7,390 matches
-
greveze asupra principiului intern de dezvoltare. în Politica, I, 5, 1254b 22, Aristotel afirmă că sclavul participă la rațiune în mod incomplet, fiind așadar un soi de om neterminat. Există critici moderni care îl acuză că a dat astfel un fundament rasismului, stabilind inegalitatea de natură dintre omul liber și sclav. Dar acuzația se dovedește neîntemeiată dacă ținem seama că participarea la rațiune e gîndită de Aristotel tot după modelul creșterii, ca și libertatea. Pentru filozof, sclavul este similar copilului care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tematizat Cusanus, concepînd destinul spiritual al omului ca o suită de stări interioare care tind spre Limita infinită. Transpunînd datele creștine în limbaj matematic, Cusanus marchează tocmai faptul că Logosul divin e cel care operează decisiv în realizarea libertății umane. Fundament și totodată Limită zenitală a umanului, Christos lucrează asupra persoanei din adîncul ei și totodată din polul divin. Potrivit expresiei lui M. de Gandillac, modelul antropologic cusan se bazează pe transdescendența Limitei. Limita transcendentă e prezentă în adîncul omului și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant de oglinzi. Dar toate soluțiile imaginate de gîndirea liberală modernă ajung pînă la urmă să pună în lumină nu numai absența fundamentului, ci și imposibilitatea de a-l obține, aporia unui principiu care trebuie să fie secretat de uman și să-l premeargă totodată. Aceasta este remarca finală a cărții lui Pierre Manent, care desfășoară istoria tuturor modelelor posibile în liberalism. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă și decît acceptă comuna definiție de sine a omului modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-a schimbat stilistica și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență, alteritate, depășire a formelor publice sub care se manifestă. Nu cumva, societăți ieșite din religie, avem posibilitatea de a asista la ieșirea religiei din obiectivările ei socioculturale? Apofatismul sau poarta contrariilor Iar dacă spectacolul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ochii lor sînt derapaje ale modernității. Dar, sigure de autoritatea lor spirituală, încearcă mereu să o asocieze cu puterea statului, să asigure prin lege normele etice ale religiei, să pună semnul echivalenței între comunitatea de credință și cea cetățenească. în Fundamentele sociale ale Bisericii ruse (2000) se declară năruirea sistemului de valori spirituale, dat fiind că cea mai mare parte a societății care admite principiul libertății de conștiință și-a pierdut dorința de mîntuire. Pentru concepția oficială așadar, deosebirea dintre corpul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unit atunci nu numai pentru o luptă socială, ci în hotărîrea de a nu accepta desfigurarea umanului. Unii membri ai intelighenției laice au privit în acea perioadă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. în sfîrșit, dacă e angajată spiritual, perspectiva transfiguratoare va constata, desigur, retragerea sensului religios din viața curentă și chiar din cadrele mentale ale individului modern. Dar nu va tematiza doar criza
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Canadiană și Partidul Progresist Conservator a adâncit și mai mult această distanțare față de principiile și practicile populiste. După anul 2000, spre frustarea nucleului dur de susținători ai Partidului Reformei, pentru care regionalismul vestic, poziția anti-partide și populismul democrației directe reprezentau fundamentul acestei adeziuni, niciun partid cu vederi clare regionaliste sau populiste nu și-a mai făcut loc în politica regională. După aruncarea peste bord a democrației directe și a regionalismului populist, a rămas o versiune limitată de antielitism, dar care și-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înregistra pentru această dimensiune procedurală un scor negativ. În privința conținutului criteriului democratizării, chiar dacă partidul a vrut să radieze "interesele speciale" din procesul de fabricare al politicilor publice, nu există niciun fel de dovadă că Reformiștii ar fi intenționat să submineze fundamentele legale ale libertăților și egalității formale aparținând propriilor membri. Anumiți comentatori au argumentat că măsura Partidului Conservator, luată în 2011, de a elimina finanțările acordate partidelor politice (acestea ridicându-se la doi dolari pentru fiecare vot obținut la alegerile federale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fiind vizată populația autohtonă (de exemplu, membrii așa numitelor "Prime Națiuni") și locuitorii Québecului. Însă, principalul obiectiv al Partidului Reformei a fost acela de a recuza Statul social împreună cu noile forme de "cetățenie socială", drepturile acordate anumitor grupuri și nu fundamentele instituționale și culturale ale democrației liberale, în versiunea lor canadiană. Dacă ar fi intrat în conflict cu normele fundamentale ale democrației, Partidul Reformei s-ar fi expus izolării politice. În Canada, la fel ca și în Statele Unite, populismul, sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
