7,321 matches
-
În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o zi de odihnă [Șabaton], memorială [Zikron], cu răsunet [TeRua] (de trâmbițe), și o adunare sfântă." Atunci să nu faceți nici o lucrare de slugă, și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc.”" Denumirea zilei de sărbătoare apare în cartea Numerilor capitolul 29 unde în limba ebraică este scris: Traducerea literară: "Și luna a șaptea pe ziua întâi a lunii a șaptea strângere sfântă să aveți, nu faceți nici o lucrare
Yom Terua () [Corola-website/Science/323926_a_325255]
-
un car tras de doi cai, iar alături Proorocul Elisei, ținând, deasupra capului, cojocul, portretul altui bărbat distins si cucernic, într-o ținută identică, cu mâna ridicată și degetul arătător întins, amintind postura de închinare a sfântului lăcaș, și scena Jertfa lui Avraam („Jertfa lui Avram”), în care Avraam se aseamănă cu omul sărman, din cele patru scene amintite mai sus. Registrul III înfățișează (în stânga) tabloul tutorilor bisericii. Astfel îi numește însuși zugravul, în cadrul legendei scenei: „Tutori(i) biserici(i)”, astăzi
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
de doi cai, iar alături Proorocul Elisei, ținând, deasupra capului, cojocul, portretul altui bărbat distins si cucernic, într-o ținută identică, cu mâna ridicată și degetul arătător întins, amintind postura de închinare a sfântului lăcaș, și scena Jertfa lui Avraam („Jertfa lui Avram”), în care Avraam se aseamănă cu omul sărman, din cele patru scene amintite mai sus. Registrul III înfățișează (în stânga) tabloul tutorilor bisericii. Astfel îi numește însuși zugravul, în cadrul legendei scenei: „Tutori(i) biserici(i)”, astăzi ștearsă, fiind vorba
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
și deasupra lor, ca pretutindeni în naos și în absidă, se remarcă bogăția de flori. În altar, temele iconografice și distribuirea lor, sunt în genere aceleași pe care le întâlnim de un veac: Sf. Troiță, Maria cu arhanghelii, soboarele îngerești, jertfa lui Avram; proorocii mesianici “Isus Hristos pâinea vieții”, arhierei și arhidiaconi. Pentru ea pisania consemnează cu data de 1 octombrie 1860, personalitățile în timpul căreia a fost făcută, începând cu Francisc Iosiv, episcopul Andrei Șaguna, protopopul Popovici din Abrud, parohul Gherman Jurj
Biserica de lemn din Runc () [Corola-website/Science/315897_a_317226]
-
Moldovei și Bucovinei. Ducerea la îndeplinire a acestor lucrări, de asemenea amploare, s-au făcut sub directa îndrumare și osteneală a P.C. preot paroh Carp Mihai, ajutat de membrii Consiliului și Comitetului Parohial. Rugăm pe bunul Dumnezeu să primească această jertfă a creștinilor din Parohia Lețcani, care au contribuit din dragoste pentru ca biserica - casa Domnului - să fie pe măsura credinței lor. Anul Mântuirii 2.000"". În anul 2008, cu avizul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, preotul Ion Leonte a văruit biserica pe
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
veșmântul tinerelor fete sau în cazul lămpilor roșii și a vinului verde de la hanuri. „Față roșie” erau numiți bărbații epuizați de dragostea conjugală, a căror moarte timpurie se spune că era iminentă. În arta tradițională creștină, roșul era culoarea sângelui jertfei lui Hristos și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
și al martirilor, a iubirii arzătoare (de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Însă și femeile desfrânate erau înveșmântate în roșu, iar idolii popoarelor păgâne erau deseori vopsiți și fardați în roșu. În Apocalipsa Sfântului Ioan” desfrânata cea mare, Babilonul, era „înveșmântată cu purpură și stacojiu” și călăre pe un monstru
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
preistorică, precum și în cea a popoarelor care nu cunoșteau scrisul, albastrul era rar folosit, întrucât erau greu de găsit materiile prime pentru obținerea lui. Violet Culoarea violetelor, obținută prin combinarea albastrului cu roșul; ea simbolizează tradițional spiritualitatea asociată cu sângele jertfei. În limbajul liturgic uzual ea este asociată cu penitența, cu pocăința și cu reculegerea. Cele două culori de bază din care este alcătuită , în proporții egale, simbolizează uniunea dintre înțelepciune și iubire; în vechile imagini ce redau patimile Mântuitorului, acesta
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
său. Critica aduce cu sine un spirit activ în contradicție cu inerțiile morale ale omului. De la întîiul rînd despre contemporani, criticul a trebuit, așadar, să se disocieze, să înăbușe aspirații de alt ordin și să se decidă la o grea jertfă. Critica nu se poate ridica decât pe un sacrificiu de sine. În toate însemnările biografice ale criticului (Memorii, Aqua forte— schița biografică din 1942 semnată Anonymus Notarius) revine, în ceea ce privește axa sa morală, ideea izolării și a nevoii de interiorizare încît
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
