7,852 matches
-
Resartus"” naratorul ajunge de la eternul „nu” la eternul „da”, dar numai trecând prin „Centrul de Indiferență”, care este o postură nu doar agnostică, ci și de detașare. Numai după reducerea dorințelor și a securității, tinzând către o indiferență „buddhică”, poate naratorul să ajungă la o afirmare. Această trecere este cumva asemănătoare cu „saltul de credință” al filozofului danez Søren Kierkegaard, contemporan cu Carlyle. În ceea ce privește sus-menționatul „antagonism”, ar fi de amintit fraza celebră a lui William Blake, „"fără contrarii nu există progres
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
în rolul lui Susan Mayer, Felicity Huffman în rolul lui Lynette Scavo, Marcia Cross în rolul lui Bree Van de Kamp și Eva Longoria Parker în rolul lui Gabrielle Solis, Mary Alice Young, interpretată de Brenda Strong, are rol de narator pe parcursului episoadelor, apărând ocazional în secvențe retrospective, amintiri și vise. Lansat în România în anul 2005, a fost unul dintre cele mai vizionate seriale de televiziune. Aflat la cel de-al optulea sezon, serialul, produs de Touchstone Pictures și
Neveste disperate () [Corola-website/Science/306568_a_307897]
-
n-am zis nimica”". Planul bărbatului, foarte redus (cuprins în strofele 4 și 13-14), are dublu rol, fixează „povestea” în interiorul unei amintiri și confera poeziei caracterul de meditație. Senzația de poveste evocată este dată de prezența în text a unui narator, marcat de pronumele personal „eu”, și a unor scurte precizări, care delimitează planurile: "„Astfel zise mititica/ Dulce netezindu-mi părul”" sau "„Înc-o gură-și dispare.../ Ca un stâlp eu stam în lună”", apoi în final "„Și te-ai dus.../ Și-
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
scenă a cantatei Gurre-Lieder a compozitorului avangardist Arnold Schönberg. Această cantată, bazată pe un poem de Jens Peter Jacobsen, este o compoziție impresionantă ca anvergură, având o partitură care prevede sute de instrumentiști și de coriști, voci solo și un narator, care va fi interpretat de artistul Victor Rebengiuc. Corul și Orchestra Filarmonicii „George Enescu” vor fi dirijate de Bertrand de Billy, iar soliștii vor fi Nikolai Schukoff, Violeta Urmana, Janina Baechle și Thomas Meyer. Ediția a XXII-a a Festivalului
Festivalul „George Enescu” () [Corola-website/Science/306638_a_307967]
-
subordonează legendei despre tânărul Aliman și lostrița fermecata, pe care pescarii de pe malul Bistriței o povestesc de generații, îmbogățind-o an de an cu noi "adaosuri și scornituri", după închipurile oamenilor ce erau mereu avizi de "întâmplări de dincolo de fire". Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanțarea acestuia de evenimente.
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
The Ungoverned", "Marooned in Realtime"), alteori mai puțin evident (confruntarea dintre emergenți și Qeng Ho din "Adâncurile cerului"). În cartea lui Gene Wolfe "The Fifth Head of Cerberus" (publicată în 1972, înainte ca Vinge să fi scris opera sa bine-cunoscută), naratorul găsește o culegere de povestiri de Vernor Vinge pe raftul de sus al unei biblioteci dintr-o lume îndepărtată a viitorului, dar coperta este atât de distrusă încât el crede că un bibliotecar a confundat pe cotor "V. Vinge" cu
Vernor Vinge () [Corola-website/Science/306941_a_308270]
-
un bețiv, noul învățător moare într-o epidemie de holeră, iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat. Nică urmează calea transhumanței și este dat în grija unor ciobani, dar se îmbolnăvește și el de ceea ce naratorul afirmă că este holeră și, la întoarcerea acasă cu febră mare, este vindecat cu un leac băbesc fabricat din oțet și leuștean. După un timp, sub pretextul că nu ar mai dispune de bani, Ștefan își retrage fiul de la școală
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă, că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece, și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. Naratorul își exprimă totodată și regretul de a nu-i fi arătat mamei toată aprecierea lui, referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică, arătat drept un
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
și cu toane, dar adesea amuzat de poznele băiatului, și mama, care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți, naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva dintre poznele copilăriei. El își amintește de sine participând direct la ritualurile de Sfântul Vasile (Anul Nou), făcându-și zornăitoare dintr-o vezică de porc și alăturându-se cântăreților din buhai în cadrul
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
și fuge să se scalde în râu. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre, dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului), naratorul descrie cum este prins de Smaranda, care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu, dintr-o ascunzătoare în alta, și evită
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu, dintr-o ascunzătoare în alta, și evită să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. După ce ajunge acasă, naratorul arată că, drept urmare a incidentului, „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”, comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog, încheiat cu pasajul: „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
în anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-am fost!” Prima parte a celui de-al treilea capitol al cărții continuă cu metafora „bucății de humă însuflețită”, făcând din ea punctul de pornire a unui dialog imaginar purtat de narator cu sine însuși. El oferă mai multe detalii despre istoria Humuleștiului, începând de la războiul polono-otoman din 1672-1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
