8,741 matches
-
putut astfel să părăsesc odaia fără foc din Pantelimon și să mă mut într-una de pe strada Traian, tot cu încă trei inși în cameră, dar încălzită. Proprietăreasa, o femeie tomnatică și cam prea împlinită, trăia cu un pește, un ins care venea la ea doar seara, de altfel ca și ceilalți chiriași, îi găseam în pat (fiindcă și ea ocupa prima cameră, de la intrare, ca și ciurelarul de la care plecasem). Așadar puteam debuta la Popasuri. Câteva zile am stat în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
seama de acest lucru și că trebuia să fiu întîi învățat. Am străbătut atelierul și am intrat în biroul corectorilor, despărțit de rest printr-un placaj. - Bună seara, am spus, îl caut pe domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îl caut pe domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru, sever, privire rapidă și pătrunzătoare. Mi-a strigat numele sigur că nu se înșela, și mi-a spus că am lipsit. Nici nu mă apucasem de lucru, că și lipsisem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi relatai experiența mea din Fierbinți. - Nu pe toți îi ia la muncă, zise Miron. Unii plătesc și își văd de treabă. Mai târziu aveam să-i întîlnesc (și încă cum!) pe cei doi, în presă și în lumea literară. Insul avea să facă să apară în Scânteia un articol injurios la adresa mea, după debutul în volum, în '48, iar mai târziu să fie numit secretar general al Uniunii Scriitorilor și aveam să scăpăm de el cu greu, într-o ședință
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spunea deodată cu o voce tărăgănată, visătoare și obosită. Primul obiect al nemulțumirii lui ascunse era corectura. Nu venise din Buzău în capitală ca să mâzgălească semne de erori tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tovărășia unor inși fie mulțumiți de ei cum eram eu, fie mărginiți, râzând de glumele idioate ale unui bătrân decăzut ca Sachelarie. Se sufoca. Și acționa, și norocul (sau poate nenorocul) îi surâse. Scrise un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prins pe cetățeanul cutare cu un sac de porumb în spate și l-a trimis în judecată, iar cetățeanul a luat trei luni de închisoare. — Și în satul meu din Ardeal avizierul poliției era plin, înainte de 1989, de poze cu inși care furau cartofi sau porumb de la CAP. — Exact. Dar asta făcea fiecare om, fiecare țăran, pentru că altfel nu putea să trăiască. Or, eu nu puteam să mă fac părtaș, să fiu în partea cealaltă. — Ați simțit, deci, un sentiment de
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
cu diverse retorici unul și același lucru), criticul care te laudă este remarcabil, inteligent, fin, erudit, cu intuiții formidabile; iar criticul care te... critică este un om de nimic, un impostor, un comentator care habar n-are de literatură, un ins resentimentar, un depozitar de interese oculte. Iată mecanismul „receptării“ textelor noastre critice. Să privim în urmă. De câte ori ați văzut un scriitor autohton care să recunoască, deschis, măcar o hibă a unei cărți ieșite de sub măiastra-i pană? De câte ori ați văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nu văd din ce motiv aș face-o. N-am niciun merit literar deosebit, dar’mite unul științific; iar singurul Nobel accesibil mie ar fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar putea, de altfel, să aspire mai toți inșii de-o anume vârstă din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
fără niște trasee interioare desfășurate în avans și în paralel, aceste călătorii turistice își pierd puțin din halou, din aură. Oricât aș fi de umanitar și demofil, nu pot spune că înseamnă chiar același lucru călătoria în Italia a unui ins cultivat și sensibil, erudit (cum e Radu Ilarion Munteanu) și drumurile făcute, în aceeași țară, de către un om simplu care muncește acolo. Unul vede ceea ce altuia îi scapă. RIM percepe și gustă cultura îmbibată în existența spaniolilor, în timp ce conaționalul său
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