însoțită de o criză constituțională majoră. După constituirea Partido Revolucionario Institucional (Partidul Revoluționar Instituțional) - PRI, în 1929, Mexicul nu a experimentat vreodată o lovitură militară, iar tranziția s-a derulat lent, întinzându-se pe aproape zece ani, fără să altereze fundamentele cadrelor constituționale aflate în vigoare încă din 1917. PRI-ul, aflat într-o poziție de dominație hegemonică și care a guvernat timp de 70 de ani, a continuat să existe și să guverneze de facto în majoritatea statelor mexicane și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
obișnuiți s-au ciocnit de realitatea unei autorități executive puternic concentrate. Într-adevăr, ritmurile și modurile de exprimare ale mobilizării populare au fost ținute foarte strâns în frâu de către Chávez, ale cărui preferințe și priorități strategice schimbătoare au făcut ca fundamentul mișcării sale să fie caracterizat prin foarte multă improvizație și prin dese schimbări organizaționale. Manifestările chavismului la nivelul oamenilor de rând erau adesea inițiate cu multă pompă, numai pentru a fi înlocuite cu alte inițiative pe parcurs, lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
negative ale populismului, menționate în capitolul introductiv, pot fi la rândul lor împărțite mai ușor în cinci categorii de comportamente. Trei dintre acestea au legătură cu natura competiției politice populiste. Conform acestor ipoteze populiștii pot: a) să caute un nou fundament pentru competiția politică, legată de ideologia lor diferită (dacă nu chiar ușor îndreptată spre centru) (efectele pozitive #4 și #5, efectul negativ #3); b) să mobilizeze și să reprezinte grupuri excluse (efectele pozitive #1, #2 și #3); și c) să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
util să analizăm dacă populismul lui Mečiar a dus la vreunul dintre comportamentele pozitive sau negative menționate mai sus, și dacă acestea, la rândul lor, au avut efectele benefice sau dăunătoare estimate asupra democrației slovace. 9.2.1 Un nou fundament pentru competiția politică Înființarea HZDS de către Mečiar a reprezentat, în sine, un efort de schimbare a principiilor de bază ale competiției politice din Slovacia, iar succesul său și-a pus amprenta pe viața politică slovacă de după mandatul său (cu toate că a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fără a susține independența sau status quo-ul (Leff, 1997) și să-i permită lui Mečiar să eticheteze atât pe foștii disidenți, cât și pe foștii comuniști drept "cehoslovaci". Căutarea partidului de a identifica posibilități de comutare a competiției pe noi fundamente a scăzut semnificativ după ce Slovacia a obținut independența, direcționată, totuși, înspre investiția partidului în construirea unei identități de pol "pro-slovac" la nivel național. Acel pol a permis noi mișcări, de mai mică însemnătate - în special, încercarea de a aduce împreună
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populiste, cum a fost cazul peronismului în Argentina și/sau cel al Partidului Populist din Statele Unite, au generat episoade de schimbări la nivel instituțional care au susținut întărirea sau slăbirea democrației. Aceasta înseamnă, după cum sugerau Capoccia și Ziblatt (2010), că fundamentele instituționale ale democrației apar, de regulă, într-o manieră desincronizată. Prin urmare, este relevant de analizat dacă, și în ce moduri, apariția populismului a afectat dezvoltarea în plan istoric a instituțiilor democratice luate separat (de exemplu, extinderea dreptului la vot
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
