11,589 matches
-
tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme transmoderne, în România lucrurile se găsesc abia la început (dacă lăsăm la o parte precedentul Negoiță), dar constituind
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Graal. Pasionalitatea pură din mitul lui Tristan și al Isoldei face imposibilă întâlnirea bărbatului și a femeii într-o iubire de aproape. Este ceea ce Denis de Rougemont numește iubirea mediată. O "mediere" fie externă, fie internă, pe care romancierii de geniu au intuit-o, de la Cervantes la Flaubert sau Proust. Aceasta e transcendența deviată, opusă celei verticale din creștinism. Tristan și Isolda "se iubesc unul pe altul, dar fiecare îl iubește pe celălalt numai plecând de la sine însuși, nu de la celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca pe schelele lui Wittgenstein, numindu-le "rotițe", "curele de transmisie": cititorul trebuie să le dea jos spre a întrezări poezia. Și Bahtin considera poezia ca venind de dincolo de cuvinte, ca supralingvistică, depășind școala formalistă rusă. Așadar, prin Nichita Stănescu, geniul eminescian își lua, după un secol, o captivantă revanșă. Iar în plan cultural prefigura un alt eon spiritual decât cel modernist. XIII. POETICA TRANSPARENȚEI În varii împrejurări, cu discreția care-l caracterizează, C. D. Zeletin a încercat să atragă atenția
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire comisă de Arghezi, traduceri în care îl citim, în speță, pe Arghezi și mai puțin pe Baudelaire. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altora, deși repetiția pură este imposibilă. Astfel, ca traducător, C. D. Zeletin a putut evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire comisă de Arghezi, traduceri în care îl citim, în speță, pe Arghezi și mai puțin pe Baudelaire. Dacă geniul e o lungă răbdare, cum spunea Goethe, apoi îți trebuie și-n traducere geniu spre a-l face accesibil pe un Baudelaire cititorului de limbă română. Mi se pare a fi cea mai înaltă concepție despre arta traducerii. Lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
evita eroarea transpunerilor în românește a lui Baudelaire comisă de Arghezi, traduceri în care îl citim, în speță, pe Arghezi și mai puțin pe Baudelaire. Dacă geniul e o lungă răbdare, cum spunea Goethe, apoi îți trebuie și-n traducere geniu spre a-l face accesibil pe un Baudelaire cititorului de limbă română. Mi se pare a fi cea mai înaltă concepție despre arta traducerii. Lui C. D. Zeletin i-au trebuit decenii întregi spre a se face vrednic de un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în critică, fie în transpunerea scenică a unei capodopere dramatice. Un regizor (sau un actor) e cu atât mai original, mai puternic, cu cât e mai puțin "original" într-o versiune dramatică, fiindcă ținta extraordinară e să te apropii de geniul lui Caragiale, să zicem, și nu să recurgi la "inovații" și la "actualizări" forțate, cum procedează numeroși regizori și actori moderniști și postmoderniști, denaturările de acest soi arătând micime "hermeneutică". Snobismul postmodern este de un prost gust desăvârșit. Dacă judecătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
concentrări rafinate, de mare poet, deschizător de drumuri către o nouă paradigmă poetică. Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mare poet, deschizător de drumuri către o nouă paradigmă poetică. Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre sonete finale, false
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poetică. Dialogul său cu Dumnezeu, pe care arareori îl numește, este atât de interiorizat, încât se poate vorbi, oximoronic, de o solitudine dialogică. Altminteri, o poezie se intitulează Geniul solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre sonete finale, false poezii ocazionale. N-avem decât a regreta că poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o imagine a absurdului. Ulise a învins Ciclopul, imagine a monstruozității închiderii ca zeitate (el pare a fi paznicul și stăpânul peșterii lui Platon!), ca supradimensionare a Eului (pericol prezent și în supraomul lui Nietzsche). Și l-a învins având geniul de a se fi numit Nimeni. Zeii-frați au râs de Ciclop, căci dacă Nimeni i-a scos ochiul ucigător, atunci nimeni nu poate fi pedepsit. Artistul