9,375 matches
-
clădite În timp, afirmata prin dârzenie și opoziție. El a rezistat timpului și nu a intrat niciodată cu pământul și animalele, cu ustensilele agricole la gospodăria agricolă colectivă. Și se pare că i-a priit, așa transpare și din spusele Gloriei Lăcătușu din ,,Zăpezile calde”, acolo unde e vorba de Ghiță Tăcu din Burdusaci. Deși aparent cuminte, Alexandru Gh. Tăcu era un colțos, care se manifestă diferit poate pentru a-și proba moștenirea genetică, cum spune profesorul Ion Maftei, mulți ani
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a jurizat și a hotărât cu maturitate, dând aripilor tinere Încă o comandă de zbor. ucuriile și necazurile lui Alexandru Tăcu, feciorul lui Ghiță Tăcu din Burdusaci și-n vremea din urmă bibliotecar la CUG Iași”, puse În pagina de Gloria Lăcătușu În cartea ,,Zăpezile calde” din seria ,,Reporter XX” (pagina 177-184), realizată la Editură Junimea Iași, 1979, vin să confirme că prietenul meu a fost un animator cultural, Îndrăgostit mereu de poezie și arta, dar niciodată ocolit de pizma oamenilor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și prin anii 1956 - 1962 la fabrica de rulmenți din Bârlad, la clubul Întreprinderii și la cenaclul ,,Mihail Sadoveanu”, apoi la Nicolina și CUG Iași, la cenaclul ,,Lupta cu inerția”. Malin avea atunci, cănd stătea Alexandru Tăcu de vorbă cu Gloria Lăcătușu, opt ani, iar Alină șase ani. Amândoi, Încă din acea vreme, scriau poezii. Îmi iubesc copii. Iubesc țară cu toată puterea”, mărturisea Alexandru, fiul lui Ghiță Tăcu din Burdusaci, reporterei. Întotdeauna Alexandru Tăcu a făcut distincție Între țară, România
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și atenuarea rigorilor pauperiste ale creștinismului. Ca atare, se poate constata că atîta timp cît mediul social era receptiv la valorile Greciei Antice avea asigurată calea spre progres și civilizație, căci romanii, arabii și creștinii au cunoscut perioadele de mare glorie atunci cînd au preluat și au dezvoltat aceste valori. Prin urmare, de-a lungul a mai multe veacuri, în Peninsula Iberică, au conviețuit populații de limbă romanică și de religie creștină cu populații de origine arabă și de religie musulmană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exclusiv unor activități pastorale. Ca atare, românii, atît cei din Imperiul Bizantin (din Peninsula Balcanică), cît și cei din nordul imperiului (de la Dunăre și Carpați), rămași numai la nivelul vieții rustice și al transhumanței, nu au mai păstrat conștiința superiorității, gloria Romei fiindu-le îndepărtată și inaccesibilă. Apoi, lipsa de organizare și de unitate a avut drept consecință lipsa unor aspirații și unor acțiuni de afirmare pe scena istoriei. Aflați mereu în situație economică, socială și culturală defavorabilă, românii au pierdut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin care s-au pus în circulație și sintagme aberante precum limba moldovenească și limba valahă cu pretenția de a fi aplicate altor realități decît limba română 112. Pe de altă parte, popoarele stabilite în jurul românilor au cunoscut momente de glorie și de afirmare, care le-au imprimat mîndria realizărilor proprii, astfel încît, chiar atunci cînd au ajuns în situații neplăcute, s-au purtat cu demnitate și au fost apreciați și înțeleși. De asemenea, componenții acestor popoare și-au păstrat idealul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literară a fost puțin exersată, caracteri-zîndu-se prin variante locale și prin împrumuturi din surse nespecifice Europei moderne. Pe lîngă aceasta, intelectualii de atunci, chiar cînd au ajuns la ideea descendenței din coloniștii romani, nu și-au propus emanciparea românilor în numele gloriei străbune sau în perspectiva alinierii la Europa civilizată. Situația s-a schimbat radical în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea, o dată cu activitatea pleiadei de erudiți care au alcătuit Școala ardeleană, mișcare iluministă de mare amploare, care a dat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altă parte, lumea europeană are ca trăsătură de bază dinamismul, lipsa închistării în formele ancestrale, încît a lăuda stagnarea înseamnă a elogia lipsa de europenism. Satul a supraviețuit într-adevăr în timp, dar nu a cunoscut niciodată momente de glorie, de înflorire deosebită, ci numai înjghebări cu durată scurtă și într-un perimetru care nu a fost întotdeauna stabil și bine delimitat. De aceea, cunoașterea și apreciarea realizărilor vieții rurale românești nu trebuie să atragă nici o idealizare a satului și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
