8,306 matches
-
fi la Princeton până pe 15 mai; va aranja ea cele necesare. Vă sugerez câteva pagini inedite din Memoriile mele: de exemplu, cum am ajuns în India la 21 de ani, ca să lucrez cu Dasgupta, sau altceva asemănător. Sunt teribil de mândru că recitiți scrisorile mele și Forêt interdite. (Aveți dreptate: disprețul meu față de Istoria școntemporanăț este pueril. De altfel, m-am schimbat mult în acești din urmă ani...) 3. În ceea ce privește Colegio de México: este o instituție universitară foarte modestă (300 de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sunt încântătoare. E cald, dar fără umiditate, ceea ce este un avantaj față de majoritatea vilegiaturilor italiene, un vânt proaspăt dinspre Atlantic amestecându-se cu blândețile mediteraneene. Oamenii sunt mai simpatici decât italienii și francezii, amabili și ospitalieri, dar în același timp mândri și rezervați. Ne-am decis deja să ne petrecem acolo timpul când vom fi pensionari și care, vai!, se apropie. Înainte de venirea lui Gunnel, am lucrat în bibliotecile din Madrid, Escorial, Salamanca (orașul cel mai frumos din lume?), dar fără
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Paris de câteva zile, fericiți că am trăit o lună sub soare (căci la Paris, evident, ploua - plouă și acum! - ca la Uppsala!). Christinel și cu mine suntem atât de mulțumiți că v-am regăsit, după atâția ani!, și foarte mândri de a fi considerați ca făcând parte din familie! Să sperăm că ne vom vedea curând la Paris (Hôtel de Marle!...). Am primit articolul dvs. despre Stagnelius și „Ingmar Bergman”1 pentru Marie-France (o vom vedea peste câteva zile). Nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înscris formal în rîndurile sale. Dar acum socotesc că e cinstit și necesar ca un intelectual ca mine să spulbere orice bănuială că ar lua parte la construcția socialistă printr-un entuziasm de vorbe, fără a demonstra că se simte mîndru de a se supune disciplinei partidului. Vă rog, deci, iubiți tovarăși, să examinați cererea mea de a fi primit în rîndurile voastre ca membru de partid". În același număr, adresează scrisori similare M. Ralea, Demostene Botez, Alex. Codarcea. Toți vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se fi opus înfiorătoarei agresiuni comuniste. În unul dintre episoadele consacrate celor care s-au împotrivit cu arma în mînă tiraniei (Băieții din munți), Octavian Paler vede în rezistența armată din munți, un capitol impresionant de demnitate românească, și sînt mîndru, ca român, că atîția români au fost în stare să pună libertatea deasupra vieții în plină teroare. În martie-aprilie 1944, odată cu intrarea ocupantului sovietic pe teritoriile românești, sînt prezente și intră în acțiune, în Bucovina, primele grupe de luptători, active
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eu cîteva victime ale acelor grozăvii, oameni traumatizați definitiv și care, acum, la peste zece ani de la experimentul organizat de Securitate, erau incapabili să descrie coerent ceea ce pățiseră, dacă nu cumva se baricadau în muțenie. Unul dintre ei se numea Mîndru. Arestat pe cînd era elev de liceu la Tulcea și condamnat într-unul din numeroasele loturi legate de rezistența anticomunistă din pădurile Babadagului, Mîndru trăise în penitenciarul de la Pitești sau de la Gherla lucruri de netrăit. Pentru că nici o tortură nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
descrie coerent ceea ce pățiseră, dacă nu cumva se baricadau în muțenie. Unul dintre ei se numea Mîndru. Arestat pe cînd era elev de liceu la Tulcea și condamnat într-unul din numeroasele loturi legate de rezistența anticomunistă din pădurile Babadagului, Mîndru trăise în penitenciarul de la Pitești sau de la Gherla lucruri de netrăit. Pentru că nici o tortură nu-l putuse face să participe la torturarea altora, adică să se reeduce, fusese silit să mănînce douăzeci și șase de gamele cu fecale. Eram fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să ajungă pictor, însă acum, la vîrsta de treizeci de ani, singura dorință ce-i mai rămăsese era să se retragă undeva, într-un loc pustiu și să moară în liniște. Să nu mai văd niciodată oameni, mi-a zis Mîndru. Puțini, extrem de puțini torționari și-au mărturisit căderea și încă și mai puțini și-au cerut iertare. Ei întrețin legenda că nimeni nu are dreptul să-i judece, dacă nu a trecut prin ce au trecut ei. Este un punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plânși, ci venerați. Imaginea lui Gheorghe Vasile, tot mai estompată odată cu trecerea timpului, îl bântuia nopți la rând, nelăsându-l să închidă ochii nici măcar preț de câteva secunde. Pentru că micuțul Cristi îi promisese în atâtea rânduri că o să-l facă mândru, dacă va alege calea lui, și nu cariera de inginer, așa cum i-o plănuiseră părinții. Seara, când toți erau acasă și Cristi se juca în camera lui de-a orchestra, creând în mintea sa fragedă viori, contrabasuri și cine știe ce instrumente