transmodern e un Ulise care străbate toate lumile, toate primejdiile spre a ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spiritual printr-o transformare profundă. Domnia sa are dreptate să se mire că românii, atât de bogați la ei acasă, prin Eminescu, își mânjesc comoara cu noroiul cel mai sordid, "urinând", adică, "pe temple". Marea revelație a autoarei a fost că geniul eminescian are consistența ontologică a unui spirit de dimensiunile lui Heidegger. Iar descoperirea a fost posibilă deoarece lecturile critice ale Svetlanei Paleologu-Matta s-au prelungit din postmodernitate în transmodernitate. Aici e cheia inaptitudinii contestatarilor lui Eminescu de a se apropia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
afirmă că tablourile îi sunt doar proteste împotriva kitsch-ului în artă, kitsch deopotrivă prezent în țara ei și în postmodernitatea lumii libere. Ea repetă, în alt limbaj, articolul cenzurat al lui Tomas despre mitul lui Oedip. Aici trebuie căutat geniul lui Kundera. Elvețianul Franz, căsătorit, cu care Sabina are o legătură erotică, este o întrupare a Marelui Marș al stângii postmoderniste de sorginte political correctness, care se ridică împotriva Marelui Marș eșuat al stângii din țările comuniste. Un prieten occidental
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mașini animate". Evident, fără suflet. Înainte de a extermina oameni, Stalin a dat ordin să fie stârpiți porumbeii și câinii. În România anilor '50, s-a dat ordin de stârpire a cailor, ca netrebuitori în fața mașinilor performante. Marin Preda a avut geniul să anticipeze tragedia morții unui cal într-o proză scurtă din volumul său de debut. În viziunea lui Kundera, animalele sunt testul esențial al iubirii aproapelui: Aici s-a produs dezastrul fundamental al omului, atât de fundamental, încât tocmai de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înainte de Ștefan Lupașcu, Heidegger s-a apropiat cel mai mult de Ființă, introducând cel mai important concept al său diferența ontologică, oglindă palamită recuperată împotriva apofatismului teologic occidental. Neînțelegerea diferenței ontologice a împins teologia apuseană în impas, impas sesizat de geniul lui Heidegger și pe care teologia răsăriteană l-a evitat. Asta nu înseamnă că Heidegger a putut evita pe deplin consecințele nihilismului, ignorând, la rându-i Persoana Treimică a lui Dumnezeu, ajungând și el la apofaticul nimic (p. 109). 410
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
b. Mărirea cantității de oxigen absorbită și consumată din aerul atmosferic, însoțită de evacuarea (introducerea) în aerul atmosferic a deșeurilor toxice (oxid de carbon, bioxid de carbon, etc.). În acest haos de iresponsabilitate, s-au născut și se mai nasc genii. Pot fi considerați genii, medicul român Mihai Moronescu (șef Clinică Medicală IV, Cardiologie, Craiova în 1982) și colaboratorii săi, Sever Aldea și Mariana Modoran. Ei au scris cartea Oxicarbonismul cronic în patologia internă(19), un studiu științific efectuat la nivel
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
oxigen absorbită și consumată din aerul atmosferic, însoțită de evacuarea (introducerea) în aerul atmosferic a deșeurilor toxice (oxid de carbon, bioxid de carbon, etc.). În acest haos de iresponsabilitate, s-au născut și se mai nasc genii. Pot fi considerați genii, medicul român Mihai Moronescu (șef Clinică Medicală IV, Cardiologie, Craiova în 1982) și colaboratorii săi, Sever Aldea și Mariana Modoran. Ei au scris cartea Oxicarbonismul cronic în patologia internă(19), un studiu științific efectuat la nivel mondial, asupra poluării aerului
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
persoane ai perioadei mai recente, el s-a str]duit s] ridice etică indian] dincolo de relevanță să redus] într-o lume modern] și civilizat]. Poate c] Gandhi nu a avut multe de oferit că teoretician etic. Dar se spune c] geniul s]u constă în înțelepciunea să practic], în special în a extrage o idee din practică sau contextul tradițional (de exemplu, postul) și de a o aplică la probleme sau situații contemporane, atât în chestiuni nutriționiste, cât și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
