7,215 matches
-
într-un absurd malign, apocaliptic. Fireasca ezitare de a-l plasa pe Urmuz în rândul scriitorilor de factură postcaragialiană se dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul imaginarului caragialian și cel urmuzian. Dacă la nivelul tipologiei, zona comună hașurată este cea a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia Simionescu controversatul homo duplex apare aici perfect integrat imaginarului său, nu ca simplu observator și scriptor al comediei umane, ci de-a dreptul caragializat, întruchipându-i simultan pe gazetarii "scârța-scârța pe hârtie" și pe tribunii gen Cațavencu, Farfuridi, Dandanache, dar și eminescianizat, în postura unui "Mitică sumbru, corect gramatical
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost nevoie să ancorăm argumentația în zona conceptualizărilor, sistematizând informația teoretică pentru a conferi demersului analitic siguranță și pentru a evita deriva sau aproximarea. Altfel spus, micile capitole introductive au avut menirea să traseze liniile directoare de urmărit în interiorul imaginarului caragialian, ale cărui constante, astfel certificate, au putut fi recunoscute în manifestările literare ulterioare. În linii mari, am remarcat în cazul fiecărui mod al comicului, aportul caragialian esențial și raportarea aproape exclusivă a celorlalți scriitori la modelul său. Pentru completarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Al., Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Albatros, București, 1976. Căpușan, Vodă, Maria, Despre Caragiale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999. Cazimir, Ștefan, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967. Cesereanu, Ruxandra, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003. Cioculescu, Șerban, Caragialiana, Editura Eminescu, București, 1977. Cioculescu, Șerban, I.L. Caragiale, Editura Tineretului, București, 1967. Constantinescu, Ion, Caragiale și începuturile teatrului european modern, Editura Minerva, București, 1974. Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, II, Editura Pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Proză literară, ed. cit. p. 1187). 32 E. Lovinescu, Critice, 2, Editura Minerva, București, 1979, p. 118. 33 Idem, p. 114. 34 Gh.Grigurcu, Evocându-l pe Eugen Barbu, ]n "România literară", nr. 51-52, 2004. 35 Ibidem. 36 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 4. 37 Idem, p. 6. 38 Idem, p. 15. 39 Idem, p. 41. 40 Idem, p. 68. 41 Eugéne Ionesco, Découvertes, Albert Skira, coll. "Les sentiers de la création", 1969, p. 120. 42
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nr. 23, 7 iunie, 1962, p. 1; Arghezi, Tudor, Caragiale și snobismul. Tabletă, în Viața românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3; Arghezi, Tudor, Pentru Caragiale, în volumul Tablete de cronicar, E.S.P.L.A., București, 1960, pp. 21-26. 46 Ruxandra Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, p. 41. 47 Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, prefață de D. Micu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960, p. 40. 48 Idem., p. 33. 49 Tudor Arghezi, Tudor Arghezi, Tablete
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatură printr-o enormă dilatare. III.2. Teoria și critica literară Conceptul de literatură se modifică substanțial în acest secol, remodelarea sa este pusă în evidență, deopotrivă, de teoriile literare (de la estetica receptării și pragmatică, până la istoria mentalităților și a imaginarului), de literatura propriu-zisă (prin dezvoltarea metaliteraturii) și de critica literară. Un nou și ultim reducționism al epocii îl constituie asimilarea literaturii în critică. Secolul XX se distinge prin enorma proliferare a criticii și teoriei literare, care tind să „înghită” și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu îngustime, de a fi încălcat regulile gramaticii și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
