8,611 matches
-
-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei fără de prihană este expresia acestei teologii naturaliste
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dintre ortodocși și catolici, Mircea Vulcănescu dezvoltă semnificativ demersul său analitic de arheologie interconfesională prin abordarea raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești; mântuirea prin credință, nu prin fapte; îndreptățirea păcătosului prin jertfa lui Hristos; religiozitatea interioară opusă formalismului sacramental; evanghelism antitradițional; spiritualismul apolitic, anticlerical și antipapal. Dacă Luther consideră păcatul ca fiind congenital firii umane, catolicismul crede în virtutea regeneratoare a omului, născută în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mântuitoare a Harului Dumnezeiesc, a Sfântului Duh "care alungă păcatul din această vatră, născând astfel omul nou, duhovnicesc, prin botez, prin pocăință și prin celelalte Taine ale Bisericii"14. Luther pune accent pe credință, și nu pe faptele bune în vederea mântuirii; credința în mila lui Dumnezeu peste toate păcatele (Sola fide). Faptele bune reprezintă rodul credinței, nicidecum principiul ei. Din contră, catolicismul are un punct de vedere scripturistic extrem de clar: credință fără fapte este moarte (Epistola Sf. Apostol Iacob 2, 17-20
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
are un punct de vedere scripturistic extrem de clar: credință fără fapte este moarte (Epistola Sf. Apostol Iacob 2, 17-20), iar omul va fi judecat după propriile fapte exemplul paharului de apă dat săracului (Evanghelia după Matei 25, 37-40). Prin urmare, mântuirea se realizează prin credință și prin fapte bune care sunt fructul dragostei dumnezeiești din ființa umană, dragoste născută din lucrarea Harului lui Dumnezeu și din participarea permanentă la jertfa lui Hristos în viața Bisericii. În concepția lutheriană, credință nu reprezintă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ci un act arbitrar de voință, o dăruire de sine care se opune rațiunii". Dimpotrivă, în catolicism, actul de credință completează cunoașterea atunci când aceasta din urmă este depășită (a se vedea învățătura oficială a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și mai mult se încrede în zeul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-i păcatele cu pulpana hainei lui". Altfel spus, rolul ființei umane este pasiv, ea primind lucrarea mântuitoare ca un dar Soli Dei gloria va adăuga mai târziu Calvin, după Sfântul Pavel. Pornind de la faptul fundamental potrivit căruia Hristos realizează lucrarea mântuirii, plătind pentru păcatele umane, catolicismul pune accent și pe implicarea omului care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în sânul comunității credincioșilor, care continuă această jertfă în Euharistie". Astfel, ființa umană devine copărtașă la opera lui Dumnezeu de mântuire, cu condiția de a se învrednici de ea. Aceasta este semnificația fundamentală a lucrării mântuitoare la catolici care se leagă de Euharistie și de pregătirea pentru ea. Pentru Luther, adevărata religiozitate nu constă în formalismul exterior, în practica rituală exterioară
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a se îndrepta și a reintra în firescul lucrurilor. Prin urmare, acest firesc al lucrurilor ținea de o bună rânduială care nu se putea regăsi decât în Biserică, acolo unde comunitatea creștină mărturisește adevărul de credință și de unde se așteaptă mântuirea. Această idee fundamentală pe care se instituia practica generației intelectuale creștine interbelice venea în prelungirea tradiției patristice. Mărturiile Părinților Bisericii în acest sens sunt elocvente. De pildă, Sfântul Ciprian afirmă că nu există mântuire în afara Bisericii 3; că cel care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de credință și de unde se așteaptă mântuirea. Această idee fundamentală pe care se instituia practica generației intelectuale creștine interbelice venea în prelungirea tradiției patristice. Mărturiile Părinților Bisericii în acest sens sunt elocvente. De pildă, Sfântul Ciprian afirmă că nu există mântuire în afara Bisericii 3; că cel care nu are Ecclesia mamă, nu poate avea tată pe Dumnezeu 4. Dacă Sfântul Ciprian aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aseamănă Biserica cu corabia lui Noe, în afara căreia fiind, nimeni n-a putut să scape 5, Fericitul Ieronim mărturisește că cel care se mântuiește, se mântuiește în Biserică 6. În schimb, Fericitul Augustin spune răspicat că nimeni nu ajunge la mântuire și la viața veșnică fără suportul christic Hristos, cap al Ecclesiei -; numai cine se află în trupul Său Biserica - îl are pe Hristos cap7. În timp ce pentru Sfântul Irineu al Lyonului, credința adevărată este cea a Bisericii, transmisă de la Apostoli 8
