7,304 matches
-
florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului gust cât și ale bunăstării proprietarilor de odinioară; printre comorile de aici trebuie menționata “Icoana de hagiu”, adusa de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819. Vizitarea acestui lăcaș de cultură poate constitui o lecție de istorie, dar și o întoarcere în veacurile de mult apuse. În sacnasiu sunt prezente obiecte de artă veche orientală: chilimuri, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubuce, măsuțe cu intarsii de sidef, alături de
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
din impresionanta sa opera. De altfel, polivalenta lui activitate însumează un greu egalabil record. A publicat 1250 de cărți și broșuri, a ținut sute de conferințe, a descoperit mii de documente pe care le-a valorificat cu iscusință, a ctitorit lăcașe de cultură, atât în țară cât și-n străinătate, a impresionat întreaga suflare românească prin pledoariile sale înflăcărate, a uimit pretutindeni cu uriașa sa memorie sau prin scânteietoarea inteligență creatoare, prin adânca și fascinanta putere de a aprinde flacăra unor
Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331365_a_332694]
-
cu specii de: iarbă-albastră ("Molinia caerulea"), trestioară ("Calamagrostis nejglecta"), ghințură ("Gentiana pneumonanthe" și "Gentiana ciliata"), roua cerului ("Drossera angelica"), otrățel de baltă ("Utricularia vulgaris"), sau "Triaphorum latifolium" În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, castele, situri arheologice, arii protejate); astfel:
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
acel an, nefiind probabil finalizată. În timpul săpăturilor arheologice începute în septembrie 2005 și coordonate de profesorul Florin Hău s-a găsit pisania îngropată la circa 2 m sub podeaua dintre naos și pronaos. Cu această ocazie, s-a aflat că lăcașul de cult a fost sfințit la data de 20 iulie 1545 de către mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei, primind hramul Sf. Nicolae. Pisania are dimensiunile de 0,68 X 0,50 m, fiind pe alocuri deteriorată, dar s-a putut reconstitui
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), graur ("Sturnus vulgaris"), lăcustar ("Sturnus roseus") și cănăraș ("Serinus serinus"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
amăreală ("Polygala major"), băieței ("Veronica spicata"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), negară ("Stipa capillata"), iarbă neagră ("Lembotropis nigricans"), păiuș ("Festuca valesiaca"), păiuș stepic ("Festuca rupicola"), rogoz ("Carex humilis"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, podgorii); astfel: Reportaj
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
Recurvirostra avosetta"), chira de baltă ("Sterna hirundo"), pitulice ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), corcodel mic ("Tachybaptus ruficollis"), fluierar negru ("Tringa erythropus") și nagâț ("Vanellus vanellus"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, muzee, conace, case memoriale, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești () [Corola-website/Science/334143_a_335472]
-
sălbatică ("Beta trigyna"), buruiana vântului ("Seseli campestre"), rogoz ("Carex secalina"). Flora lemnoasă are în componență arbusti cu specii de migdal pitic ("Amygdalus nana") și prunus ("Prunus tenella"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
bihariense"), stupinița ("Platanthera bifolia"), gușa porumbelului ("Silene vulgaris"), lumânărica pământului ("Gențiana asclepiadea"), gențiana ("Gențiana ciliata"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), rogoz nutant ("Carex pendula"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, muzee, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Dealul Mare - Hârlău () [Corola-website/Science/334203_a_335532]
-
în general) nu există în lumea vie sau poate fi extrem de dificil de a-l găsi în realitatea fizică. Eldorado poate fi, de asemenea, interpretat nu ca un metal lumesc, gălbui, ci ca o comoară care există de fapt, în lăcașurile spiritului. Aceste comori „spirituale” sunt cele ale minții: cunoaștere, înțelegere și înțelepciune. În acest caz, Poe s-a îndoit de capacitatea umanității de a poseda o astfel de „avere spirituală” și a admis prozaicul inevitabil al omenirii. Perioada publicării poemului
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
subpământeștile zvonuri,/ Orașul se va cufunda lent, în cadența,/ Infernul se va ridica din o mie de tronuri,/ Și-i va face o reverența."” Ultimele versuri ale poemului vorbesc de recunoștință diavolului către moarte pentru că-i permite să iasă din lăcașul sau și să stăpânească pământul. În plus, finalul sugerează că acest oraș este mai rău decât Iadul pentru el îi va face orașului Morții o reverența în semn de respect. Se sugerează, că Moartea poate fi mai rea decât Diavolul
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
a sitului, balastierele, practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete, bărci cu motor ce produc poluare fonică) și urbanizarea zonei. În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, cetăți, muzee, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
liniștea arealului. Excepție de la toate acestea face doar rezervatia naturală „Calcarele de la Fața Fetii”, unde accesul fiind foarte dificil, presiunea antropica este scăzută. În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, cetăți, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel: Reportaje Videoreportaj
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Festuca valesiaca"), trestioara ("Calamagrostis nejglecta"), părușcă ("Festuca supina"), iarbă vântului ("Nardus strictă"), firuța ("Poa pratensis"), crețușca ("Filipendula ulmaria"), stirigoaie ("Veratrum nigrum"), ștevie de munte ("Astrantia major"), ghințura ("Gențiana pneumonanthe"). În vecinătatea sitului și în arealul acestuia se află câteva obiective (lăcașuri de cult, case memoriale, situri arheologice, arii naturale) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
