8,290 matches
-
fost superbă, până când a devenit imposibilă. I-am fost muză pentru toate lucrările din perioada aceea, model la propriu și la figurat. Există o sculptură, Antineea. Sunt eu. Vezi aici bustul meu. Tot de atunci e. El iubea femeia cu patimă. De fapt, cred că o iubea prin operele sale, pentru că, de fapt, cel mai mult se iubea pe el. Acum câțiva ani, i-am promis că îi fac un recital la muzeul care îi poartă numele, de la Bârlad. Cum acolo
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pe depășirea unei lecturi unice, care nu poate fi decât restrictivă. Romanul dă impresia unei imense fresce sonore, această muzicalitate a textului condiționând și orientarea demersului analitic. între Răscoala, dramatică epopee a destinului țăranului, simbol al unei colectivități însetate până la patimă de pământ, simbol al energiilor de care dispune el în contact cu pământul și Simfonia nr. 5 în do minor op.67 a lui Beethoven, supranumită Simfonia destinului (al cărei mesaj ar putea fi acesta: cădem doar pentru a învăța
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
care unele au alcătuit volumul întâlnirea din pământuri, din 1948, va păstra tăcerea asupra acestor înregistrări ale conștiinței. O gamă de sentimente, de la bucurie, la tristețe și nostalgie, îmbracă modul descriptiv al universului reînviat. Ceea ce surprinde nu este diversitatea, ci patima cu care oamenii, care s-au iubit cândva, ajung să se urască și, mai ales, neputința omului de a se înscrie în imagistica unui cuplu, care să-i dea puterea supraviețuirii sau trecerii peste destructurările temporale. Satul este al copilăriei
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
ilegale și pentru care au fost trași la răspundere, au ieșit în față urlând și bravând în dreapta și-n stânga să impresioneze spectatorii, sau telespectatorii cu faptele lor de delincvenți, ba cei mai curajoși țineau să-și scoată în evidență patimile trăite în perioada comunistă, cu stigmatul lor de deținut politic, deși comiseseră fapte de drept comun, cu furturi, violuri, tâlhării, sau alte ilegalități, care nu aveau nimic comun cu ce pretindeau ei, ba mai invocau torturi și anchete făcute de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
răspuns la conferința lui I.G. Duca, intitulată Doctrina liberală, prezentată la Institutul Social Român, în februarie 1923. În concepția acestui lider liberal există o opoziție între "ideea democratică" și "ideea demagogică". În timp ce "demagogia e ușoară [...] trezește toate speranțele, ațâță toate patimile", "democrația e grea, e ingrată [...], datoria ei e să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii"318. Compararea acestor puncte de vedere scoate în evidență deosebirile dintre modalitățile în care cele două partide liberale abordau conceptul de democrație: dacă vechii liberali
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
înalte ce reprezintă, [iar] regele de mâine trebuie crescut și îndrumat în deplină înțelegere a marii și grelei sale misiuni"657. Considerând că monarhia trebuia să reprezinte un "factor de permanență, de stabilitate, de echilibru, de obiectivitate, deasupra frământărilor și patimilor politice", georgiștii atrăgeau opiniei publice atenția că, prin depășirea acestui statut, dinastia română punea sub semnul întrebării necesitatea sa în viața statului 658. Prin urmare, afirma Gheorghe Brătianu, "Frontul Constituțional" dorea să demaște intenția camarilei de a-l determina pe
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
chestiune discutabilă, argumentele existente îndreptățind ambele puncte de vedere. I. L. Caragiale, unul dintre primii noștri teoreticieni ai teatrului, îl consideră un gen în afara literaturii: „Teatrul este o artă constructivă, al cărui mobil sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor și patimilor lor. Aici intenția artistului îmbracă în carne și oase adevărate figurile ce se arată: toate sunt nu spuse, ci aievea înfățișate. [...] Faptul că unul din mijloacele sale de reprezentare este și vorbirea omenească nu trebuie să facă a se lua
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Centrală din Madrid, cu excelente calificative și premii. Continuând apoi cu o carieră universitară la Iași și una politică la București. Numai că... era mult mai bine cunoscut pentru cu totul altceva. A.D. Xenopol scrie despre el: "Era stapânit de patima jocului de cărți", iar Iorga îl evocă astfel pe fostul lui profesor ieșean: "Mare, masiv, păr negru, cu originile lui meridionale, ochios și bărbos, a fugit în America nu doar cu banii Teatrului Național ci și cu o fermecătoare italiancă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mult decât celelalte; iar cusurul acesta este atât de înrădăcinat în ei, încât devine, dacă nu o calitate, în orice caz un mobil care îi incită să producă și să acționeze, să scânteieze mai ales; de unde spiritul, parada de inteligență, patima de a-l întrece pe celălalt cu orice preț, de a avea fără greș ultimul cuvânt. Dar dacă vanitatea ascute facultățile, te ferește de locul comun și combate delă sarea, ea face în schimb din orice ins un rănit, un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de căpetenia tuturor îngerilor izgoniți din cer. Ambiția cea mai nemărginită și mai nesățioasă, trufia cea mai fără de seamăn, o neșovăielnică încredere în sine și disprețul cel mai desăvârșit pentru toți ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames teca în toate, mai ales aceea de a cârmui totul; pizma cea mai cuprinzătoare și tot odată cea mai amănunțită, și cea mai arzătoare, cea mai sfâșietoare; jaful îndrăzneț până la a înspăimânta, lacom să facă al