i se părea mai importantă, venea el însuși la Iași și avea o deosebită plăcere să și-o citească personal în fața junimiștilor. Junimea, această doamnă a spiritualității și culturii românești - ca orice doamnă - a avut anii săi de strălucire și glorie, dar și inevitabilul declin, intervenit datorită „mizerabilei politici”, cum a spus Eminescu. Primul semn a apărut în 1874, când Maiorescu s-a mutat la București. Din acel moment a început să funcționeze o filială a Junimii - dacă putem spune așa
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
și dulce ca nectarul/ Fântâna mea iubită” (I 4)1. Ultimele cuvinte ale piesei care marchează împăcarea personajului cu propria condiție de om supus trecerii timpului, dar și de artist nemuritor reiau un vers faimos din oda III 30 : O ! Glorie, Horațiu nu va pieri întreg ! Piesa Ovidiu face și ea destule referiri la lucrările poetului latin exilat la Tomis. Personajele lui Alecsandri sunt împrumutate din poemele lui Ovidiu, fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde cu zâmbetul pe buze/ Că te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i Horațiu ?... Un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui secat-a tot simțul de respect./ Corumpător de inimi, poet de saturnale,/ El ofensează cerul cu scrierile sale,/ [...] Am vrut să fac din Roma regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o curtizană (III 6). Victimă a propriei glorii, care i-a atras dușmănia celor puternici, Ovidiu este condamnat la exil. La Tomis, el trezește din nou simpatia femeilor, Sarmiza și Dava fiind înduioșate de soarta lui potrivnică. Totodată, el este urmărit în continuare de adversitatea lui Ibis, încântat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din urmă, Roma îi recunoaște valoarea : Roma te recheamă cu drag lâng-al ei sân./ Primește-aste coroane ; prin noi ți le trimite.../ Salut și onor ție, poete strălucite ! (V 9). Omul este înfrânt de potrivnicia destinului, însă poetul se bucură de glorie eternă. Ultimele cuvinte ale piesei sunt adresate celui menit imortalității artistice : Adio, geniu în veci nepieritor !. Cele două piese cu structură similară se află în raport de continuitate, fapt confirmat de unele detalii din Ovidiu care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mine de mult nu am simțit,/ De mult ! ... de când voioasa și falnica-mi junie/ Împlea tot universul de-amor și poezie. Măgulit de admirația ei pentru versurile lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau artistului : Dar cine are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul său, poetul latin : Coprins de-al gloriei nesațiu,/ Albit de ani, dar tot copil,/ E lesne să mă faci Zoil,/ Când singur tu te faci Horațiu . Oricâtă vanitate inerentă ar ascunde asumarea acestui alter ego vestit, ea are la bază o identitate reală de preocupări pentru problema
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plăti datoria față de gazda sa care a împins cultul ospitalității până la a-l primi în casa lui în momentele de doliu. Zeul naturii și al vitalității exuberante nu salvează însă făptura terestră a reginei, ci doar umbra ei, atribuindu-i gloria nemuririi : Din Doamna voastră mântuit-am umbra/ Pe care singuri zeii o mai au/ Nemuritoare (III, p. 244). Pan îi recomandă lui Admetos să-i adreseze Persephoneei rugi fierbinți pentru ca ea s-o așeze-n slava/ Esențelor (III, p. 244
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
