7,873 matches
-
pregătea din timp: bomboane, covrigei, biscuiți, cubușoare de zahăr, nuci și mere. Ultimul lucru pe care-l făcea, ne dădea în mânuțe un fel de pâinică pe care o cocea ea pentru noi, pe care o numeam „hulubaș”, cu o lumânare aprinsă. Noi trebuia să sărutăm hulubașul și să zicem „bogdaproste”. După ce bunica Dosia pleca pe la alte case, tata ne zicea: - Vedeți cum nu uită Maica Domnului de voi dacă ascultați? Ce bucurie, ce sentimente frumoase aveam în suflet! Eram atât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doamnă, care era de față, începuse să strige. „Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să i se aducă cădelnița și spuse tuturor, celor care erau prezenți în biserică, să iasă fiecare cu o lumânare aprinsă în mână. Printre frunzele ruginii ale pomilor, se iviră primele raze de soare, care parcă făceau o legătură între cer și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le vezi pe toate! Nimeni, din cei ce cred și nădăjduiesc cu adevărat în Tine, nu rămâne neauzit și nevăzut!” Pe bunul meu tată, care avea teamă câteodată să nu moară fără lumină, îl învrednicise Dumnezeu ca nu numai o lumânare să ardă la capul lui, când i se va despărți sufletul de trup, ci mult mai multe. El, care se gândea că era singur, Dumnezeu îi arătase că nu era, nicidecum, singur. Toată viața lui, tata se strădui să ne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fantezie fantastică și se recreează cu exerciții de tembo-habe. ― Asta ce mai e? Un fel de jiu-jitsu? ― Nu. Un dialect african. Maiorul râse încetișor: Am să vă povestesc cum am cunoscut-o... Parcă în fața cimitirului. La poartă, o bătrână vindea lumânări și iconițe, alături o țigancă tânără lega buchete de crizanteme și tufănele. ― Mi-a dat mult de furcă, râse Cristescu. Ca să fiu foarte sincer, m-a făcut knock-out. ― Infractoare? ― În sens strict legal, fără îndoială. De fapt, nu știu ce calificativ i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o frapieră umplută cu zăpadă în care se răcea o sticlă de Spumos. ― Ar fi trebuit să cumpărăm șampanie, explică bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc tonul elegiac: Dumnezeule! Cum am putut uita?! Nu i-am aprins nici măcar o lumânare bietului om. Sîntem doar buni creștini, domnule Popa, nu-i așa? CAPITOLUL IV NEDUMERIRILE MAIORULUI CRISTESCU Se auzea liniștea. " În 5-10 minute, vor fi aici, gândi Doru Matei. Ce chestie! Încă nu-mi vine să cred. Totul a venit prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dintre noi). Intră-n casă, da măsa era saracă strașnic, că știi d-ta, ca la boierul când ajunge la mărire, n-o lua pe biata măsa s-o ție, deși era-mpărat. - Mamă, n-ai v-o bucățică de lumânare s-aprinzi? - Am, dragu mamei, de la Paște (o ține, doamne ferește de tunet, s-aprindă ). Aprinde lumânarea. Da el zice: - Doamne, mamă, tare mi-i a mânca. Am niște pere și niște mere, da m-a durea la inimă să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
când ajunge la mărire, n-o lua pe biata măsa s-o ție, deși era-mpărat. - Mamă, n-ai v-o bucățică de lumânare s-aprinzi? - Am, dragu mamei, de la Paște (o ține, doamne ferește de tunet, s-aprindă ). Aprinde lumânarea. Da el zice: - Doamne, mamă, tare mi-i a mânca. Am niște pere și niște mere, da m-a durea la inimă să mănânc. Da el n-o luat sama că ele-s de aur. Le-o svîrlit sub o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n zori de ziuă să-i aduci iar pe amândoi în casă. Dimineața intră-mpăratu -casă. - Ei, dragii tatii, cum ați dormit? Zice el: - Mie, tată, tare mi-a fost frig. - Ba, zice ea, eu nu știu unde eram, că căutam s-aprind lumânarea și nu găseam, și nu era nici pat, nici nimica. - Ați visat. - Da cum dracu, tată, că iacă buricele mi-o înghețat la degete. - Eu nu-mi simt spatele. - Ce n-ați zis sufragiului s-aprindă focul? Nu va mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu, când situațiile se complică, când devin disperate, ne agățăm de tot, ba sunt chiar convins că pe unii dintre colegii mei de guvern, dacă asta ar servi la ceva, nu i-ar deranja deloc să meargă în pelerinaj, cu lumânarea în mână, ca să facă promisiuni în sanctuar, Dacă tot îmi vorbiți despre asta, sunt aici niște sanctuare de alt gen unde mi-ar plăcea ca domnul ministru de interne să facă să ajungă o lumânărică de-a sa, Explicați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nouă“, m-am gândit, „vai nouă!“ Cum a plecat Bob, l-am târât pe Thackeray În foarte modesta toaletă. Era singurul loc În care puteam vorbi fără să fim auziți. Încăperea era atât de nasoală, că pentru iluminat foloseam doar lumânări, ca să nu Își dea seama clienții cât de mult semăna cu un șopron. —Dumnezeule, Thackeray! Ce-a fost aia? am explodat eu În Întuneric. — Poți să-mi faci rost de fetele alea, nu-i așa? Ne-am dublat comanda În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un fost student, convertit vreo cîțiva ani prin India, ne-a gătit de Crăciun cîteva excelente mîncăruri în cel mai curat stil vegetarian. Eu, de Crăciun, să mănînc ierburi ! Am simțit nevoia să merg la biserică și să aprind o lumînare pentru toți moșii și strămoșii mei, care sigur și-au petrecut sărbătorile răsucindu-se în mormînt, revoltați de trădarea urmașului nedemn. Anul următor însă am simțit nevoia să prospectez mai de aproape practicile alimentare ale conaționalilor mei și le-am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