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doi cai la fiecare, unul mic și unul mare, și-apoi... Și-apoi ? ? — Și-apoi ? Hop, îi dai bătaie ! Curse între bogătași, biciul moale să nu-l lași. Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar Știrbu îl și sărută pe obraz. De unde-ai scos-o, cumetre ? îl ia Fernic la rost. — Știi cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ultimele porți în casă. — Ia uite, ăsta e marț toată ziua, nu-ți mai ajunge-o linie, ai ? Dacă vine, eu ce să le fac, domnule Vasile, să nu le joc ? Da’ concertu’ ? — La fel de bine ca în orice zi, zâmbește mândru Cristi, făcând cu ochiul către noua sa cucerire. V-am pupat, mergem la somn ! La somn, copii ? Apăi să-l învelești bine pe domnul Vasile, îi spune bătrânul domnișoarei. Să nu care cumva să răcească și să-și înfunde glasul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să vă pun câteva întrebări. — Anume ? — Anume că, se frământă Eliade, n-am auzit niciodată de la dumneata, de exemplu, decât cântece de amor. Și-atât. Și am găsit că e un lucru curios. — Păi, eu numai dintr-acestea cânt, zâmbește mândru Cristi, amintindu-și de primele întâlniri cu Fernic de acum câțiva ani de la Răcaru. După primele repetiții, aproape că i-a interzis să cânte altceva decât tangouri și romanțe și să abordeze alte subiecte în afară de dragoste și femei. Pentru că pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
hazlii, propriul său avion : un ICAR Universal, cu două locuri, produs chiar la București cu un an mai devreme, de care, deși nu era în cele mai bune condiții pentru că fusese folosit în nenumărate expediții și antrenamente, Ionel era mai mândru decât de orice altă realizare a sa. Dispăruse aproape complet din peisajul cul- tural al orașului, nu-l mai găseai la masă compunând texte sau melodii, pe scenă sau lângă ea, cu prietenii, nici la beții de zile întregi și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și mă înclin în fața viitorului său sclipitor, așa cum și alții s-au înclinat în fața romanței, când ea a pătruns în inimile oamenilor. Dar, vedeți dumneavoastră, eu mă înclin în picioare, salutând, nu în genunchi, resemnat. Mă înclin ca un tată mândru, văzându- și fiul cum își începe propria aventură, și încura- jându-l să trăiască o viață minunată, nu bătându-l la cap și spunându-i ce e bine și ce rău și ghidându-i în vreun fel calea, pentru că e calea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șampanie, și deodată s-a făcut liniște. Rumoarea a fost întreruptă de ceva misterios. Pe scenă a urcat Cristian Vasile. Avea o voce care îți tulbura inima. Avea și o frazare extrem de originală. Nu mai vorbesc de ținută, de felul mândru în care purta fracul. De altfel, în acei ani era Regele Bucureștiului muzical. Avea distincție, farmec, dacă el cânta o melodie într-o seară, devenea repede șlagăr. Roata lumii era centrul distincției bucureștene. Am fost atât de impre- sionat de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că era o formă a democrației - acea democrație a elitelor! - sau ceea ce numim azi tiranie, Sparta, se chema tot pedeapsă, dezavuare, declasare, confiscarea, chiar și simbolică, a acelor drepturi pe care cel care se naște Într-o comunitate Închegată și mândră, sigură de sine, le primește În secunda nașterii, dacă are părinți care-l revendică. Într-un fel, la modul absolut grotesc, același proces al dezavuării, al confiscării drepturilor pe care le primește un cetățean la nașterea Într-o comunitate puternică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sine, le primește În secunda nașterii, dacă are părinți care-l revendică. Într-un fel, la modul absolut grotesc, același proces al dezavuării, al confiscării drepturilor pe care le primește un cetățean la nașterea Într-o comunitate puternică și mândră s-a Întâmplat și la noi În ultimul deceniu al dictaturii ceaușiste, cel mai penibil, cel mai „absurd”: cel care cerea să se expatrieze era supus unui ritual de umilință În colectivul În care funcționase, locul În care-și arătase
