7,231 matches
-
milioane de turiști merg În Spania În fiecare an. Realitatea lumii e Împotriva noastră.” Nu Întâmplător scenariul filmului e opera lui Jorge Semprún, care a fost zeci de ani agent clandestin al comuniștilor spanioli Înainte de a părăsi partidul, șocat de nostalgia fără orizont În care acesta eșuase. La Începutul anilor ’80 era evident că tineretul spaniol nu voia să stăruie În trecutul recent - ei refuzau ostentativ să adopte vechile coduri de comportament public: În limbaj, În vestimentație și mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și național-comunismul lui Mečiar au dat amândouă greș, fiecare În felul său. Nici chiar atunci când steaua lui Klaus a pălit la Praga, iar slovacii au ajuns să regrete că au cochetat cu Vladimir Mečiar, nu s-a făcut simțită o nostalgie după Cehoslovacia. Divorțul cehoslovac a fost un proces manipulat În care dreapta cehă a precipitat o sciziune pe care se prefăcea că nu o caută, iar populiștii slovaci au obținut chiar mai mult decât și-au propus; cei mai mulți oameni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prețurile creșteau neîntrerupt, fie din cauza inflației 17, fie În perspectiva intrării În Uniunea Europeană, oricine avea un venit fix sau pensie de stat (adică exact profesorii, doctorii și inginerii, care fuseseră odată mândria socialismului) avea motive Întemeiate să evoce trecutul cu nostalgie. Mulți oameni din Europa de Est - Îndeosebi cei trecuți de 40 de ani - se plângeau cu amărăciune de schimbările negative În materie de siguranță materială, cost al vieții și serviciilor, ceea ce nu Însemna neapărat că tânjeau după o reîntoarcere la comunism. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Tudor, sicofant literar notoriu la curtea lui Nicolae Ceaușescu, specializat În ode Întru gloria Conducătorului, care a trecut de la național-comunism la ultranaționalism. Cu sprijin financiar din diaspora românească, el a fondat În 1991 Partidul România Mare, a cărui platformă combina nostalgia iredentistă cu atacurile asupra minorității maghiare și afișa un antisemitism deschis. În alegerile prezidențiale din decembrie 2000, unul din trei votanți români a optat pentru Tudor; singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de retorică patriotardă și regret pentru lumea dispărută a autoritarismului de tip sovietic a alimentat popularitatea noilor naționaliști din Ucraina, Belarus, Serbia și Slovacia, regăsindu-se și În variile partide țărănești și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postsovietică a Moscovei. Ea explică atât natura președinției lui Vladimir Putin, cât și larga lui susținere populară, În pofida (și din cauza) politicii lui interne tot mai neliberale. Din motive evidente, cetățenii fostului imperiu rus din Europa Centrală nu Încercau astfel de nostalgii. Însă lumea dispărută a comunismului Își păstra un oarecare farmec chiar și În Germania de Est, unde sondajele de opinie de la mijlocul anilor ’90 reflectau opinia generală că, În afară de călătorii, mijloace electronice de informare și libertatea de expresie, calitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anti-Occident, antiprivatizare... sau, cel mai adesea, unul care le cuprindea pe toate. În Balcani mai cu seamă, „antiamericanism” sau „antieuropenism” era, de regulă, un termen cifrat pentru anticapitalism, servindu-le drept acoperire foștilor comuniști care nu-și puteau exprima deschis nostalgia pentru vremurile de odinioară, dar care o exploatau la fel de bine, Într-o formă deghizată, În declarațiile lor publice. Acest vot de protest ilustra indirect consensul inevitabil ce unea majoritatea tendințelor politice: regiunea nu avea decât un singur viitor și acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comuniste sau slujise statul comunist? Pe deasupra, unii dintre cei care au cerut primii - și chiar cu vehemență - răzbunarea Împotriva tiraniei comuniste aveau ei Înșiși simpatii dubioase: În atmosfera confuză de la Înceutul anilor ’90, anticomunismul se confunda adesea cu o anumită nostalgie pentru regimurile dărâmate de comuniști. Condamnarea comunismului era greu de separat de reabilitarea predecesorilor fasciști. Mulți oameni rezonabili au admis că linia trebuia trasă după epoca stalinistă: era prea târziu pentru a-i pedepsi pe cei implicați În comploturile, procesele-spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