transform]ri ale celor mai vechi. Discuția despre aceast] perioad] va duce la o examinare a principalelor elemente ale etici Renașterii, care poate fi împ]rțit] în dou] tradiții: cea a vechii scolastici, care a elaborat și a sintetizat produsele geniilor n]scute în secolul al XIII-lea, și cea a umaniștilor care au ținut cont de Antichitatea clasic] și au privit înainte înspre un viitor politic de natur] laic]. îi. De la p]rinții bisericii la scolastic] Primele origini postclasice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să încât va r]sună în toat] lumea”. M]car din perspectiva acestui standard, nu poate exista nici un dubiu c] Toma din Aquino este cel mai mare dintre scolastici și, poate, dintre toți filosofii n]scuti între Aristotel și Descartes. Geniul tomistic rezid] în capacitatea de a vedea modul în care gândirea greac] și doctrina catolic] ar putea fi sintetizate într-o filosofie creștin]. Atâta vreme cât aceast] viziune a implicat și etică, aceasta a fost sub forma demostr]rii c] diferențele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ș.a. Alături stau „clasiciștii”: N. Davidescu, N.I. Herescu (Elogiul prieteniei, Arta și arta nouă, Eterna coloare a vieții, Pro Murnu, Destinul imperial al poetului, Amurgul poeziei, Milliarium, Poetul Ion Pillat), Dan Botta (Teatru pentru 10 000, Templele graiului, Horia și geniul suferinței), George Murnu, ca și „raționaliștii”: Șerban Cioculescu (Caragiale în ediție completă, Caragiale și ardelenii, Între actualitate și permanență, Critica de directivă), Vladimir Streinu (Poetic și oniric, Romane în două volume, Începuturile criticii literare, serialul Tipologii literare), Tudor Vianu (Ce
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
în universalitate” sunt prezenți Laurențiu Buzoianu (Școala lui Vasile Lupu), Nicolae Mecu (Vocația renașterii: G. Călinescu, Centenar Vasile Alecsandri. Un spirit vivace și solitar), Gh. Nicolaescu („Timpul nu a mai avut răbdare”. Crezul unui mare scriitor), Viorel Cosma (Dinu Lipatti, geniu al artei pianului), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Moștenirea lui Maiorescu). O ipostază mai puțin cunoscută a lui Ioan Slavici e semnalată de Viorel Domenico în articolul Ioan Slavici, redactor responsabil al publicației militare „Buletinul armatei și marinei”. Cu mențiunea „inedit” sunt publicate
VIAŢA ARMATEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290515_a_291844]
-
câteva pagini de amintiri dau Alexiu Sólymosi (Suveniri) și Matilda Cugler-Poni (Din timpuri grele). Un interes notabil este arătat literaturii maghiare. Alexiu Sólymosi transpune din versurile unui tânăr poet maghiar (L. Bartók), este tălmăcită nuvela lui G. Csiky Istoria unui geniu, iar Petru Oprișoiu figurează cu un articol despre Peto´´fi. Alți scriitori comentați elogios (în articole nesemnate) sunt Victor Hugo și I. S. Turgheniev. Se traduc fragmente din memoriile lui Heinrich Heine. Interesul pentru mișcarea teatrală românească este vizibil în
VIITORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290562_a_291891]
-
și complet beat, În fața cârciumii. Abia relatările observatorilor maghiari romantici, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Încep să proiecteze o lumină diferită și asupra sărbătorilor românești. Acum, ele vor fi privite ca niște expresii exotice, dar pline de naturalețe, ale geniului popular românesc, În același timp mărturii ale unor tradiții străvechi, dacice sau romane, care au supraviețuit prin intermediul acestor manifestări originale. În fine, problema caracterului inoportun al sărbătorilor tradiționale, care i-ar Împiedica pe români să muncească suficient și reprezintă o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aceste aprecieri, atât de dure, care dezvăluie, În contrast cu tezele socialismului științific, o concepție aproape rasistă? Engels XE "Engels" era influențat de climatul intelectual german al vremii sale, În cadrul căruia herderianismul și ideile romantice privitoare la psihologia popoarelor, la trăsăturile și „geniul” specific al acestora ocupau un loc central. Antagonismele franco-germane (care, prin extrapolare, se traduceau În opoziția dintre spiritul latin și cel germanic) alimentau, de asemenea, conturarea unor imagini negative ale celuilalt, venite, de altfel, În prelungirea imaginilor medievale tradiționale. În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]