8,525 matches
-
care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu trebuie să fie, niciodată,închis, etanș. El,însă, a ținut-o pe a sa. Eu plătesc? Da. Eu. Atunci, faceți cum vă dictez eu! Că eu sunt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
au deschis larg, ambele uși, ale garajului, și, abea după aceea, privirile le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de atât de rar lux! RAR, DAR BINE! Dacă vrei să mor de foame, mor de foame, bum! Azvârlemă printre dame, printre dame, bum! Dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să-și caute florile, să se încarce de bunătățile pământului, pe care, ulterior, să le aducă și să le depoziteze, spre desfătarea stupului. Pe când, coafezele, primeau clientele în fastuosul salon, le invitau respectuos și cu eleganță să ia loc pe fotoliile de rezervă, în timp, ce, clientele mai vechi, ori, hai să zic, mai grăbite, erau servite, erau înfrumusețate, vopsindu-li-se părul, ori, numai, schimbându-i înfățișarea, scoțându-i ciufuliturile și boțiturile, murdăria, de care, nu în rare cazuri,îți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a aprins o stea 41 Creastă de cocoș 44 Parfumeria domnului Emil 47 Fata Morgana 50 Miss ecologica 52 Răzbunarea Nălucului 55 Capătul de fir 57 Sindromul tandreții 60 Punct. Și de la capăt! 63 Oceanul fără fund și margini 67 Fotoliul de veci 69 Rar, dar bine! 72 Mirese la schimb 74 Nebunii 76 Copilul zăpezii 77 Cheltuieli - zero! 80 Premiul de originalitate 83 Noua față a Pământului 86 Stația Ocnă 88 Duminica neagră 91 Omul epocii 93 Front contra front
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
amorțeală și apatie și nu mai reacționează în nici un fel, chiar călcate pe cele mai dureroase bătături. Au văzut, că de la acest popor blând și răbdător manifestațiile, mitingurile și moțiunile, nu le mai periclitează liniștea, pot să doarmă liniștiți în fotoliile lor moi parlamentare, fiindcă știu precis că jandarmii și sepepiștii sunt destul de specializați pentru a crea cordoane perfecte între ei și poporul împilat ajuns la disperare. Chiar și nădejdea cea mare a pârliților, Măria Sa Presa nu mai are acum forța
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în ediția de dimineață? zice. În atenția pasagerilor de la clasa întâi ai companiei Regent-Pacific Airlines Iar în text zice: „Ați fost afectat de căderea părului și/sau ați avut neplăceri cauzate de păduchii lați după ce ați venit în contact cu fotoliile, pernele sau păturile din avioanele companiei? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. — Ai sunat deja în legătură cu asta? zice Henderson. Îi zic că poate n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stăm, în fiecare direcție pornește, pe câțiva metri, câte un coridor îngust mărginit de piese de mobilier. Apoi, fiecare coridor cotește sau se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor de colivii, până la alt perete de pendule bătrânești, de paravane lăcuite și de secrétaire-uri în stil georgian. Aici mi-a propus să ne întâlnim ca să discutăm între patru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pietroi plat. Privit de aproape, părul ei nu mai are aceeași culoare roz omogenă. Fiecare buclă este de un roz mai deschis pe exterior, cu nuanțe rumene, oranj, prtocalii, aproape roșii în adâncime. În telefon zice: — Deci dacă trec de fotoliul de satin în stil Cromwell, placat cu fildeș, înseamnă că am ajuns prea departe. Am înțeles. Îmi zice: — Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia le-a umplut ochi, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă de bere și zice: Luați loc, să discutăm despre cum e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit de pe covor e urma lăsată de țarcul unui copil. Îl întreb dacă soția mea poate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Miroase a bere și a transpirație. Mașinuțele de curse sunt la nivelul ochilor mei. Cauciucurile ovale sunt înclinate ca să arate că sunt surprinse în plină viteză. Tipul mai ia o gură de bere și zice: Ia vorbește-mi despre Dumnezeu. Fotoliul reglabil e impregnat cu mirosul lui. Este din pluș auriu, cu brațele maronii de jeg. E cald. Și-i zic că Dumnezeu este un moralist nobil și neabătut, care nu acceptă decât o comportare virtuoasă și strictă. Este un bastion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Aproape în șoaptă, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe lângă omul care zugrăvește ashram-ul cel roz și dom’ sergent zice: — Eu cred că reincarnarea e doar o altă formă de amânare. Și eu zic da, da, da. Mi-a mai spus-o pe-asta. Dom’ sergent se întinde peste fotoliul din mijloc și-și pune mâna zbârcită și pătată peste mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pasăre se lovește de geam se face liniște în cameră e cald respir haotic