mai multe detalii despre istoria Humuleștiului, începând de la războiul polono-otoman din 1672-1676 și menționând pe scurt trecerea imperialilor în căutarea frumoasei prințese Natalia (evenimente la care scriitorul susține că ar fi fost el însuși martor). Această prezentare îl determină pe narator să concluzioneze că „humuleștenii nu-s târiți ca în bârlogul ursului”. Afirmația servește drept introducere la următoarea perioadă din viața lui Nică: revenirea la școală, de această dată o nou-creată instituție, înființată din ordinul Domnului Moldovei Grigore Alexandru Ghica și
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
efort de învățare. În alte fragmente, însă, Creangă insistă asupra metodelor de predare din seminar, metode ce implică învățatul mecanic și recitarea elementelor de gramatică românească sau a unor lucrări întregi de comentarii ale Bibliei, fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o viață boemă, și se lasă introdus în cultura cârciumii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi, pe
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
fapte ce îl fac pe narator să exclame: „cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!” Departe de supravegherea părinților și locuind împreună cu unii colegi și cu gazda lor, Pavel ciubotarul, tânărul duce o viață boemă, și se lasă introdus în cultura cârciumii. Naratorul schițează portretele prietenilor săi, pe baza abilităților sau atitudinilor lor definitorii: moș Bodrângă, care cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
alții își abandonează definitiv șansele la o carieră preoțească. Al patrulea (și ultimul) capitol al "Amintirilor din copilărie" începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă privind plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". Naratorul se folosește de această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”), familia și tovarășii, și obiceiurile
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca, vecinul și prietenul lor. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale-afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
în întregul trecut al unei vechi culturi rurale, ajunsă acum să se depășească pe sine”. Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. Într-un articol din 2000, eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu, susținând că naratorul „stabil”, „senin” și „solar” al "Amintirilor din copilărie" „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros”. Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț, care opina că "Amintiri din copilărie" este „una din cele mai triste
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul "Amintirilor" evidențiază „geniul lui Creangă”, legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”, prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale, la animalele ținute de mama sa, și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română. Manea observă că, prin intermediul aceastei secțiuni de proză, Creangă va fi reușit să
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
care vindecă prin leacuri băbești. Descrierea de către Ion Creangă a vieții de la seminar și a metodelor pedagogice au fost la rândul lor plasate de criticii literari în legătură cu aspecte mai complexe ale viziunii sale despre lume. Zigu Ornea consideră că imprecațiile naratorului împotriva practicilor educaționale sunt de pus în legătură cu inovațiile produse de Creangă în cursul propriei sale cariere de învățător, și mai ales cu susținerea acordată de către acesta teoriilor lui Titu Maiorescu privind reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. El
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Flynn- cimpoi, Române- chitară) precum și formele clasice („Concertul Berlinului pentru vioară și orchestră”, „Concertul pentru eufoniu și orchestră”, „Concertul iberic pentru trompeta și orchestră”, „Scurtmetraje pentru cvintete de alămuri”) și în 2006, a dirijat, în premieră mondială, creația „Divertisment pentru narator și orchestră simfonica”, după Fabulele lui Jean de La Fontaine, într-un concert dat la Victoria Hall din Geneva, cu Orchestre de la Suisse Romande, avându-l că recitator pe Lambert Wilson. Vladimir Cosma a compus opera „Marius și Fanny”, după Marcel
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
Lumii (prin observarea lumilor mici ce o compun), sunt de fapt o succesiune de revelații. Catalogul ar fi un traseu inițiatic cu triplă bătaie: o inițiere a unui eu fictiv ce evoluează din copilărie spre adolescență, o inițiere a unui narator textual ce ia act de conștiința de sine ca instanță narativă superioară și o inițiere poetică de formare a romanului din propria materie. Încă din prima pagină are loc revelația conștientizării sinelui. Apoi urmează și altele cum ar fi cea
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
timpul în care ele se desfășoară este cu totul altul decât al nostru și gesturile care se petrec acolo, nediferind mult de ale noastre zilnice, împrumută de la acest timp specific, care este al eternității cu totul alte semnificații.(s.a.) Ceea ce naratorul descoperă este că în spatele substanței generată și generatoare de text se află metafizica tare a Ideilor, unde se găsesc sensurile fundamentale (idee obsesivă la Radu Petrescu). Însuși textul pe care l-a creat (Didactica nova) se integrează acestei lumi a
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
operei ce trăiește după bătăile ritmului propriu, intrinsec. „Toate încercările de a continua Didactica nova pentru a pune în ea lucruri uitate când am scris-o în 1952, au fost imposibile, ca și când cartea le-ar fi respins". Cititorul participă împreună cu naratorul la descoperirea acestor noi spații textuale, lăsându-se conduși de necesitățile de compoziție. A doua proză este altceva. Sinuciderea din Grădina Botanică este construită pe principiul mișcării, si nu al reprezentării imagistice statice. Ritmul compozițional se alcătuiește din salturi, vizibile
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]