7,466 matches
-
inflaționistă a statelor comuniste, grav afectate de exploziile prețurilor din perioada postbelică și astfel axate pe limitarea cantității de bani introdusă în economie (Kornai: 138-153), o politică monetară prin care ajustarea economică se face prin sacrificii impuse populației și aparținând, paradoxal, gândirii eonomice de dreapta, liberal-conservatoare putem înțelege mai bine de ce sistemele economice create de regimurile leniniste au pășit de la început și până la sfârșit cu stângul. În ceea ce privește RSR, economia ocupa un loc aparte în proiectul romantic leninist de transformare a societății
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe care o impune tuturor grupurilor etnice, inclusiv românilor deși leninismul romantic nu ar fi putut exista în absența multitudinii de naționalisme românești, atât populare, sociale, "de jos", cât și intelectuale, elitare, politice, "de sus", românii fiind deci, oricât de paradoxal ar suna, și vinovați de și victime ale leninismului romantic de a rămâne în țară, a se înmulți și a "construi socialismul". Abaterea de la sarcinile demografice și "muncitorești" trasate de către PCR întregii populații, indiferent de apartenența națională sau etnică, echivala
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
opus de asemenea, cel puțin într-o primă fază, plasându-se astfel în afara poziției oficiale a guvernului său, care sprijinea inițiativa RSR, susține Nicolae (2000, 174). În final, mult dorita apartenență a RSR la "Grupul celor 77" a devenit realitate, paradoxal, în ciuda opoziției a numeroase state arabe și africane care alcătuiau însăși lumea a treia în ceea ce privește politica economică externă a RSR (vezi Gafton and the Romanian Section: 23 May 1979, 7-8). În interiorul țării, evenimentul a fost prezentat cu emfază ca o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acestea, Ceaușescu nu avea de gând să renunțe. Prețul economic plătit de RSR pentru apartenența la "Grupul celor 77", constând în credite acordate statelor africane, arabe sau asiatice din interiorul organizației, a fost unul extrem de costisitor pentru o economie care, paradoxal, se împrumuta la rândul ei de la statele occidentale pentru a își putea finanța ambițioasele proiecte de industrializare. Au existat ce-i drept și câștiguri, dar nu suficient de mari pentru a justifica, în termeni palpabili, necesitatea integrării RSR în organizația
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
92-108). De asemenea, vizitele papei Ioan Paul al II-lea, în 1979 și 1983, au ridicat moralul societății și determinarea acesteia de a rezista în raport cu presiunile unui regim tot mai puțin stăpân pe situație (Constantin: 2007, 89-92). Jaruzelski, oricât de paradoxal ar părea, făcea tot posibilul să transforme acest fait accompli în beneficiul PMUP, subordonând capacitățile mobilizatoare și civice ale catolicismului polonez intereselor politico-ideologice ale comunismului polonez. Îndemnând-o "să fie folositoare statului și poporului", Jaruzelski spera că "Biserica va putea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
general al partidului va afirma tranșant, făcându-și cu siguranță mulți dușmani: "stimularea revoluțiilor din afară, cu atât mai mult cu mijloace militare, este inutilă și inadmisibilă" (Gorbaciov: 1986, 15; vezi și Lorot: 2002, 92; Grachev: 2008, 73-75). Ceea ce este paradoxal în cazul lui Gorbaciov este că el credea sincer în posibilitatea reactualizării leninismului pe baze democratice într-un sens tot mai "burghez" al termenului pe măsură ce insuccesele reformelor sale se amplificau. A început, cu alte cuvinte, ca un "credincios", terminând în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
regăsea nu numai în activitatea profesională, ci în tot ceea ce se gândea și se realiza în familie, în cercul de prieteni, în discuții și chiar în gestica ofițerului de securitate ca «simplu cetățean»”. Astfel, s-a ajuns la situația, aparent paradoxală, din decembrie 1989, când un aparat represiv redutabil, îndelung exersat, a asistat pasiv la prăbușirea regimului pe care îl slujise timp de patru decenii. Așa cum o recunosc foștii ofițeri de securitate, D.S.S. „nu a fost luat prin surprindere de ceea ce
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
automat. ?i? a adunat adesea articolele ? i le? a publicat sub form? de carte 69. Dar Iorga nu era un jurnalist obi? nuit; viziunea istoricului i? a modelat articolele, iar argumentele istorice i? au sus? inut observa? iile politice. Folosea titluri paradoxale pentru a?? i scoate �n eviden?? mesajul: Dictaturi ? i dictaturi, Teatre ? i teatre, F�hrer ? i Verf�hrer, Democra? ie ? i democra? ie, Propagand? ? i propagand? , C? mine studen? e?ți ? i c? mine studen? e?ți ? i a? a mai departe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