2). Atunci când descoperă un lucru pe care nu-l cunoștea încă, Ifigenia îl decodează corect numaidecât. Chrysis o informează despre oracolul care anunță că, dacă Ahile se va căsători, el se va bucura de o viață lungă dar lipsită de glorie, în timp ce, dacă va rămâne singur, el va muri curând acoperindu-se de faimă. Vestea e bună, crede prietena, căci înseamnă că mireasa eroului îl va salva de un sfârșit grabnic : Prin nunta ta, îl scapi de o prea timpurie moarte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mulțumi cu o fericire banală, că menirea lui e să obțină victoria cu orice preț și că, odată căsătorită cu el, îl va sili să renunțe la țelul lui real : pentru un erou, singura mireasă care i se cuvine e gloria. Răpindu-i eu moartea timpurie, îi răpesc totodată gloria (I 3). Când ia cunoștință de oracol, fata pricepe că destinele lor sunt legate, de vreme ce doar prin sacrificiul ei Ahile își poate duce la bun sfârșit misiunea eroică : de când cunosc destinul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să obțină victoria cu orice preț și că, odată căsătorită cu el, îl va sili să renunțe la țelul lui real : pentru un erou, singura mireasă care i se cuvine e gloria. Răpindu-i eu moartea timpurie, îi răpesc totodată gloria (I 3). Când ia cunoștință de oracol, fata pricepe că destinele lor sunt legate, de vreme ce doar prin sacrificiul ei Ahile își poate duce la bun sfârșit misiunea eroică : de când cunosc destinul lui Achile, simt o liniște ciudată... Căci poate, totuși
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căci mintea i s-a întunecat de durere... În neștire vorbești, copila mea (II 2). Lângă altar, el rămâne convins că Ifigenia nu-și dă seama de ce se întâmplă cu ea și vrea s-o oprească de a mai preamări gloria sacrificiului : Nu mai vorbi, copilă. Ochii îți sunt tulburi... Durerea și oboseala te-au doborât (III). Semnificativ, ultimele cuvinte pe care i le adresează reiau o replică a Clitemnestrei : Ifigenia, trezește-te. Îndureratul Agamemnon, distanta Clitemnestra sunt niște oameni obișnuiți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
caută zadarnic să-i facă pe ceilalți să priceapă măreția destinului ei, neobișnuit pentru o femeie : De ce nu vă gândiți și la mine, la bucuria fără margini pe care mi-ați dăruit-o mie, o copilă nevrednică de o asemenea glorie ?... Cum aș putea plânge pe pragul desăvârșirii mele ? ! (II 2). Ea face apel la înțelegerea pătrunzătorului Agamemnon (Tu, care te înțelegi atât de bine pe tine, cum de nu poți privi și în sufletul meu ? De ce mă credeți neștiutoare, pentru că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
existența făptura jertfită este, adesea, atât de camuflat încât anevoie ni l-am putea închipui ca un mijloc de supraviețuire. Bunăoară, Iphigenia e jertfită ca să se poată împlini expediția împotriva Troiei. Am putea spune că ea dobândește un „corp de glorie” care este însuși războiul, însăși victoria ; ea trăiește în această expediție (p. 115). Agamemnon nu înțelege de ce tocmai el trebuie să-și ucidă copilul, de vreme ce lupta se va purta pentru recuperarea cumnatei lui (e nedrept să-mi jertfesc eu copila
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a-și impune părerea (p. 214). Admițând că a fost învins, dar nu și convins în discuție, el afirmă că nu intenționează să-și depășească statutul de filosof de rând și că a dorit doar să se scarpine de râia gloriei celui eliberat din Egina (p. 215). Adept al unei școli de gândire rivale, Aristip nu se lasă sedus de argumentele lui Platon. Mai grav pentru filosof este că, rând pe rând, ajung să-l abandoneze și discipolii. Aristotel se îndepărtează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arată atentă la neregulile comise în mare parte de bărbatul ei care întruchipează istoria creșterii acestei porcării (II, p. 624). În fața membrilor răuintenționați ai familiei, proclamă pervertirea universală : Nu vezi, cerul e bolnav, raiul e mâncat de lepră, porcii sunt gloria târgului nostru ! Nimeni nu iubește pe nimeni ! (III, p. 642). Vrăjitoare sau nu, ea are, parcă, un ochi de fosfor capabil să sesizeze orice abatere de la normă spre înfiorarea celor cu conștiința încărcată : Nimănui nu-i place să știe că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
meu de aur, iar urmașii mei, pecetluiți de acest stigmat, îmi vor urî cenușa [...] Și totul pentru ce ? Pentru o spumă de plăcere, pentru o clipă de extaz ce se va preface în fum [...] Am avut tot ce am dorit : glorie, putere, bogății, voluptăți de tot soiul, însă nu Puritatea ! [...] Ard pe rugul meu, dar nu eu l-am aprins, ci o putere fără de milă și mai mare decât toate : Soarta (III, p. 53). Personajul antic brutal și rudimentar se transformă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]