mine. Atât de mare e această suferință, încât
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care să pună în concertare acțiunile diferitelor categorii de actori care se implică în dezvoltarea orașului. Ion I. Ionescu Mulțumiri Această carte are ca punct de plecare o teză de doctorat în sociologie, elaborată sub îndrumarea lui François Dubet. Sunt fericit să-i pot arăta profunda mea recunoștință. Sfaturile sale, încurajările și tactul său au fost foarte importante pentru mine. În afara unei direcționări eficiente, acestea mi-au oferit și energia indispensabilă pentru a putea duce la bun sfârșit, în condiții uneori
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașului stă astăzi inventarea democrației. Poate această povestire să incite cititorul român, prin analogie sau prin contrast, să se întrebe, așa cum nu a mai făcut-o până acum, asupra istoriei orașelor din țara sa ? Dacă ar face-o, aș fi fericit. Thierry Oblet 1 decembrie 2007 Introducere Orașul și democrația: o asociere incertă Orașul este astăzi pradă unui curios paradox: pe zi ce trece, se afirmă tot mai mult ca actor colectiv politic de prim plan, dar este din ce în ce mai greu de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o fundație sigură. Pe această fundație, studiul propagandei, studiul opiniei publice, psihologia socială și cercetarea de piață vor da un impuls suplimentar preocupărilor de a identifica, explica, măsura efectele comunicării de masă. S-a produs, în acest fel, o întâlnire fericită între un obiect de studiu relevant - efectele mass-media - și o metodologie adecvată acestuia - metoda statistică-experimentală. De la bun început, noul domeniu a fost perceput, inclusiv la nivelul opiniei publice, ca fiind relevant și s-a bucurat de susținerea mediului privat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
erau prin excelență aplicate, aveau o orientare empirică pronunțată și apelau la metodele statistico-experimentale; - se axau pe problematica mass-media, mai precis pe influența - efectele mass-media asupra indivizilor, grupurilor și societății în ansamblu. În felul acesta, s-a produs o întâlnire fericită între un domeniu în expansiune, exploziv, am putea spune - mass-media -, și o metodă de cercetare - preponderent cantitativă, statistico-experimentală. Faptul că mass-media au cunoscut o evoluție explozivă mai accentuată în Statele Unite față de Europa, de exemplu, cât și acela că spiritul empiric
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
unul împodobit cu hârtie creponată (și doar cu două culori, pentru că nu aveam mai multă) și dropsuri în celofan. Apoi, an după an, bradul de Crăciun a fost bucuria mea de a dărui. Nu știu dacă e anormal, eu sunt fericită când fac bucurii. Când văd uimirea. Mă prefăceam că mă duc la poartă să văd dacă vine moșul odată. Nu vine! De ce oare? S-a îmbolnăvit! Sau mă prefăceam că vorbesc la telefon cu o prietenă: — Salut! L-ai văzut
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
În blocul meu sunt 12 apartamente; șapte familii au pe cineva plecat în Italia. Pe vremuri eram toți pentru guvern, dar guvernul n-a fost pentru toți. Așa că nu trebuia să mă simt vinovată de nimic. După câteva zile eram fericită la gândul că mă întorc la muncă și că îmi voi putea ajuta familia mea. Scrisoarea 62 Revin la istoria evadării mele. Am ajuns în Roma pe la prânz. Acum vorbeam, puteam întreba câte ceva și cere lămuriri, dar mă simțeam stingheră
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înțelegea că nimic nu este întâmplător. Maria privește spre Iisus cu durere, dar și cu resemnarea că așa trebuie să fie. Durerea și suferințele noastre nu sunt întâmplătoare. Ne călesc și ne pregătesc pentru ceva mai bun. Nu am fost fericită că am văzut Pietà. Am fost și sunt tristă când mă gândesc la ea: prea multă durere și prea multă resemnare. Sunt însă mulțumită pentru tristețea mea. E un semn al faptului că sunt. Scrisoarea 63 Cât am stat în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-sa câștigă cinci milioane, cu ce s-o țină? Am întrebat-o pe fata mea cea mare: — Mamă, de ce nu cumperi carne? Mi-a răspuns: — Nu ne permitem! Luăm pentru copil și atât. Noi gus tăm câteodată. Atunci am fost fericită să mă întorc în Italia. Cei de acasă au nevoie de carne, și de lapte, și de pâine și au nevoie să-și achite întreținerea. Așa că, te rog frumos, domnule președinte, ține minte! Aju tă-i pe cei din țară să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
era o nădejde. Stând așa la cozi, cunoșteai oameni, îți făceai chiar prietenii. Într-o zi, un domn în fața mea avertiza că ai noștri copii vor avea probleme de sănătate mai târziu pentru că nu sunt alimentați corect și nu sunt fericiți. Am început să privesc copiii ieșind de la școală în grup. Nu erau îmbujorați, ci palizi toți, nu râdeau, ci erau posomorâți. Acești copii așteaptă azi bani din Italia și nu știu ce să facă cu viața lor. Oamenilor politici din țara mea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu știu ce să facă cu viața lor. Oamenilor politici din țara mea, ajung 20 de ani de tristețe! Lăsați-ne să ne îmbujorăm și să râdem! Faceți ceva astfel încât omenirea asta să se întoarcă, să pună umărul toți și să fie fericit și domnul președinte că are forță de muncă. Scrisoarea 78 Mă întorc la părintele din Perugia. Era înconjurat de femei, vorbea și se răsucea să înțeleagă ce e cu fiecare dintre ele. La un moment dat zice: — Gata, hai la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
odată că cine știe ce muieri dacice au fost aici înainte... La o prietenă de-a Concettei lucra o fată din Onești, era înaltă, avea în jur de 28 de ani și pomenea mereu de colegii ei. Lucrase la spital, probabil fusese fericită în colectivul ei. Ei, fata asta descoperise instinctiv treaba cu dialectele și vor bea „la libera alegere”. Fără cea mai mică reținere po vestea, râdea și amesteca cuvinte românești cu italienești și cu cele din dialect, de nu mai înțelegeai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cumpăra zahăr, am luat eu. — Bine, îmi răspundea, atunci cumpăr numai ulei. Împărțeam totul înainte de salariu, ca s-o mai lungim. Și o ceapă o dădeam în două! Ei, pe vremea aia ți aș fi spus că probabil italienii sunt fericiți. Nu sunt! Aceleași sentimente de frustrare economică, ace leași certuri și probleme de familie, bârfe, dușmănii mă runte... A fost ciudat să descopăr că „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’”. E adevărat, nu se supără că nu au
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]