simte nevoia unei delimitări și mai clare de educația copilului, denumind educația adulților andragogie, deoarece se adresează altor particularități de vârstă și se fundamentează pe alte principii. Mai ales M. Knowles este cel care a încercat să impună acest termen. Paradoxal, deși ar delimita mai bine educația pentru adulți de cea pentru copii, termenul andragogie (de la grecescul aner, andros- „adult”) a pierdut teren în fața mai familiarului educația adulților, însă, în spațiul slav, continuă să fie folosit frecvent. M. Knowles (evocat de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mulți practicieni, poate datorită situației anterior descrise, nu se angajează, cel mai adesea, în construcția teoretică sau în discursuri teoretice, numărul mic de publicații cu referire la teoria educației adulților fiind grăitor în acest sens. Pe de altă parte, este paradoxal cât de frecvent se punctează că educația adulților suferă de lipsa unei construcții teoretice consistente; - deși teoria ne ajută să menținem o distanță critică față de acțiunea practică concretă, punctând soluții alternative și inovații, ferind educația adulților de pericolul instrumentalizării, practicienii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
exprimă caracteristicile sociale și de clasă ale diferitelor structuri sociale. Educația este strâns legată de ideea calității vieții. De-a lungul timpului, s-a încercat ca educația să devină un drept fundamental, o nevoie și o valoare de bază. Este paradoxal, totuși, că, deși oferta de educație este în creștere și tot mai diversă, educația rămâne inaccesibilă unui număr tot mai mare de oameni, numărul analfabeților fiind îngrijorător (Savicevic, 1999). Dacă până acum era strâns legată de ideea bunăstării sociale, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
am putut vedea care este impactul social și individual al lipsei educației pentru cetățenie democratică, al lipsei serviciilor de consiliere pentru adulți ori al lipsei asigurării deprinderilor de bază actuale tot mai complexe cerute de economia bazată pe cunoaștere. Este paradoxal că, deși documentele de politică educațională anterior analizate, mai ales documentele-cadru de guvernare, stipulează importanța investirii în resursele umane (sursa strategică de dezvoltare a țării pe termen mediu și lung), acestea nu se regăsesc și în măsurile concrete de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
organizeze și să-și direcționeze propria viață. Spre deosebire de elevii-copii sau adolescenți, care sunt mult mai dependenți de profesor (de deciziile, acțiunile și evaluările acestuia), adulții care se angajează într-un program de instruire/formare se găsesc într-o situație oarecum paradoxală, generată de conflictul dintre statusul (și rolul) de elev (persoană dependentă de acțiunile profesorului) și trebuința, dorința și aspirația lor de a-și „lua viața în propriile mâini”, de a exercita controlul direct și deplin asupra acesteia. Pentru reușita unui
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
simte nevoia unei delimitări și mai clare de educația copilului, denumind educația adulților andragogie, deoarece se adresează altor particularități de vârstă și se fundamentează pe alte principii. Mai ales M. Knowles este cel care a încercat să impună acest termen. Paradoxal, deși ar delimita mai bine educația pentru adulți de cea pentru copii, termenul andragogie (de la grecescul aner, andros- „adult”) a pierdut teren în fața mai familiarului educația adulților, însă, în spațiul slav, continuă să fie folosit frecvent. M. Knowles (evocat de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mulți practicieni, poate datorită situației anterior descrise, nu se angajează, cel mai adesea, în construcția teoretică sau în discursuri teoretice, numărul mic de publicații cu referire la teoria educației adulților fiind grăitor în acest sens. Pe de altă parte, este paradoxal cât de frecvent se punctează că educația adulților suferă de lipsa unei construcții teoretice consistente; - deși teoria ne ajută să menținem o distanță critică față de acțiunea practică concretă, punctând soluții alternative și inovații, ferind educația adulților de pericolul instrumentalizării, practicienii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
exprimă caracteristicile sociale și de clasă ale diferitelor structuri sociale. Educația este strâns legată de ideea calității vieții. De-a lungul timpului, s-a încercat ca educația să devină un drept fundamental, o nevoie și o valoare de bază. Este paradoxal, totuși, că, deși oferta de educație este în creștere și tot mai diversă, educația rămâne inaccesibilă unui număr tot mai mare de oameni, numărul analfabeților fiind îngrijorător (Savicevic, 1999). Dacă până acum era strâns legată de ideea bunăstării sociale, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
am putut vedea care este impactul social și individual al lipsei educației pentru cetățenie democratică, al lipsei serviciilor de consiliere pentru adulți ori al lipsei asigurării deprinderilor de bază actuale tot mai complexe cerute de economia bazată pe cunoaștere. Este paradoxal că, deși documentele de politică educațională anterior analizate, mai ales documentele-cadru de guvernare, stipulează importanța investirii în resursele umane (sursa strategică de dezvoltare a țării pe termen mediu și lung), acestea nu se regăsesc și în măsurile concrete de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