semnalează un Jurnal, necunoscut azi, în care criticul își nota impresiile. Pot fi ele altele decât acelea din "Memorii", "Aqua forte" și celelalte scrieri critice în care cea mai însemnată parte a biografiei (viața morală și spirituală) intră ca o jertfă voluntară în alcătuirea lor intimă? Greu de acceptat că E. Lovinescu e altul în intimitate, decît cel din cărțile sale, unde schimbările de umoare sunt totdeauna vizibile. Confundîndu-se cu viața cărților, singura biografie reală pentru cititor, biografia lui Lovinescu înregistrează
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
grăitor exemplu al evocării durerii umane. Textul latin nu are importanță în desfășurarea muzicală și în succesiunea imaginilor unei părți. Cuvintele sunt repetate până ce ideea muzicală întreagă este conturată. Generalizând, Bach dă puternice imagini contrastante ale întristării și bucuriei, ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de ceilalți zei, cârmuia destinele lumii, împărțind binele și răul printre muritori și veghind asupra împlinirii destinelor lor. În legendă se spune că Prometeu a creat oamenii.Zeus a încercat să-i supună și i-a obligat să le aducă jertfă.Oamenii l-au păcălit și batjocorit oferindu-i doar oase și grăsime de taur.Drept pedeapsă, a izbucnit o iarnă năprasnică. Într-o noapte, Prometeu furase focul din vatra zeului Hefaistos pentru a-l duce oamenilor pe pământ. Când Zeus
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
inundat întreg Pământul,ucigând orice ființă.Dar în urma potopului au supraviețuit cu ajutorul arcei un cuplu:Deucalion și soția sa.După potop,aceștia au recreat oamenii și animalele. De atunci, oamenii se supun zeilor olimpieni, construindu-le temple și oferindu-le jertfe și practicând ceremonii în onoarea lor. Zeus a jucat un rol dominant, prezidând panteonul grec. Deși homeric, a fost zeul cerului și tunetelor ca omologii săi din Orientul Apropiat (Baal), el a fost, de asemenea, artefactul cultural suprem, în unele
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
Războiul de Independență de la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea și-au adus o importanță contribuție, fie prin participarea directă cu forțe omenești, fie prin aprovizionarea armatei cu hrana pentru ostași și furaje pentru căi. Este demn de amintit că printre jertfele omenești ale acestui război se numără și ostașul Ion Mitrache, locuitor al Segarcei - primul ostaș român căzut în luptele de la Rahova. Pe teritoriul localității s-a aflat și un depozit de colectare a alimentelor pentru armată. În urmă participării la
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
Banloc - Timiș. Forță de muncă pentru acest Domeniu era asigurată de locuitorii lipsiți de pământ sau cu pământ puțin din Segarcea și din satele vecine.La primul război mondial, locuitorii localității Segarcea și-au adus o contribuție însemnată, dând numeroase jertfe pe câmpul de luptă. Drept dovadă a acestui fapt stă Monumentul Eroilor ridicat în cinstea celor și-au dat viața în perioada 1916-1919.În timpul celui de-al doilea război mondial dintre anii 1939-1945, la Segarcea a fost concentrată Divizia a
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
în spațiul Daciei / Dacoromâniei - arheologic și cu C14 -, încă din orizontul cultural / civilizatoriu al anului 3400 î. Hr. - cf. Ion Pachia Tatomirescu, "Istoria religiilor", vol. I, Timișoara, Editura Aethicus, 2001, p. 222), "Meșterul Manole" (conservând mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia / Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. Hr.), "Soarele și Luna", "Toma Alimoș" ," Corbea", "Iancu Jianu", "Radu Calomfirescu", "Pintea Viteazul", "Constantin Brâncoveanu", "Ghiță Cătănuță" etc. -, cât și în sfera cultă - "Andrii
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
simbolurile lirice, metafora, alegoria. Balada a intrat în atenția „gândiriștilor“, îndeosebi a lui Nichifor Crainic și a lui Radu Gyr, încă dintre anii 1927 și 1930, deoarece în această specie s-au conservat mituri fundamentale dacoromânești: în «Meșterul Manole» - mitul jertfei zidirii și în «Miorița» / «Pe-o Gură de Rai» - "mitul mioritic", ori, mai exact spus, mitul armonizării părții în sacrul întreg cosmic etc. „Gândirismul“ baladesc al lui Radu Gyr. Exploatarea resurselor eposului eroic de către Radu Gyr își relevă prima rodire
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Șaguna, fiind dezvelită oficial în anul 2004, până în acel moment fiind amplasată în holul principal al liceului. Rezistența anticomunistă din Brașov și împrejurimile sale, una dintre cele mai puternice în perioada 1948-1989 a impus realizarea unui monument care să marcheze jertfa tuturor celor care s-au opus crimelor comuniste. Monumentul, realizat in gresie de culoare roșie si neagră, are înscris centrele de torționare și numărul victimelor din acele locuri. Monumentul are în componență o flacără de veghe. Bustul lui Iacob Mureșianu
Monumentele Brașovului () [Corola-website/Science/317025_a_318354]
-
Octavian Ciocșan, Mihail Nistor, Voica Gheorghe, Cherulescu Eugen și Alin Toader. La data de 7. 9. 2008 p. s. Sofronie Dricec episcopul Oradei a săvârșit slujba de târnosire înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Bunul Dumnezeu să răsplătească jertfa celor care au ctitorit acest sfânt lăcaș.”"