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
umane, al formelor diverse și complicate ale frustrărilor de orice chip și fel. Și, oricum, fiind eliberat de fantoma ratării, cea care m-a opresat, aproape sufocat, În „lunga călătorie a tinereții”, infernul meu personal! De care, da, sunt la fel de mândru ca și de cele mai bune, mai „rezistente” opuri ale mele! Sigur, nu totul este spus „acum”: urmează vama, „justiția” definitivă a postumității, și eu sunt primul care o invoc și-mi curbez gâtul meu orgolios sub această „spadă a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reală. Stăpânul ceremoniei, prizonier al fostelor sale idei, de care cei care-l servesc profită pentru a le Întoarce pe dos, ca pe o mănușă, Învățându-l, Încă o dată, pe bătrânul maestru ce părea hârșâit În a manipula conștiințe și mândru de a-i fi supraviețuit dictatorului, arta cinică a politicii: poți afirma orice cu condiția să „rămâi În joc”, poți face orice sau aproape orice cu condiția să nu crezi În nimic. Dovedind că ești „flexibil” și că ghicești cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
secol Întreg de luptă pentru libertate este că „ea trebuie câștigată zilnic!”, iar cele patru revoluții succesive franceze citate mai sus arată cît a fost de dificilă instaurarea acelui ésprit républicain de care orice Francez este astăzi În primul rînd mândru, printre popoarele europene. Nu vreau să spun altceva decât că „fantoma libertății” la care noi, șerbii unui sistem ce semăna mai mult cu un lagăr de concentrare, am visat vreo jumătate de secol, atunci când ea a apărut, nu și-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi târâți Împreună În căderea sa! Culmea grotescului și a rușinii au fost cele vreo două decenii În care „soția dictatorului” a avut tot mai ferm acces la izvoarele și mecanismele puterii - acel „tip de soție, de femeie!”, de parcă populația mândră și demnă a României, ca’ntr-un coșmar, peste noapte, se vede condusă de un exemplar uman de o condiție atât de primitivă, Încât pare pur și simplu un „model de laborator”, așa cum sunt acele siluete anatomice cu viscerele expuse; doar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin nu știu ce forțe sau impulsuri, aparent sinucigașe, din talazurile Întotdeauna grozave ale existenței sociale - un Iona ce luptă cu intestinele formidabile ale Chitului, care nu sunt decât faldurile rugoase și ciocanele existenței! -, și se regăsește „Încă o dată”; deplin, Întreg și mândru pentru prima dată, bucuros de renașterea sa, bucuros de suferința formidabilă, năucitoare În care a fost aruncat și În care nu a decăzut, nu a murit, nu s-a Înecat! A fi viu, Înseamnă, iată, nu numai a supraviețui! 11
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o masă Într-una din cafenele müncheneze, În anii tulburi postbelici, când, se pare, pentru câteva luni a servit și ca informator serviciilor secrete locale. Dar... ce prost ciudat, un „prost” care, cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu răbdare, calm, prudență până la marginile vicleniei - se știe, prostia și nebunia folosesc adesea viclenia, pentru a se „strecura”, pentru a se „masca!” -, „Îi” face un loc, modest la Început, printre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a ne regăsi Încă o dată „la Începuturi”, ce erau, chiar și atunci, la „izvoarele lor”, În ’918, de fapt „sfîrșitul” unor infinite și seculare lupte, conștiente sau nu, pentru acel vis al unei singure țări, al unei Biserici și culturi mândre, al unui ins liber și demn. De fapt, și acest „Început” de nouă și liberă societate democratică este „sfârșitul” sau, dacă vreți, Încununarea atâtor eforturi, speranțe și vise, umilințe și sacrificii care păreau a nu mai avea ecou În istorie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar ele, aceste cărți, au fost primite acolo cu o certă indiferență. Lugojul este „orașul meseriașilor”, iar marele său „protector”, În prezent, este miliardarul italian Drăgan, fiul unui tăbăcar local, pe care Tatăl meu, tânăr preot refugiat cu familia În mândrul oraș, l-a cunoscut. El, orașul, este mai ales cunoscut prin corurile sale, compozitorii săi „populari”, un Ion Vidu mai ales, sau prin tânărul poet dialectal Delamarina, mort precoce, remarcat de Maiorescu, născut Într-un sat la 2 km. de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]