7,663 matches
-
E. Dupré, Th. Ribot și M. Scheler din „instinctul de simpatie”, în virtutea căreia individul se simte atras către ceilalți. Instinctul de simpatie exprimă acordul individului cu ceilalți membri ai grupului. El este acea „tendință ego-altruistă care rezumă în ea combinarea instinctelor de conservare individuală, de reproducere specifică și de solidaritate gregară, unite pentru a asigura, în cadrul speciei și în timp, opera de continuitate a vieții” (E. Dupré). Tulburările vieții instinctuale Psihopatologia cuprinde o gamă variată și complexă de tulburări ale instinctelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instinctelor de conservare individuală, de reproducere specifică și de solidaritate gregară, unite pentru a asigura, în cadrul speciei și în timp, opera de continuitate a vieții” (E. Dupré). Tulburările vieții instinctuale Psihopatologia cuprinde o gamă variată și complexă de tulburări ale instinctelor. Ele pot fi, în general, de trei categorii: 1) Tulburări în exces a manifestărilor instinctuale, a nevoilor sau trebuințelor fundamentale ale individului. Cele mai frecvente sunt nevoia exagerată de aport și ingestia alimentară (polifagia sau bulimia) și consumul exagerat, excesiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod predilect, tot în sfera aportului de alimente sau de lichide și este reprezentat prin refuzul parțial sau total de a se alimenta (anorexia) sau de a consuma lichide (sitiofofia); 3) Cea de-a treia mare grupă de tulburări ale instinctelor, este reprezentată prin pervertirea instinctelor. În această categorie întâlnim următoarele tipuri de tulburări: a) Pervertirea instinctului alimentar, prin deturnarea apetențelor de la alimentele comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aportului de alimente sau de lichide și este reprezentat prin refuzul parțial sau total de a se alimenta (anorexia) sau de a consuma lichide (sitiofofia); 3) Cea de-a treia mare grupă de tulburări ale instinctelor, este reprezentată prin pervertirea instinctelor. În această categorie întâlnim următoarele tipuri de tulburări: a) Pervertirea instinctului alimentar, prin deturnarea apetențelor de la alimentele comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
parțial sau total de a se alimenta (anorexia) sau de a consuma lichide (sitiofofia); 3) Cea de-a treia mare grupă de tulburări ale instinctelor, este reprezentată prin pervertirea instinctelor. În această categorie întâlnim următoarele tipuri de tulburări: a) Pervertirea instinctului alimentar, prin deturnarea apetențelor de la alimentele comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură față de copil, refuzul de a-l îngriji, pruncucidere; c) Pervertirea instinctului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburări ale instinctelor, este reprezentată prin pervertirea instinctelor. În această categorie întâlnim următoarele tipuri de tulburări: a) Pervertirea instinctului alimentar, prin deturnarea apetențelor de la alimentele comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură față de copil, refuzul de a-l îngriji, pruncucidere; c) Pervertirea instinctului de autoconservare manifestat prin automutilări, sau suicid; d) Perversiuni ale instinctului sexual, vizând obiectul plăcerii sau modalitatea de obținere a plăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
instinctului alimentar, prin deturnarea apetențelor de la alimentele comestibile către obiecte sau produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură față de copil, refuzul de a-l îngriji, pruncucidere; c) Pervertirea instinctului de autoconservare manifestat prin automutilări, sau suicid; d) Perversiuni ale instinctului sexual, vizând obiectul plăcerii sau modalitatea de obținere a plăcerii erotico-sexuale. Acest grup de perversiuni cuprinde o gamă extrem de largă de manifestări din care vom menționa: nimfomania și satiriasisul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
produse necomestibile ca în cazul coprofagiei, pica etc.; b) Pervertirea instinctului matern, manifestat prin abandonul copilului, aversiune sau ură față de copil, refuzul de a-l îngriji, pruncucidere; c) Pervertirea instinctului de autoconservare manifestat prin automutilări, sau suicid; d) Perversiuni ale instinctului sexual, vizând obiectul plăcerii sau modalitatea de obținere a plăcerii erotico-sexuale. Acest grup de perversiuni cuprinde o gamă extrem de largă de manifestări din care vom menționa: nimfomania și satiriasisul, exhibiționismul și fetișismul, sadismul și masochismul, homosexualitatea feminină (lesbianismul) și masculină
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