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
o mai bună luminozitate în interiorul bisericii. Pictura bisericii ortodoxe a fost finalizată în anul 1820 de către pictorul Nicolae din Lupșa Mare. În naosul bisericii, pictorul Nicolae din Lupșa Mare a zugrăvit "Ciclul Patimilor" iar în absida altarului a fost pictată "jertfa lui Avraam", "Sf. Troiță" și "friza patriarhilor". Icoanele împărătești au fost pictate cu o decorațiune în ipsos și datează din secolul XVIII-lea. Zugravul Nicolae de la Lupșa Mare a realizat la biserica de lemn din Roșia, cea mai importantă lucrare
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
pictat obișnuita temă a Sfintei Treimi, tratată sub forma apuseană a Încoronării Fecioarei. Scena este încadrată de Soborul Arhanghelilor. Sfânta Maria apare într-o a doua scenă, cu adâncă rezonanță simbolică: Fecioara strivind capul șarpelui. Scena este încadrată de reprezentarea Jertfei lui Avraam și de cea a Proorocului Iona cu balena și un înger. În naos, pictura parietală este, în parte, deteriorată. Pe peretele sudic, zugravul Nicolae a reprezentat sfinți mucenici. De la est la vest: 1 Sf. Mucenic Procopie; 2. Indescifrabil
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
s-a adresat împăratului pentru că nu știa ce să facă cu creștinii. Creștinii încălcau interdicția de a se întruni (întrunirile de orice fel erau interzise în toată provincia de teama răzmerițelor). Pliniu a ajuns la concluzia că cei care oferă jertfe zeilor nu pot fi considerați creștini. Sub denumirea generică de apologeți sunt cuprinși scriitori creștini din secolul al II-lea care au apărat creștinismul în fața autorităților, dar și în fața atacurilor venite dinspre intelectualii păgâni. Mulți dintre ei - cei despre care
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cu contribuția directă a P.C. preot Roman și cu binecuvântarea P.S. episcop Timotei, odată cu sărbătorile Crăciunului 1990, s-a început săvârșirea slujbelor ortodoxe pentru bolnavi în toate duminicile și sărbătorile religioase. Pentru început săvârșirea acestor servicii s-a făcut prin jertfa PC părintele Roman, iar mai apoi prin alternanță de către alți preoți de la parohiile din Arad. În anul 1995, odată cu numirea de preoți ortodocși în marile spitale românești, a fost numit ca preot permanent al spitalului părintele Pavel Vesa. Acesta a
Biserica de lemn din Groșeni () [Corola-website/Science/318233_a_319562]
-
foarte împodobiți de căpăstru. Zona din fața orașului strălucea de argint și aur și nimic nu a fost mai plăcut pentru romani și mai înfricoșător pentru dușmanii lor decât acest spectacol”. Romanii aveau obiceiul de a crea și purta coroane și jertfe pentru a semnifica o onoare primită, un eveniment sărbătorit, sau un ritual observat. Așa cum era obiceiul lor, s-au adaptat unui obicei grec pe gusturile lor, creând o ierarhie de coroane pentru onoruri militare, așa cum era subliniat de lege. Există
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Sf.Nicolae”, „Sf.Gheorghe”, proroci și apostoli, „Iisus tronând”, iar sus nelipsita scenă a „Răstignirii” lui Hristos. Pe pereții naosului se înșiră scenele legate de viața lui Iisus: „Trădarea lui Iuda”, „Sărutul lui Iuda”, „Iisus față în față cu Ana”, „Jertfa lui Avram”, „Iisus înaintea lui Caiafa”, „Iisus înaintea lui Pilat”, „Iisus în închisoare”, „Ecce Homo”, „Încununarea cu spini”, „Purtarea crucii”, „Luarea de pe cruce”. În tindă este reprezentată "Boșorcaia", o femeie înzestrată cu duhul rău al furtului de lapte de la vacile
Biserica de lemn din Rotărești () [Corola-website/Science/318248_a_319577]