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
În 1936, cu un an înaintea textului lui George Racoveanu, Nae Ionescu încearcă să clarifice toată această chestiune teologică extrem de sensibilă. Filosoful stabilește, de principiu, eroarea problemei de fond potrivit căreia fără păcatul lui Iuda, omenirea nu ar fi obținut mântuirea, cu alte cuvinte, păcatul său fiind însuși instrumentul mântuirii. Similitudinea pe care o face cu Origen este una evidentă: de ce oare șarpele s-a îndreptat spre Eva și nu spre Adam? Precum am arătat din scurta analiza a lui George
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Racoveanu, Nae Ionescu încearcă să clarifice toată această chestiune teologică extrem de sensibilă. Filosoful stabilește, de principiu, eroarea problemei de fond potrivit căreia fără păcatul lui Iuda, omenirea nu ar fi obținut mântuirea, cu alte cuvinte, păcatul său fiind însuși instrumentul mântuirii. Similitudinea pe care o face cu Origen este una evidentă: de ce oare șarpele s-a îndreptat spre Eva și nu spre Adam? Precum am arătat din scurta analiza a lui George Racoveanu, un fapt este indubitabil: Iuda, vânzătorul, a păcătuit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae). Tributar tradiției patristice răsăritene, Petre Țuțea subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara oricărei relații cu ființele create, dincolo de revelarea Lui în iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă de relațiile ei iconomice cu lumea creată. Regăsim aici mai vechea idee patristică referitoare la noțiunile de theologia și oikonomia, o dualitate de aspecte esențiale în cunoașterea religioasă. Această idee patristică este extrem de importantă pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o organizează și o sistematizează. De aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
genera revelarea unor virtuți creștine: cinstea, onoarea, dragostea, curățenia, dreptatea și, de ce nu, Adevărul majusculat, fundamente indiscutabile ale refacerii spirituale individuale și colective. Cât timp omul va fi conștient de faptul că miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul dintre Creator și creatură va funcționa în sensul acelei revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și asumarea jertfei mântuitoare. Forma acestui tip de discurs teologic, în buna tradiție antimiană, axată pe subminarea păgânismului oficial al puterii politice, esențializează valoarea inepuizabilă a Creștinismului, prin recursul la practicarea propriilor sale virtuți ca mijloace terapeutice, în procesul de mântuire. Să nu uităm nici funcția exemplară a centrelor monahale românești, unde figuri precum: Pr. Arsenie Boca, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Ilarion Argatu, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Paisie Olaru, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Justin Pârvu și mulți alții, au întreținut flacăra
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Părintelui Chesarie Gheorghescu, Învățătura Ortodoxă despre Iconomia Divină și Iconomia Bisericească, (Editura Antim Ivireanul, 2001, ediția a II-a), care operează o distincție netă între teologie sau doctrina despre Dumnezeu în Sine și iconomia divină sau lucrarea lui Dumnezeu în vederea mântuirii lumii, era în 1980 "prima lucrare de teologie românească în care găsim tema iconomiei atât de larg expusă și exemplificată pe baza multor texte din Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți" (p. IX), potrivit coordonatorului tezei, Pr. Dumitru Stăniloae. Această discuție