același caracter parantetic). Dar, față de ce se petrecuse anterior, și Europa de Est a traversat - fără voie - o perioadă de calm neobișnuit. Anii postbelici, a căror amintire se estompa rapid pe măsură ce apăreau noi (dez)ordini mondiale, erau sau nu un obiect al nostalgiei și regretului, În funcție de locul și data nașterii fiecăruia. De ambele părți ale Cortinei de Fier, cei din generația șaizecistă - adică cei născuți Între 1946 și 1951, cea mai mare parte a generației baby-boom - Își aminteau cu drag deceniul „lor”, cultivând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În folosul politicienilor. și nici nu era, În cea mai mare parte. Istoria era amenințată În Europa nu de distorsionarea deliberată a trecutului În scopuri ascunse, ci tocmai de ceea ce, la prima vedere, este un complement firesc al cunoașterii istorice: nostalgia. În ultimele decenii ale secolului, publicul a manifestat o fascinație tot mai mare pentru trecut ca artefact izolat, cuprinzând nu amintirile recente, ci pe cele pierdute: istoria nu reprezenta doar o sursă de Înțelegere a prezentului, ci ilustra cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distracție, istoria din muzee, toate reliefau nu ce Îi lega pe oameni de trecut, ci tot ce Îi despărțea de el. Prezentul nu era moștenitorul istoriei, ci orfanul ei, rupt de vremurile de altădată, de acea lume dispărută. În Europa de Est, nostalgia nu era altceva decât dorul de certitudinile pierdute ale comunismului, despuiat În amintire de părțile-i sumbre. În 2003, Muzeul de Arte Decorative din Praga a organizat o expoziție de „haine de dinaintea revoluției”: ghete, rochii, lenjerie și alte obiecte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simpatie pentru subiect și o atitudine mai mult decât ambivalentă față de dispariția lui subită. Dar nemții și cehii, ca atâția alții din Europa Centrală, aveau deja prea multă experiență În materie de noi Începuturi bruște și traumatice la scară națională. Nostalgia lor selectivă pentru puținul care putea fi recuperat din ruinele trecutului era logică; nu Întâmplător, filmul lui Edgar Reitz, Heimat: Eine Deutsche Chronik, difuzat de televiziune În 1984, a atras În medie nouă milioane de telespectatori germani pe episod. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puținul care putea fi recuperat din ruinele trecutului era logică; nu Întâmplător, filmul lui Edgar Reitz, Heimat: Eine Deutsche Chronik, difuzat de televiziune În 1984, a atras În medie nouă milioane de telespectatori germani pe episod. Mai ciudată este febra nostalgiei care a cuprins la sfârșit de secol Europa Occidentală, generând o avalanșă de industrii patrimoniale, reconstrucții, reconstituiri, renovări și memoriale. Desigur, „marea epocă a mitologiei istorice”, cum o numea Eric Hobsbawm În 1995, nu era fără precedent - Hobsbawm Însuși a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Italia) unde trecutul recent nu era un motiv de mândrie 17. Dar, pentru națiuni crescute cu idei de glory și grandeur, „Europa” avea să rămână mereu o tranziție incomodă: un compromis, nu o alegere. Din punct de vedere instituțional, moda nostalgiei În Marea Britanie a Început aproape imediat după al doilea război mondial, când ministrul laburist Hugh Dalton a Înființat un „Fond al Teritoriului Național” cu misiunea de a achiziționa clădiri și teritorii importante pentru națiune prin „frumusețe și istorie”, care urmau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rămas decât primăria și o mână de clădiri din vecinătate, relicve arhitecturale ale gloriei municipale de secol al XIX-lea, spre care vizitatorii erau Îndrumați de indicatoare „vechi”. Între timp, standurile din piața locală s-au specializat În comerțul cu nostalgie pentru nimeni alții decât locuitorii zonei (Barnsley nu făcea parte din vreun circuit turistic): fotografii În sepia și cărți cu titluri precum Anii de aur ai orașului Barnsley sau Amintiri din vechiul Doncaster (un oraș Învecinat): suveniruri dintr-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
confundă așadar. Industria, sărăcia și lupta de clasă sunt oficial moarte și Îngropate. Contrastele sociale puternice sunt fie negate, fie atenuate. Chiar și trecutul cel mai recent sau mai controversat este disponibil numai Într-o reproducere din plastic Încărcată de nostalgie. Această epurare a memoriei la scară națională era isprava remarcabilă a noii elite politice. Pe urmele doamnei Thatcher, noii laburiști au reușit să se descotorosească de trecut, Înlocuit prompt de Înfloritoarea industrie patrimonială engleză cu Trecutul. Englezii au așadar un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționale (le patrimoine) a luat o formă diferită. În Franța, identificarea și salvarea zeloasă a locurilor și obiectelor importante pentru trecutul național se practica de zeci de ani: totul Începuse cu expozițiile agrare din perioada interbelică, care musteau deja de nostalgie pentru lumea dispărută de dinainte de 1914, și se accelerase odată cu tentativa regimului de la Vichy de a substitui prezentului urban supărător un trecut rural idealizat. După război, sub a Patra și a Cincea Republică, statul a investit sume considerabile În conservarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lăsat Franței o moștenire comună și o singularitate care se pretează la astfel de reprezentări