R. von Kraft-Ebbing, descrie următoarele grupe de tulburări psihosexuale: a) stări paradoxale, în care sunt incluse emoții sexuale în afara perioadelor normale ale acestor tipuri de manifestări; b) anestezii sau stări de „absență instinctuală” cu indiferentism psihosexual; c) hiperstezie sau exagerarea instinctului sexual (nimfomanie și satiriasis); d) parestezii sau perversiuni ale instinctului sexual în care sunt incluse următoarele forme de manifestare: - pervertirea scopului acțiunii (masochism, sadism, fetișism, exhibiționism); - pervertirea obiectului plăcerii (homosexualitatea, pedofilia, gerontofilia, zoofilia, necrofilia). Freedman, Kaplan și Sadock propun următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stări paradoxale, în care sunt incluse emoții sexuale în afara perioadelor normale ale acestor tipuri de manifestări; b) anestezii sau stări de „absență instinctuală” cu indiferentism psihosexual; c) hiperstezie sau exagerarea instinctului sexual (nimfomanie și satiriasis); d) parestezii sau perversiuni ale instinctului sexual în care sunt incluse următoarele forme de manifestare: - pervertirea scopului acțiunii (masochism, sadism, fetișism, exhibiționism); - pervertirea obiectului plăcerii (homosexualitatea, pedofilia, gerontofilia, zoofilia, necrofilia). Freedman, Kaplan și Sadock propun următoarea clasificare a tulburărilor psihosexuale, după cum urmează: a) tulburări sexuale asociate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatică, sfera vieții psihice și sfera socială, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. fig. pg. 179 ms Condiționare genetică: - reacții de alarmă, - predispoziție morbidă, Boală, Sănătate, Bilanț, Hrană, Vârstă Identitate Psihobiografie Reacții de așteptare Organizarea Eului Organizarea instinctelor Antecedente patologice familiale, Relații și comunicare în familie, Profesie, Clasă socială, Epocă istorică, Nivelul cultural Sfera somatică Sfera psihică Sfera socială În psihopatologie, sistematizarea sindromologică este orientată după modelul biologic al medicinei somatice. Acest punct de vedere corespunde necesităților psihiatriei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie, clastromanie, homicid); c) impulsiuni obsesive variate de tip sexual; d) impulsiuni obsesive suicidare prin deturnarea sau anularea instinctului de conservare. 4) Acțiunile obsedante sunt acțiuni motorii pe care individul le execută împotriva voinței sale și de a căror absurditate este conștient, dar cărora nu le poate opune rezistență. Cauzele sindromului obsesiv sunt multiple. Se consideră că în geneza
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anxietății, ieșită dintr-o sursă inconștientă prin deplasarea acestei anxietăți asupra unui obiect care-i simulează cauza; b) reacția obsesivă, conform căreia în actele compulsive există de asemenea o deplasare a anxietății spre acte asimbolice, care, întocmai unui ritual, anulează instinctele neacceptate de sfera Eului conștient. O categorie importantă de tulburări psihopatologice legată, în mod direct, de tulburările obsesive, o reprezintă fobiile. Se consideră că de fiecare dată când o obsesie se manifestă în mod dominant printr-o teamă angoasantă și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de conduită, în sensul de atitudine a unui subiect cu privire la obligațiile sale morale. La copil comportamentul este expresia manifestărilor sale instinctuale care pot fi influențate prin măsuri represive de educație. Cu timpul însă, viața afectivă va domina personalitatea, depășind importanța instinctelor. Tulburările de comportament implică un dezechilibru constituțional, pierderea contactului cu realitatea, slăbirea judecății și a autocriticii. Manifestările tulburărilor de comportament sunt multiple și ele variază în raport cu vârsta: a) La copil ele sunt legate de întârzierea dezvoltării intelectuale, arierațiile afective, tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fantastic, de o mare mobilitate, sensibilitate vie și disproporționată, în raport cu evenimentele trăite de bolnav, duplicitate, mitomanie, acte de bravură alternând cu acțiuni perverse etc. (Régis, Pitres). Totul, în sfera personalității istericilor, exprimă mobilitate și contrast în planul ideilor, sentimentelor, afectelor, instinctelor și actelor (E. Régis). Majoritatea autorilor recunosc existența unei structuri mintale caracteristice isteriei (Babinski, Janet, Régis, Colin, Gilbert-Ballet). Încă din perioada adolescenței, tinerele isterice se remarcă prin trăsături particulare de personalitate. Ele au o mare vivacitate intelectuală, precocitate, impresionabilitate, tendință
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