sociale, scria în 1932: "Muncitorul mândru de mica sa proprietate nu simte că-i departe de locuința concetățeanului său bogat. El își dă seama de rolul social pe care îl are de îndeplinit; își iubește țara și iubește societatea". Cercetând imaginarul locuinței sociale în romanul francez al secolului al XIX-lea, Roger-Henri Guerrand descoperă în Zola pe unul dintre cei mai talentați propagandiști ai ideologiei pavilionare "care ar fi trebuit să contamineze toată clasa mijlocie" (p. 230) (R.-H. Guerrand, op. cit
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un anume efort de decriptare. P. a lăsat însă destul de repede în urmă această fază, iar a doua carte, Apropierea (1990; Premiul revistei „Poesis”), aduce o radicală modificare de viziune și stil. Poetul ermetic și estetizant dinainte iese din labirintul imaginarului pur pentru a pătrunde în acela al realității. Acum poemele refuză aproape programatic să fie altceva decât stenograme ale clipei sau ale zilei, scurte dări de seamă biografice, glose pe marginea vieții din jur și a propriilor trăiri. Ele se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La acești poeți, discursul teoretic nu se mai axează pe conceptul de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența poeziei, se proclamă atotputernicia visului, virtuțile automatismului psihic pur, supremația hazardului obiectiv și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
cu un fel de terapie - evocă „metoda paranoic-critică” a lui Salvador Dalí. Literatura este respinsă ca instituție culturală osificată, întemeiată pe convenții și coduri, în timp ce poezia (așa cum o gândeau acești poeți-teoreticieni) ar fi o formă ideală de exprimare a libertății imaginarului. De aici, caracterul deschis, nestructurat, al poeziei suprarealiste, mereu „pe cale de a se face”, urmând traseele sinuoase ale unei cunoașteri relativizate, explodate chiar, prin descentrarea viziunii antropomorfice. Prelungindu-se câțiva ani după cel de-al doilea război mondial, suprarealismul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
jocul echipei respective, dar acesta se modifică la nevoie, în funcție de mingile folosite în meci si de concepția de joc a echipei adverse. Prezentăm mai jos cele mai importante sisteme de joc : 1. Sistemul lateral În acest sistem, terenul este împărțit imaginar în lungime de către jucători, fiecare intervenind la mingile care vin pe partea lui Fig 32. Poziționarea jucătorilor în sistemul lateral Împotriva acestui sistem, trebuie jucat în profunzime, cu lovituri scurte și lungi, iar dacă se observă că unui dintre jucători
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
și Nichita Stănescu este circumscris unei rețele de teme obsedante, operele lui Gib I. Mihăescu, Emil Botta sau Eugen Barbu sunt recitite prin prisma metaforelor-cheie. Se rețin comentariile asupra prozei, îndeosebi acelea despre Eugen Barbu sau despre D.R. Popescu. Analiza imaginarului primului prozator stă sub semnul „metaforei toamnei”, echivalată cu supratemele „melanholiei” și mortificării latente, cu predilecția pentru structurile opulente ale narațiunii de tip baroc (ca în Princepele) sau, dimpotrivă, pentru epica de tip fragmentarist, utilizând tehnica rupturii și a discontinuității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
serie de situații ce se încheie cu moartea unor soldați, include, mai ales în prima parte a narațiunii, evocări ale vieții rurale, într-un stil conștiincios, supravegheat atât la nivelul frazei, cât și în realizarea unor simboluri angrenate în structurarea imaginarului. Majoritatea personajelor întruchipează țăranul român din perspectiva tradiției orale: sărac, prins în antagonismele de clasă, dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
și pământ, în interiorul omului, cerul este sursa oricărei manifestări umane. În tradiția biblică este identificată cu Divinitatea, în Apocalipsă, cerul este locuința lui Dumnezeu și se crede că există nu număr finit de ceruri, fiecare tărâm fiind suprapus și, în imaginarul despre lume, există o legătură printr-o deschizătură, pe care o străbat Călăuzele. În Paradisul lui Dante sunt șapte ceruri planetare, cu stele fixe și în afară de cele șapte ceruri mai sunt două, puncte de un punct fix, circumferință, suprafață limitată
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