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
recapitulării oamenilor în Hristos. Termenul de recapitulatio are mai multe semnificații: aceea de a repeta, a reproduce sau a rezuma. În acest sens, gnosticismul constituie recapitularea tuturor ereziilor (Adversus haereses, IV, 25, P. G., VII, 1189). Aplicat la lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos, termenul de recapitulare o arată uneori în totalitatea sa, de iconomie a lui Hristos, Cel care recapitulează omenirea pentru a o rezuma. El recapitulează lumea în sensul restaurării sale. Doctrina despre unirea și recapitularea tuturor în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care recapitulează omenirea pentru a o rezuma. El recapitulează lumea în sensul restaurării sale. Doctrina despre unirea și recapitularea tuturor în Hristos, în perspectiva vetero și neotestamentară, reprezintă o trăsătură fundamentală a Ecclesiei. Prin iconomia Întrupării și prin lucrarea de mântuire, Biserica trebuie să reunească tot ceea ce ființează: Dumnezeu, om și creație. Biserica este "noua creație" a Sfintei Treimi. Principiul comuniunii funcționează fie la nivelul structurii doctrinare și sacramentale, fie la nivelul deschiderii sale ecumenice. Recapitularea virtuală în Iisus Hristos et
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creație. Biserica este "noua creație" a Sfintei Treimi. Principiul comuniunii funcționează fie la nivelul structurii doctrinare și sacramentale, fie la nivelul deschiderii sale ecumenice. Recapitularea virtuală în Iisus Hristos et actualizarea sa prin Biserică sunt aspecte fundamentale ale lucrării de mântuire în teologia ortodoxă. Prin urmare, iconomia divină devine sursa și fundamentul iconomiei bisericești. A doua parte a tezei consacrată iconomiei bisericești se structurează pe două unități secvențiale: Iconomie, acrivie, scop; Mărturii istorice și canonice privind folosirea iconomiei și acriviei în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
anula realitatea formelor de viață, așa cum le-a lăsat Dumnezeu. Atitudine categoric falsă, cel puțin pentru simțul realist și istoric al Ortodoxiei; cu atât mai falsă și mai primejdioasă, cu cât, infestată încă de juridicismul roman, ea duce la ideea mântuirii în veac, pe care (fatal!) o împărtășește, de altfel, și domnul Dragnea. (Domnia sa vorbește de "mântuirea aici, pe pământ, în istorie, întrucât creăm cultură" uitând că, cel puțin în unele forme ale ei, cultura nu e decât o consecință a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
simțul realist și istoric al Ortodoxiei; cu atât mai falsă și mai primejdioasă, cu cât, infestată încă de juridicismul roman, ea duce la ideea mântuirii în veac, pe care (fatal!) o împărtășește, de altfel, și domnul Dragnea. (Domnia sa vorbește de "mântuirea aici, pe pământ, în istorie, întrucât creăm cultură" uitând că, cel puțin în unele forme ale ei, cultura nu e decât o consecință a căderii lui Adam în păcat. Mântuirea prin creație e de altfel o poziție magic-panteistă, și nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o împărtășește, de altfel, și domnul Dragnea. (Domnia sa vorbește de "mântuirea aici, pe pământ, în istorie, întrucât creăm cultură" uitând că, cel puțin în unele forme ale ei, cultura nu e decât o consecință a căderii lui Adam în păcat. Mântuirea prin creație e de altfel o poziție magic-panteistă, și nu creștină)". 23 Ibidem. 24 Ibidem. 25 Nae Ionescu, În jurul concordatului, în "Cuvântul", an III, nr. 752, 6 mai 1927, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 414
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
trup, de o ființă cu Tatăl întru dumnezeire, de o ființă cu noi întru fire omenească, în toate asemenea nouă în afară de păcat, născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, întru dumnezeire, dar la plinirea timpurilor pentru noi și a noastră mântuire, născut din Maria, Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, întru fire omenească, un singur și același Hristos, Fiu, Domn, Unul-născut, pe care-l recunoaștem în două naturi, fără amestec sau schimbare, neîmpărțit și nedespărțit; diferența dintre naturi nu este nicidecum desființată de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]