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deocheate. Începea să tânjească îndată ce nu se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e stătut. S-a apucat cu patimă de pictură după ce marea lui patimă pentru chimie a trecut sau a început să se stingă în urma cru de lor dezvăluiri fără temei care s-au făcut în privința aceasta. Picta aproape cât era după-amiaza de lungă, la Versailles sau la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e stătut. S-a apucat cu patimă de pictură după ce marea lui patimă pentru chimie a trecut sau a început să se stingă în urma cru de lor dezvăluiri fără temei care s-au făcut în privința aceasta. Picta aproape cât era după-amiaza de lungă, la Versailles sau la Marly. Știa foarte bine să judece
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întorși atunci din emigrație. Mathieu de Montmorency, care a ajuns mai târziu un sfânt, Adrien ădevenit duce de Laval), mult mai târziu fiul lui Adrien, care era astfel în situația de a fi rivalul tatălui său, toți o iubeau cu patimă. Henri de Laval se întâlnea adesea la ea cu tatăl său, ducele de Laval; rezista și nu se dădea dus, ceea ce îl făcea pe bunul duce să turbeze și, cum era un om de spirit, îi scria Doamnei Récamier în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
huiduit, părăsește tribuna. Zarva ia din nou avânt, sporește, prinde ființă ca să zic așa din ea însăși, pentru că poporul nu mai este destul de stăpân pe el nici măcar pentru a înțelege că trebuie să tacă o clipă pentru a atinge obiectul patimii sale. Se scurge un răstimp lung; în fine, Barbès se avântă, urcă la tribună sau mai bine zis sare pe ea. Era unul dintre acei oameni în care demagogul, nebunul și cavalerul se împletesc atât de bine încât n-ai
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
1788. Este o operă ciclopică și genială, în care figurează 8 000 de personaje portretizate cu o artă vrednică de Balzac și de Proust. Fraza este nervoasă, amplă, bogată în cotituri neprevăzute, înrobită unei agitații neistovite de gânduri și de patimi. SCHLEGEL, AUGUST WILHELM VON ăHanovra, 1767- Bonn, 1845). Scriitor german. Membru al primului grup romantic german și autor al unui Curs de literatură dramatică, în care condamnă tragedia clasică; a fost un mare traducător din Shakespeare, din marele teatru spaniol
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte prin care a trecut narațiunea, și o readuc la istorisire. Dacă Joyce ar fi continuat pe drumul deschis de Finnegans Wake, romanul își dădea obștescul sfârșit. Lawrence Durrell, înspăimântat, s-a întors cu patimă la întâmplări palpitante. Istorisirea care ne ține cu sufletul la gură a revenit, cu mențiunea că suspansul Desperado e mai intens decât suspansul de dinaintea lui: e vorba de un suspans în același timp afectiv și intelectual. Suspansul Desperado are o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați. Iubirea nu-i apropie, toate sentimentele sunt doar umbre ale patimilor din narațiunile ori poemele tradiționale. Detașați de real, dar angenați în el, inerți, dar crucificați de narațiune, mărunțiți în incidente captivante, oamenii acestor opere paradoxale sunt și ei ființe paradoxale, contradictorii, care rămân neexplicate și inexplicabile, cercuri neîncheiate, guri deschise
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
utopia fiind punctul de pornire al ideologiei, dar nu și al practicii comuniste) este modul Desperado de a ne avertiza să ne ferim de totalitarism. Fugind de comunism, exilații eșuau în dezrădăcinare. Bradbury descrie un profesor rus care iubește cu patimă America, pentru că i-a oferit un cămin și o carieră universitară. Burgess inventează un hoț rus care se trezește liber în lumea occidentală cea fără de pată, fiindcă a fost luat din greșeală drept fiul unui muzician cunoscut, prieten cu turistul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare ecou și între criticii britanici, care au considerat dintotdeauna că autorii sunt cu toții decedați, sau, dacă nu sunt, ar trebui să fie. Acest gen de critică urmărește deconstrucția "autorului ca persoană". Moartea autorului, indispensabilă nașterii lectorului, e dorită cu patimă de autorul deconstructivist, care se așează în centrul atenției odată cu decesul textului analizat. Bradbury ne lămurește că "non-prezența lui Mensonge este temeiul autorității lui, ori tocmai al lipsei acesteia". Elogiul lui Mensonge se bazează pe o "tăcere estetică" a autorului
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea. Pentru el romanul e întâmplare, lectorul trebuie să fie captat de istorisire. Lirismul verbului e nesemnificativ. Pe primul loc e patima în sensul de întâmplare. În universul imaginat de Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ciudă pe Ralph că nu se aliază cu ea afectiv, că îi ignoră sensibilitatea. Lodge amână sensibilitatea tuturor eroilor lui. Unul dintre motive ar putea fi faptul că nu vede catolicismul ca pe o forță ordonatoare. Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea mare intimitate cu eroul. Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită să fie psihanalizată, refuzând
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
treisprezece variante. Adesea afirmă că iubește cu aceeași ardoare textele dramatice la care nu lucrează mai mult de trei variante și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba "suflet". Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sine ideea de moarte, de neființă. Partea a patra îl descrie chiar pe Phlebas înecatul, parcurgând înapoi toate etapele vieții lui, ceea ce a făcut și protagonistul poemului până în acest moment. Ultima parte a poemului (Spusele tunetului) începe cu ecouri din patimile lui Cristos, pentru a se extinde la coșmarul întregii istorii a omenirii. Civilizația se prăbușește, poemul a înaintat de la prea multă realitate la imaginar, la desprinderea de real. După ce eroul a descoperit Tamisa și a început un pelerinaj către ultimul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care se pare că Eliot le-a iubit cu patimă) că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot știe să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele sunt probabil de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a basmului decât
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]