întinde spre el, tânărul semiculcat. Pe de o parte, aici se observă expresia întâlnirii simbolice dintre un deget, care oferă, și altul, care primește, pe de altă parte se sugerează trecerea fluidului vital, invizibil prin actul gestual al divinității. În imaginarul biblic, între pronunțare și acțiune există o legătură directă, facerea lumii fiind simultană aceleia de pronunțare a cuvântului divin. Cosmosul s-a ivit din gest și cuvânt simultan, cu toate că primul cuvânt/logosul, apare construit altfel decât limbajul verbal, primul cuvânt
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite a gânditorilor nu exclude apariția unor codificări negative, ce s-ar referi la codificări de tip superstiție. Alte semne trimit la spațiu sau la timp, care schimbă diferiți constituenți (fizici, mentali, psihologici). În linia imaginarului s-a format astfel conștiința relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
la spațiu sau la timp, care schimbă diferiți constituenți (fizici, mentali, psihologici). În linia imaginarului s-a format astfel conștiința relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei divinități, Unul, divinitate numită DESTIN, FATUM, SOARTĂ, URSITOARE, MÂNĂ etc. Mâna este un centru. Centrul nu este opoziție statică, ci un focar, de unde purcede mișcarea lui
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
numere vizibilă în corpul uman. Emblema comunicării umane rămâne raportată la formele mâinii, imagini proiective ale destinului. Aceste patterns, schelete semantice pentru dialog, anunțat în CETIRE, utilizează un sens comparat și reactualizează cunoștințele latente despre mentalul colectiv. Cu privire la liniile palmei, imaginarul trimite către arborele palmier. - semne ale destinului vieții și morții: Chiromanția transmite informații aparent tainice despre forma concavă a mâinii, palma din latinescul palma/palmier, Arecaceae. TIPURI DE MÂINI Mâna elementară nu a efectuat decât munci dificile: are degete groase
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
bazează metodologia cercetării istorice (imaginea transmisă de presă fiind considerată una distorsionată); istoria de tip pozitivist încă domina scena istoriografică, deși cercetările au evoluat spre domeniile sociale și economice. Presa a fost recuperată ca sursă de către istoria mentalităților și a imaginarului. În accepțiunea clasică a metodologiei istorice, ea este considerată un izvor primar, însă nu și unul de primă mărime. Ca și alte ramuri științifice, în istoria presei este nevoie de materie primă, adică de material faptic, înțelegând prin aceasta înregistrări
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ca să uite că prezentul fuge, timpul real nu durează. Durata nu e în prezent. Cum opera Desperado e o continuă întretăiere de linii cronolgice, care țin de acum, dar mai ales de atunci, timpul real se alimentează constant din cel imaginar, care e ca un castel din cărți de joc. În timpul imaginar rădăcinile trecute ale prezentului ies la iveală și dau rod, pe când timpul real, cel în care lectorul ar putea încerca să rezume ce a citit, e aproape anulat. Cine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e în prezent. Cum opera Desperado e o continuă întretăiere de linii cronolgice, care țin de acum, dar mai ales de atunci, timpul real se alimentează constant din cel imaginar, care e ca un castel din cărți de joc. În timpul imaginar rădăcinile trecute ale prezentului ies la iveală și dau rod, pe când timpul real, cel în care lectorul ar putea încerca să rezume ce a citit, e aproape anulat. Cine poate rezuma o operă Desperado? Putem face o prescurtare a intrigii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părinți), Nabokov în SUA, Soljenițîn, Norman Manea, Andrei Codrescu, Nina Cassian, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Thomas Pavel (ultimii șase din România). Dezrădăcinarea e adesea efectul direct al cortinei de fier. Ea e în același timp foarte reală și sursă a imaginarului: mulți Desperado sunt ei înșiși autori dezrădăcinați ori creează eroi de acest gen, care fug de o patrie inumană și reușesc ori eșuează în occident. Simbol al libertății materiale și intelectuale pentru cei din est, occidentul trage cu ochiul la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]