organizeze și să-și direcționeze propria viață. Spre deosebire de elevii-copii sau adolescenți, care sunt mult mai dependenți de profesor (de deciziile, acțiunile și evaluările acestuia), adulții care se angajează într-un program de instruire/formare se găsesc într-o situație oarecum paradoxală, generată de conflictul dintre statusul (și rolul) de elev (persoană dependentă de acțiunile profesorului) și trebuința, dorința și aspirația lor de a-și „lua viața în propriile mâini”, de a exercita controlul direct și deplin asupra acesteia. Pentru reușita unui
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
acțiune Alexa Visarion, care, uzând cu farmec de tinerețea sa rebelă, îmbina lupta cu calmul lecturii și al educației sub semnul generos al cărții. Cu alte cuvinte, gândindu-mă la Diderot, am descoperit secretul său ce constă în știința existenței paradoxale. Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple. Lumea filosofiei grecești se bizuie și pe paradoxul fără de care Socrate nu ar fi existat. Nu întâmplător, discursul retoric al lui Alexa Visarion conține o latură foarte expresivă ce se datorează permanentului duel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În mod ironic, CV-ul impresionant al regizorului român, cuprinzând montările din Europa și America, e prea bogat pentru multe dintre posturile de profesor din Statele Unite, unde universitățile îl descriu ca fiind "supracalificat". Robert Corrigan încearcă să contracareze această situație paradoxală având în vedere, pentru viitor: "locuri și instituții academice unde nivelul este îndeajuns de ridicat, încât profesoratul lui Visarion să se integreze." În primele cinci luni ale noii burse, Alexa Visarion se concentrează pe film, ca Artist în Rezidență la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căreia îi rămâne datoare. Păstrându-se în interiorul artei pe care o reprezintă, regizorul se opune oricărei estetici suficiente sieși, gratuite, antropomorfizând fiecare detaliu al datului artistic: în absența vieții, a "pulsațiilor" existenței, a temerilor, a victoriilor, a înfrângerilor, a acestei paradoxale armonii între bine și rău, între just și injust, teatrul nu poate fi decât cel mult un exercițiu (steril) de virtuozitate, în fața cărora cei slabi cedează: Regizorul afirmă Alexa Visarion trebuie să fie în primul rând un gânditor, un om
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mele), de o mare bogăție a mijloacelor de expresie, dar, îndeosebi, de excepțională organicitate. Parcă niciodată ca până acum regizorul nu a reușit o montare atât de puternică și de limpede în același timp. Lumea ca arenă de circ, tristă (paradoxal!) și groteascăiată sugestiile propuse, inspirat, de ambianța scenică semnată de Octavian Dibrov (decoruri) și Daniela Codarcea (costume). Extrem de important mi se pare spiritul de echipă impus de regizor.[...] În sfârșitdar de fapt, în primul rândFlorin Zamfirescu, în rolul titular. Woyzeck-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o "stridentă" materialitate, în lumea de vis a eroilor atrași ca un magnet de "Calea Lactee". Costumele Doinei Levința, decorul Vioricăi Petrovici și muzică Anton Șuteu dau și ele aripi "visului" de o clipă, înnobilând acest "joc de-a fericirea", aproape paradoxal, tocmai cu farmecul unei simplități cuceritoare. Prin asta, spectacolul lui Alexa Visarion pare să omogenizeze insăși esența teatrului, ca joc și ca viață. (Ion Parhon) O parte din publicul prezent la premieră. 1997 PESCĂRUȘUL A.P. Cehov Teatrul Dramatic "Metamorfoze" Constanța
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu Academia de Artă Teatrală și Cinematografică. Avem în repertoriul studioului Mătrăguna Machiavelli; Vara celei de-a 17-ea păpuși Ray Lawyer; Năzdrăvanul Occidentului J.M.Sygne ; Cei drepți Camus. Cum vedeți începutul stagiunii în raport cu publicul său? Pasiunea pentru teatru se manifestă, paradoxal în opresiune și restricție, sau într-o stare de așezare, de normalitate. Cred că teatrul va rezista trecând peste dificultățile acestui moment. Noi trebuie să dăm un vot de încredere spectatorului care a părăsit acum sălile de spectacol. Publicul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o legătură organică unitară, ce aruncă în aer anarhia orgoliilor. Întrebările despre ierarhizări și ierarhii nu-și au rostul în lumea creației. Care e raportul dintre teatru și viață, dat fiind faptul că, la un moment dat, spuneați, în mod paradoxal: "Teatrul e mai adevărat decât viața, viața e mai puternică decât teatrul iată reciprocitatea creativă a acestei manifestări plenare umane". "Teatrul e mai adevărat decât viața, viața e mai puternică decât teatrul" iar moartea e cea care obligă, și viața
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]