mnemonice), cât și o anxietate exprimată explicit În introducere de editor: simbolurile elementare ale trecutului comun erau pe cale să alunece definitiv În uitare. Aceasta e nostalgia ca Angst: teama că, Într-o bună zi - destul de curând - panourile informative de culoarea pământului amplasate pe lângă autoroutes impecabil proiectate și magnific construite nu vor mai avea pentru francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel de nume vor fi Încetat să evoce amintiri și să stârnească sentimente În călătorul obișnuit? Industria patrimonială engleză este obsedată de cum nu erau lucrurile altădată - cultivând o nostalgie adevărată pentru un trecut falsificat. Prin contrast, fascinația francezilor pentru patrimoniul spiritual are o anumită autenticitate culturală. „Franța” s-a reprezentat dintotdeauna alegoric - vezi feluritele descrieri și avataruri ale simbolului Republicii, „Marianne”. Era firesc așadar ca nostalgia pentru secretele francității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altădată - cultivând o nostalgie adevărată pentru un trecut falsificat. Prin contrast, fascinația francezilor pentru patrimoniul spiritual are o anumită autenticitate culturală. „Franța” s-a reprezentat dintotdeauna alegoric - vezi feluritele descrieri și avataruri ale simbolului Republicii, „Marianne”. Era firesc așadar ca nostalgia pentru secretele francității pierdute să conveargă spre un ansamblu oficial de simboluri, fie ele materiale sau spirituale. Acestea „sunt” Franța. Dacă ele se pierd sau nu mai sunt Împărtășite, Franța Încetează să fie ea Însăși - la acest lucru se referea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anului 1992, la inaugurarea EuroDisney, regizoarea de teatru Ariane Mnouchkine estima că parcul de distracții va fi „un Cernobîl cultural”. Erau obișnuitele șicane din snobism intelectual și nesiguranță culturală, amestecate (În Franța, ca peste tot) cu o doză considerabilă de nostalgie șovinistă. La a 50-a aniversare a debarcării În Normandia, liderul Alianței Naționale (formațiune ex-fascistă) din Italia, Gianfranco Fini, declara pentru La Stampa: „Sper că nu veți considera că apăr fascismul dacă mă Întreb: oare Europa nu și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statele Unite, ca sistem economic și model de societate, nu mai reprezentau indubitabil imaginea viitorului 8. Antiamericanismul extrem În Europa de Est a rămas doar pe gustul unei minorități. În țări precum Bulgaria sau Ungaria el era acum o expresie indirectă, acceptabilă a nostalgiei pentru național-comunism - și, ca de atâtea ori În trecut, un surogat convenabil al antisemitismului. Dar și comentatorii, și politicienii echilibrați au Încetat să vadă În instituțiile sau practicile americane o sursă de inspirație sau un model de invidiat. Multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătate din personalul de pază al lagărelor de concentrare). Același lucru s-a Întâmplat În Italia (unde cei mai mulți nu aveau nimic să-și reproșeze) sau În Marea Britanie, unde anii războiului erau altminteri priviți cu mândrie și chiar cu o oarecare nostalgie. Declanșarea bruscă a Războiului Rece a contribuit, desigur, la această stare de lucruri 6. Existau Însă și alte cauze. Pentru majoritatea europenilor, al doilea război mondial nu fusese purtat din cauza evreilor (deși li se imputa declanșarea lui) și orice sugestie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
671-680; efortul pentru integrarea economică 280-286; Europa Centrală - vezi Europa Centrală; Europa de Est - vezi Europa de Est; Europa de Vest - vezi Europa de Vest; granițe 686-688; harta (1942) 29; investiții În Statele Unite 717; islamul 705; musulmani 22, 676; naționalizarea industriei 336; nevoia de a uita Holocaustul 736-737; nostalgia 683-699; nuclearizarea 231-232; opoziția față de comunism 577; pericolul unui război nuclear 237; planuri urbanistice 357-360; prețul intrării În Î 731-732; probleme lingvistice 691-694; productivitatea forței de muncă 720; producția agricolă postbelică 283; rata natalității În perioada postbelică 222; reacția față de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mondial 146; insistența pentru Întoarcerea În Europa 525; istoria economică 166-168; Împrumuturi financiare 534; marxismul 393; memoria colectivă În anii postbelici 684; „muncitori cu viză temporară” 675; nașterea și desprinderea națiunilor (În anii ’90) 583; neîncrederea Kremlinului față de Î 183; nostalgia 700; opinia Statelor Unite 21-22; pagube materiale 30-31; persecutarea cetățenilor 184; planuri urbanistice 357; poluarea 523-524; rata mortalității infantile 307; rata natalității 307, 719; răzbunarea Împotriva evreilor 53; reacția la destalinizare 288-290; recunoașterea Holocaustului 748-752; reforma agrară 84; revizioniști 393; salariul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]