majoritar protestantă, nu avem priveghiuri, nici parastase de 3, 6, 9 și 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și arareori sînt pentru cei vii. În nici un caz coșciugul nu e deschis. Moartea e ținută igienic și discret ascunsă de lume, ca să nu o tulbure prea mult. și jurnalista britanică încheie mica sa meditație despre moartea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un ceai. Pâinea primită o mâncasem de la primii pași, pe toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am dat roată bisericii, m am opintit în ușa laterală. Ferestrele erau sus, nici vorbă să ajung până la ele. Oare Casa Domnului n-ar trebui să fie mereu deschisă, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate amprentele și bărbatului cu aer de străin, adus de Petre și, destul de curios, acesta nu numai că nu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care te vindecă. Io sunt comisionar, zise băiatul, încercând să pară modest, deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să mai vină, mie îmi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar lui Nicu aproape nu-i veni să creadă că-și vede confirmată bănuiala: era un om de pe planeta Marte căzut pe planeta Pământ. Tulburat, nu îndrăzni să mai întrebe nimic. Dispăru pentru câteva minute și se întoarse cu o lumânare groasă, aprinsă, apărată în căușul palmei. Strânse o grămăjoară de lemn din rămășițele aflate în odaie și-i dădu foc cu destulă ușurință, apoi fugi iar afară. De data asta veni cu o cană cu apă, cu smalțul cam dus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
decât vreo zece ani, un zugrav din Giurgiu îl lăsase, în timpul unor lucrări în biserică, să se suie pe niște schele și să picteze ochii și gura sfântului Constantin și pe ale mamei sale, Elena, care se cam afumaseră de la lumânări. Băiatul a luat pensula de la zugrav și, lucrând cu mâna lui de copil, a vădit un talent ieșit din comun. Atunci a intrat preotul și, mânios că i se compromite pictura, a țipat la amândoi, la zugrav și la băiat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de tuberculoză și unii glumeau: ai luat oftica de la dama dumitale cu camelii. După o cură la Reichenhal care nu i-a fost de nici un folos, a venit înapoi, și toamna, într-o zi blândă, s-a stins ușor, ca lumânarea. L-au expus la biserica Sărindar - nici ea nu mai există -, a venit puhoi de lume, actori din toate generațiile și spectatori, să-l mai vadă pe bietul Pascaly, în ultimul lui rol, care e la noi toți același. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui și a rămas golit parcă pe dinlăuntru. L-a invitat papa să se așeze pe locul de onoare, în jilțul de lângă foc, întors pe jumătate către bradul pe care-l împodobisem, zic eu, destul de reușit (cu mere galbene, cu lumânări roșii și-un înger în vârf, atât, beteală n-am pus) și, cum îi juca lumina flăcărilor pe față, iar eu eram așezată mai într-o parte, l-am putut privi în voie, deși e necuviincios să privești cu atâta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi-e cumva ca un frate mai mare. A fost cel mai frumos Ajun de Crăciun al familiei Margulis. Dan Crețu i-a dat o mulțime de semne de prietenie frățiorului meu, Jacques a fost fericit și, înainte să aprindem lumânările din brad, îi străluceau ochii în întuneric, ca agatele. Acum îmi dau seama: Jacques a moștenit ochii de agată neagră ai mamei, iar eu m-am ales cu neîncrederea strămoșească în ochii verzi. Papa nu s-a întors încă. Oare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan Crețu. Când l-a văzut pe conu Costache, a intrat în muțenie, iar Costache, dimpotrivă, a tot încercat să scoată ceva de la el, parcă era la interogatoriu, mi s-a părut că a exagerat, doar erau amândoi musafiri și lumânările din pom erau aprinse a împăcare. Dar până la urmă, mai de voie, mai de jenă, Dan Crețu tot a trebuit să spună ceva și-am aflat astfel cu toții un lucru nou și palpitant. Petre, vizitiul lui Inger, care l-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care era aprinsă numai o lumină, pe masa de lucru. Foștii colegi de la Prefectura de Poliție, care îi păstrau, se pare, cele mai calde sentimente, i-au trimis, printr-un sublocotenent cu ochi zâmbitori, un pui de brad împodobit cu lumânări groase, iar cel care avusese ideea cadoului, bănuia Generalul, nu putea fi decât Costache. Dar ideea rămânea proastă, chiar dacă venea, cu bune intenții, de la un bun prieten. Așa că Ion Algiu i-a interzis ordonanței lui să aducă bradul în casă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
învățat nimeni nimic. Safta cred că știe, fiindcă de-atunci mă privește cu un soi de supărare. 6 La amiază ceața s-a spart pentru câteva ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru după-amiaza ceața a înghițit fumul care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mirto. Nea Cercel a pornit ultimul, asigurându-se că n-a uitat nimeni lumina aprinsă în vreun birou. Deși nu mai era pericol de foc, ca odinioară, în tinerețea lui, portarul își făcea datoria ca pe vremea în care o lumânare putea să transforme casele Bucureștilor în torțe. În plus, electrica era scumpă, și domnul Cazzavillan îi rugase să nu mai uite lumina aprinsă. Ceața îl învălui și pe el, când se îndreptă, cu trăsura redacției pe care scria cu litere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]