față de ceilalți mediocri, și slavă Domnului nu sânt deloc singur, e important: eu știu! De aceea ei vor fi mereu în inferioritate față de mine". Și totuși am uitat asta. Singura explicație pe care mi-o dau e că în orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial. Totul e dacă nimerește în situația care declanșează boala. Eu am nimerit. Tânăr absolvent al Școlii de Belle Arte, am încercat să nu pun la inimă că-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru care nu știe că e mediocru sau nu-i pasă de asta e pe jumătate mântuit; pactul său cu viața nu amenință să se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sânt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi impun părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsîndu-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu vocea lui moale, incapabilă de stridențe. Venea des la mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a rîs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși, pentru investigări medicale ni s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să respectăm adevărul, domnule Daniel. E neplăcut, dar îți ajunge și o singură oglindă ca să vezi cine ești, de fapt: un ins oarecare. Gata, comedia a durat și așa prea mult, nu crezi, domnule Daniel? Ei bine, nu, mi-am zis, înverșunîndu-mă la gândul că femeia din fața mea vroia să mă coboare ca să mă iubească. "Dar aviatorii tăi?" am întrebat-o. "Ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe „Potemkin” deznodământul a fost tragic. Marinarii români nu voiau asta... Nici prin cap nu le trecea să se revolte, ei voiau să salveze vaporul. Înțelegi? Vaporul culturii... — Înțeleg, de ce să nu înțeleg. Printre marinari și ofițeri se fâțâiau niște inși care nu aveau altă treabă decât să tragă cu urechea și să noteze... Chipurile judecau valoarea estetică a corurilor. Și dădeau note. Dacă nu cântai îți dădeau nota zero. Iar ceilalți marinari te aruncau peste bord. — Chiar așa? Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Americanii, domnule, americanii! În pușcărie a rămas filoamerican. Și după, când a ieșit, grațiat de Ghorghiu-Dej. Până când a murit, nu mult după aceea. A murit filoamerican, iar eu am să mor, e sigur, antiamerican. Conflict între generații? Nu, pentru că nenumărați inși din generația mea au devenit filoamericani, după ce ani întregi s-au indignat împotriva imperialiștilor și lacheilor imperialiști. Indignarea lor de atunci s-a transformat acum în supunere lingușitoare. Au devenit ei înșiși lacheii americanilor. Adică au rămas pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
întregi s-au indignat împotriva imperialiștilor și lacheilor imperialiști. Indignarea lor de atunci s-a transformat acum în supunere lingușitoare. Au devenit ei înșiși lacheii americanilor. Adică au rămas pur și simplu lachei, doar că și-au schimbat stăpânul. Nenumărați inși din generația mea, în frunte cu președintele Iliescu, pentru care am avut, la un moment dat, un elan de simpatie, tocmai pentru că părea că nu și-a pierdut toate ideile de stânga. Pastenague îmi reproșează că judec prea abstract și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
74. Ioan-Cristian Gutău Omagiu liniștii Verișoara mea are doi ani și spune aproape tot timpul lucruri care te pun pe gânduri. O cheamă Iris Theodora. Mergem cu toții într-o vară la țară, la bunicul. Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă ciotul să mai respire. Iris își lovește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care habar n-avea cine înnoptase la el. N-au avut curajul să-i scoată din pat, i-au lăsat să-și bea laptele de mic dejun, dar, cum au ieșit din curte, i-au urmărit îndeaproape, câți erau, șapte inși în trei mașini. Fata președintelui n-a spus nimic, a înțeles că trebuie să se întoarcă, a gonit spre București ca într-o cursă de formula unu și, după ce și-a lăsat iubitul acasă, s-ar fi oprit glonț în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tola, Puva, Iov și Șimron. 14. Fiii lui Zabulon: Sered, Elon și Iahleel. 15. Aceștia sunt fiii, pe care i-a născut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreună cu fiică-sa Dina. Fiii și fiicele lui alcătuiau în totul treizeci și trei de inși. 16. Fiii lui Gad: Țifion, Haggi, Șuni, Ețbon, Eri, Arodi și Areeli. 17. Fiii lui Așer: Imna, Ișva, Ișvi și Beria; și Serah, sora lor. Și fiii lui Beria: Heber și Malchiel. 18. Aceștia sunt fiii Zilpei, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]