lângă veioza de pe noptiera din colț sprijinite de ochelarii lui tata câteva amintiri două fotografii și multă singurătate tăcerea crește ca un aluat mă așez în fotoliu și dizolv fiecare imagine aud pași... mă încăpăținez să cred că cineva se apropie de ușă e bine Dumnezeu îmi deschide ușa după o zi rece și neagră fiul meu va întoarce oglinda va da pâine săracilor și va privi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mândrie. Medic internist la Colțea și asistent la facultatea de medicină... De curând și-a trecut și doctoratul... Iar acum așteaptă amândoi să plece în Israel... Eugen Gutman, se prezentă tânărul medic, întinzând mâna și ridicându-se o clipă de pe fotoliul pe care-l ocupa. Nu părea să aibă mai mult de 35-40 de ani. Era un bărbat brunet, cu o figură expresivă și cu o privire vie, ușor disimulată în dosul ochelarilor cu lentile rotunde și groase, pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o lăsase În mijlocul Încăperii. În mod vizibil, se instalase la jandarmerie ca la el acasă, fără să Întrebe pe nimeni nimic, punînd stăpînire din oficiu peste biroul cel mai mare, cel al lui Morineau. Lucas Fersen se așeză comod În fotoliu și zîmbi ușor, privind-o cu ochii pe jumătate Închiși. - Ei, cum e cu legenda? Dă-i drumul, mă dau În vînt după povești. Mmmm... Tipul ăsta avea darul să trezească În ea o furie surdă, pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își aminti cum, la vremea adolescenței, frumusețea parfumată a elegantei doamne Pérec o făcea să resimtă cu duritate natura ei necivilizată de fată sălbatică. Înțelese fascinația pe care această femeie sofisticată o exercita asupra lui Nicolas. O instală Într-un fotoliu, se ghemui În fața ei și o scrută În tăcere. Apoi, cu blîndețe, o Întrebă unde era fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Și dacă tot faci treabă, dragă Morineau, fă-mi o informare și despre familia Kersaint. Noapte bună! Stéphane, furibund, aruncă o privire ultraplictisită spre celula unde Pérec se lungise cu fața la perete, apoi se duse să se prăvălească moleșit Într-un fotoliu. * * * Armelle de Kersaint, extrem de bine dispusă la gîndul că primește vizita unui romancier, Își dăduse În mod excepțional cu un pic de ruj pe buze și scosese din cutioară inelul cu diamant. Recepțiile erau rare În familia Kersaint. Se mulțumeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste care nimeri. Se văzu nevoită să facă mai multe Încercări pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată, Marie Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singură. Lucas Înțelese că era zadarnic să mai stăruie, dar simți o Împunsătură În inimă constatînd că nu avea cum s-o Împace. Ajungînd la hotel, Marie avu surpriza să-l găsească acolo pe Milic. O aștepta, adormit Într-un fotoliu de la intrare. ZÎmbetul pe care Îl avu cînd deschise ochii și Își văzu fiica era plin de bunătate. Își simți sufletul cuprins de căldură și Își spuse că avea mult noroc că era tatăl ei. - Am trecut doar ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ține după noi peste tot. În panica de atunci, am uitat cu totul de el și a fost regăsit a doua zi, singur, rebegit de frig, ghemuit lîngă tumulus, de unde văzuse cu siguranță drama de parcă ar fi fost În fotoliu la teatru. De atunci n-a mai scos o vorbă. De altfel, nimic n-a mai fost la fel ca mai Înainte... Lăsă capul În jos, Împovărată. - Loïc și cu mine ne iubeam deja cînd eram copii, ne făgăduiserăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să fac ceva, merg pînă la capăt, ți-am mai spus-o. - Genial. Și trase cu violență de lanțul clopoțelului de la intrare. Cu privirea tot fixă, ca Întoarsă spre interior, cu buzele lipsite de culoare, Arthus stătea așezat Într-un fotoliu lîngă fereastră. Aplecat asupra lui, PM Îi spunea cu glas scăzut cuvinte de Îmbărbătare. - Rezistă, tată... Ar fi cumplit să ne părăsești mai Înainte de a-l fi revăzut pe dragul de Erwan. Bătrînul nu răspunse, dar articulațiile degetelor lui, așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Aplecat asupra lui, PM Îi spunea cu glas scăzut cuvinte de Îmbărbătare. - Rezistă, tată... Ar fi cumplit să ne părăsești mai Înainte de a-l fi revăzut pe dragul de Erwan. Bătrînul nu răspunse, dar articulațiile degetelor lui, așezate pe brațele fotoliului, se albiră Încă și mai tare, semn că Înțelegea. Fiul lui Întoarse capul spre ușă auzindu-i pe Marie și pe Fersen sosind Însoțiți de Armelle. - Poliția e aici, tată. Totul o să fie În ordine de-acum. PM Fac. o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a lui Christian care stătea În pragul apartamentului. - Îmi... Îmi pare rău, se mulțumi ea să Îngaime. - Nu pe cît Îmi pare mie. Trecu pe dinaintea ei și coborî scara. Era singură. * * * Neliniștea Îl Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]