încearcă să procedeze primul și al doilea val, unele probleme comportamentale limitate”. In cadrul celui de al treilea val, Hayes citează în special: - terapia de acceptare și implicare (ACT) - terapia în deplină conștiință - terapia comportamentală dialectică Explicarea, pe larg, a fundamentelor teoretice și practice ale acestor noi terapii nu este obiectivul acestui capitol. Să încercăm să rezumă ideile lor de bază. Acceptarea Evitările experiențiale Pentru Hayes și colab., terapia de acceptare și implicare se bazează pe ideea că numeroase manifestări psihopatologice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe de altă parte: primele două se bazează pe raționamentul experimental pentru a studia fenomenele umane, în timp ce modelul psihodinamic consideră că raționamentul științelor hermeneutice (de exemplu, științele istorice) este mai potrivit pentru studiul fenomenelor psihice. Raționamentul experimental Raționamentul experimental constitue fundamentul metodei științifice. Este vorba despre o metodă de cunoaștere în cadrul căreia ideile a priori sunt supuse experimentării faptelor. Această metodă comportă patru etape. Cele patru etape ale raționamentului experimental: - Prima etapă se referă la constatarea și observarea, comunicabilă și cuantificabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în absența unui control care l-ar obliga să-și dea seama de numeroasele sale eșecuri, clinicianul va deveni din ce în ce mai convins de omnisciența sa și de îndemânarea sa cvasi divine”. Discuții Demersul diagnostic în terapiile cognitiv-comportamentale se bazează pe aceleași fundamente epistemologice ca și abordarea medicală și, la fel ca aceasta, este preocupat de validarea științifică a teoriilor, tratamentelor și efectelor acestora. Acesta se deosebește însă de abordarea medicală în ceea ce privește scopurile și modalitățile de realizarea ale anamnezei, schemele explicative și strategia
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de validarea științifică a teoriilor, tratamentelor și efectelor acestora. Acesta se deosebește însă de abordarea medicală în ceea ce privește scopurile și modalitățile de realizarea ale anamnezei, schemele explicative și strategia de tratament. Abordarea psihodinamică se distinge de celelalte două abordări atât prin fundamentul său epistemologic și prin respingerea cunoștințelor științifice demonstrate deja, cât și la nivelul modelului teoretic de referință, al anamnezei și al evaluării. In ceea ce privește schema explicativă și conceperea tratamentului, constatăm unele similitudini cu modelul medical. Cei mai mulți dintre clinicieni se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al neliniștii Definiția pune accentul pe forma cognitivă a constructului, care conține atât elemente care iau forma unui discurs verbal cât și elemente care iau forma unor imagini mentale. Această distincție dintre conținutul verbal și cel imagistic al neliniștii constituie fundamentul studiilor care au permis stabilirea rolului acesteia în cadrul tulburării de anxietate generalizată. Aceste studii demonstrează faptul că prezența stărilor de neliniște în mintea pacientului este asociată unei diminuări importante a conținutului gândirii sale sub formă de imagini și unei amplificări
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schemele precoce ale dezvoltării. Pornind de la modelul cognitiv inițial, mai mulți autori au dezvoltat o abordare centrată pe această temă. Printre acești autori, Young este cel care propune o evoluție originală a terapiei cognitive. Terapia centrată pe schemele lui Young Fundamente teoretice Young a plecat de la modelul clasic pe care l-a completat cu alte influențe legate de rigoarea terapiilor comportamentale și cognitive. Acesta s-a preocupat, în mod special, de definirea, în contextul apariției și privitor la mecanismul de menținere
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vicios în care se plasează de fiecare dată. Figura 3. Cercul vicios al Soniei Primul pahar Abstinență Diferite perioade de Terapii Reluarea alcoolismului alcoolism Situație insuportabilă Recădere Fiecare perioadă de abstinență constituie obiectul unei întăriri din partea terapeutului și servește drept fundament pentru travaliul terapeutic. Sonia conștientizează faptul că se mișcă într-un cerc vicios și își stabilește poziția actuală (începutul terapiei). Ea își spune că ar fi putut să acționeze mai devreme, dar că nu era conștientă de tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adoptată de unii, e vorba, evident, de o fuzionare artificială - și greșită - a celor patru consoane scrise în manuscrisele biblice „Yhwh” (ketîv) și vocalele folosite de masoreți pentru a indica lectura ’Adōnăy (kerê). Această ultimă presupusă pronunție nu are nici fundament filologic și nici istoric, și denotă ignoranța cu privire la istoria practicii scribale masoretice a celor care o adoptă. Etimologia numelui Yhwh a fost dintotdeauna discutabilă și nu s-a ajuns la un consens în mediul științific. Explicația cea mai simplă justifică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]