apare și în "Un român în Lună", în care autorul critică sistemul politic corupt și demagogic al României și lansează atacuri ascuțite la adresa elitei politico-sociale aflate la conducerea țării. Pământul este considerat de autor ca fiind o „mocirlă” sau un „lăcaș al invidiei”. Tonul autorului devine uneori agresiv: "„asemenea ție [omidă - n.n.], parvenitul, vicios și târâtor, de toți e curtenit când aurul ce are sclipește în-deajuns ca scârba să dispară”". Stahl aduce un omagiu mentorului său, Nicolae Iorga, existând un pasaj
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
fost ridicată în secolul al XI-lea pe fundația unei clădiri bizantine mai vechi din secolul al VI-lea. Mănăstirea și biserica ei sunt una din puținele construcții care s-au conservat în mod integral din Ierusalimul medieval. La origine lăcașul se afla într-un loc izolat, la circa 3.5 km de Orașul vechi al Ierusalimului. Numele mănăstirii este legat de o tradiție creștină, după care în acest loc a crescut copacul miraculos din care au făurit romanii crucea pe
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
avut sprijinul regelui Georgiei, Bagrat al IV-lea Kuropalates (1027-1074) și al mamei acestuia, Maria, care au trimis în Țara Sfântă circa 80 de țărani și călugări care s-au așezat inițial în satul Malha din apropiere. Prohori a sfințit lăcașul și a stabilit tipicul (Typikon) comunității lui după modelul celei din lavra Sfântului Saba. La un moment dat la bătrânețe Prohori a transmis starostia locului unui ucenic, Grigori, și s-a retras în pustie împreunî cu alți doi calugări Mănăstirea
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
de către cruciați povestește pelerinul Saewulf din Anglia ca mănăstirea este „onorabilă și frumoasă”, și că a fost „distrusă în trecut de către păgâni”. Un document cruciat din anul 1177 menționează că Regii cruciați ai Ierusalimului posedau în Valea Crucii niște podgorii. Lăcașul mai este menționat în câteva mărturii cruciate, ca fiind în mijlocul unei văi roditoare, pe locul unde s-a aflat Pomul din care s-a făcut Sfânta Cruce. Se mai amintește ca mănăstirea era fortificată cu ziduri și turnuri și că
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
365 chilii, mai târziu în secolul al XVIII numărul lor scăzând la 200. În anul 1667 un călugăr catolic a vizitat mănăstirea, pe care o numea „Mănăstirea georgienilor” sau arăbește, Masslaba. El a exprimat o părere rezervată și critică față de lăcaș și față de locuitorii săi. El considera că tradiția care leagă mănăstirea de Sfânta Cruce și de Copacul Sfânt este îndoielnică. "I-am întrebat: De unde știți aceasta? Oare vânzătorul de lemne știa de unde provenea acea scândură? Cine a încercat să cerceteze
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Lycopodium clavatum"), mentă ("Mentha longifolia"), trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"), șapte-degete ("Potentilla palustris"), taulă ("Spiraea salicifolia"), odolean ("Valeriana dioica ssp. simplicifolia"), iarbă neagră ("Calluna vulgaris") și rogoz ("Carex diandra", "Carex flava", "Carex riparia"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, conace, muzee, monumente, arii protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
Istoria catedralei începe pe la 1814, când șefii de inginerie a cetății Tighina încep lucrările de îndepărtare urbanistică a orașului de la zidurile cetății, cu 600 m spre sud pentru a crea astfel o esplanadă sub zidurile cetății. Aflate pe locul actualului lăcaș, bisericile de lemn „Sf. Nicolae” și „Adormirea Maicii Domnului”, din cauza stării precare, s-au dărâmat în timpul lucrărilor de strămutare. Astfel, ajungându-se la decizia cu privire la construirea pe locul fostelor cazarme turcești a unei noi biserici cu hramul „Transfigurării Domnului”. La
Catedrala Schimbarea la Față din Tighina () [Corola-website/Science/335142_a_336471]
-
-se la decizia cu privire la construirea pe locul fostelor cazarme turcești a unei noi biserici cu hramul „Transfigurării Domnului”. La 22 august 1815, în timpul unei parade militare, în prezența locuitorilor orașului, a avut loc punerea pietrei de temelie a catedralei. Proiectul lăcașului a fost pregătit de către un membru al dicasterului spiritual al Chișinăului, Arhimandritul Ioaniche. În 1820, lucrările de construcție au fost finalizate, iar în 1832 a fost finalizată construcția turnului clopotniței. Executată în cadrul clasicismului arhitectural rus cu elemente tradiționale populare Moldovei
Catedrala Schimbarea la Față din Tighina () [Corola-website/Science/335142_a_336471]
-
înspre culoar. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: "„Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7...”" A ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” (1551) și „Uspenia” (1552) din Botoșani (târg cu care avea legături speciale, vama fiind apanajul ei personal) sau „Sfânta Înviere
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: "„Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7...”" A ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” (1551) și „Uspenia” (1552) din Botoșani (târg cu care avea legături speciale, vama fiind apanajul ei personal) sau „Sfânta Înviere” (1551) din Suceava. Pisania
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
mormântului său conține următoarele cuvinte: "„Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7...”" A ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” (1551) și „Uspenia” (1552) din Botoșani (târg cu care avea legături speciale, vama fiind apanajul ei personal) sau „Sfânta Înviere” (1551) din Suceava. Pisania bisericii ctitorite în Suceava conține următoarea inscripție: "„Cu vrerea
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]