absolut nepatologică, motivată de interesele morale ale persoanei respective. În cazul suicidului, întreruperea cursului vieții, nu trebuie privită automat ca un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puțin a unei tulburări psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci, concomitent, și dorința simbolică de „a ieși”, prin moarte, considerată ca „gest suicidal”, dintr-o existență resimțită inacceptabilă pentru individ, o existență pe care acesta o percepe ca pe o constrângere și pe care o refuză. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care se opune vieții. Așa cum se poate vedea din cele de mai sus, „pulsiunile suicidare” se înscriu din punct de vedere psihanalitic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care se opune vieții. Așa cum se poate vedea din cele de mai sus, „pulsiunile suicidare” se înscriu din punct de vedere psihanalitic în seria de manifestări ale „pulsiunii de moarte” (Thanatos) care se opun „pulsiunii de viață” (Eros
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cel mai caracteristic din punct de vedere psihopatologic este reprezentat de reacțiile antisociale ale acestei categorii de bolnavi psihici. Exaltarea pasională a acestor indivizi este rezultatul unei „structuri endogene” de tip constituțional, caracterizată prin următoarele: o forță pulsională anormală a instinctelor, hiperactivitate, trăiri afective de o intensitate deosebit de puternică, producție imaginativă și interpretativă sau halucinatorie care duc la crearea unei „ficțiuni delirante” de tipul „gândirii dereiste” (E. Bleuler). În cadrul acestor constituții pasionale de factură patologică, M. Dide și P. Guiraud, disting
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boli, reacționează diferit față de prezența acesteia, „elaborând” atitudini variate, cu caracter de apărare-compensare-refugiu față de tulburările respective. Acceptarea de către individ a stării de sănătate și refuzul de către acesta al bolii este un fapt firesc care se raportează în plan psihologic la instinctul de conservare, iar în plan moral, la grija față de sănătate, teama de boală și consecințele acesteia. Atitudinea față de propria sănătate poate lua, în anumite „situații de viață” și la anumite „persoane”, un caracter exagerat, în aceste situații, atenția individului este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumite forme de boli somatice, psihice sau psihosomatice, în scopul voit de a atrage atenția celor din jur pentru obținerea unor avantaje personale. Este considerată, în unele privințe și o „atitudine de refugiu în boală”, bazată pe manifestarea exagerată a instinctului de apărare-conservare. Ea este o formă particulară de comportament demonstrativ-histrionic. Simularea este creația conștientă și voluntară a unor tulburări sau tablouri clinice. Ea înglobează într-un context unic producțiile fantasmatice ale unor tulburări subiective sau imitarea artificială a unor stări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracteristică proceselor psihopatologice care apar în cursul demențelor și ea interesează următoarele niveluri structural-dinamice ale aparatului psihic și conduitei individului: Nivelul intelectual: gândirea, memoria, procesele de expresie și mecanismele instrumental-simbolice cerebrale. Nivelul afectiv, în special reacțiile emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
filozofice ale secolului al XVIII-lea, la Kant, Hobbes, Rousseau și Hegel. Putem afirma că raporturile omului sau ale grupelor umane cu statul, se exprimă prin acțiunile pe care le exercită asupra acestora corpul politic și statul. Corpul politic reunește „instincte, pasiuni, reflexe, un dinamism și structuri psihologice inconștiente; tot acest ansamblu fiind supus nevoilor prin constrângere legală, comandată de o idee și de decizii raționale”, afirmă J. Maritain. Spre deosebire de acesta, „Statul este acea parte a corpului politic al cărui obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu schimbă nimic. Cațavencu se consideră ultraprogresist. Deviza lui și a Soțietății enciclopedice-cooperative este ca România să fie bine și tot românul să prospere. Este evident că ambii oratori înoată în oceanul absurdului. Dar toate personajele piesei au un exacerbat instinct al parvenirii. Prefectul Tipătescu, deși este personajul cel mai lucid, e un tip imoral, întreținând o veche relație cu Zoe, femeie autoritară de care depind multe afaceri politice în orășel. Cu o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Care dintre acești factori predomină sau reprezintă ponderea cea mai mare este greu de presupus, deoarece orice determinare este În funcție de individ și de circumstanțele mediului In explicarea comportamentului agresiv, a cauzelor și condițiilor acestuia, se conturează trei modele: -teoria despre ,, instinct”, care definește agresivitatea ca un instinct spontan, Însă nu poate fi vorba despre un instinct de excitație endogenă, decât În cazuri extreme, ci se presupune că depinde mai mult de excitanții exteriori declanșatori - cu cât instinctul rămâne nesatisfăcut, cu atât
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]