15,863 matches
-
București. Vor urma zile de neuitat ale întâlnirilor amicale cu aceeași dragoste și Dumnezeu să ne fie sprijin permanent ca totul să fie la cota cea mai înaltă! După ora 18 mă sună foarte bucuroasă, emoționată că a revăzut cerul Patriei. De la T.V.R. aflu că domnul-tovarăș Vladimir Voronin nu mai are dreptul să mai candideze la un nou mandat prezidențial. Gata cu atotputernicul Voronin, care va trebui să dea seama, răspunzând de unele abuzuri și crime. Liderii noștri politici nu mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
valurile care mă copleșesc și vor să mă supună”. E datoria de onoare a scriitorului militant de a lupta cu vânturile și valurile istoriei. în Tata nu mi-a spus citează: „Tata nu mi-a spus niciodată că i-i patria dragă, că fără ea nu poate trăi, dar m-a rugat ca, la o adică, să-l așezăm lângă mama. Tata nu mi-a spus niciodată că i i patria dragă și nici că nu știa cum să spună astfel
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
citează: „Tata nu mi-a spus niciodată că i-i patria dragă, că fără ea nu poate trăi, dar m-a rugat ca, la o adică, să-l așezăm lângă mama. Tata nu mi-a spus niciodată că i i patria dragă și nici că nu știa cum să spună astfel de cuvinte. Lua în mână țărână de pe ogor și o frământa lin și ne spunea că nu-i nicăieri pământ așa de mănos”. Sublimă lecție de patriotism, în cât mai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atrocități și crime împotriva propriilor concetățeni și împotriva omenirii. Era atotputernic, dar l-am simțit și slab și umil în 1941 când la 3 iulie se adresa poporului cu apelativul de „frați și surori”, îndemnându-i la luptă pentru salvarea „Patriei socialiste”. Câștigând în final războiul contra Germaniei hitleriste a știut să culeagă roadele victoriei pe seama vredniciei și sacrificiului altora, dobândind o și mai mare putere discreționară, hotărând moartea a milioane și milioane de nevinovați. A săvârșit atâtea crime, întrecând în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le-a furat limba, identitatea specifică și petecul de pământ pe care au văzut lumina zilei, declarându-le „popoare frățești”. Cunoșteam mai mult sau mai puțin seria crimelor săvârșite de conducerea comunistă, de unele îndemnuri la muncă fără preget pentru „Patria socialistă” - storcând și ultima vlagă a muncitorilor care doreau să devină „stahanoviști” - în munca de toate zilele, dar nu mi-am închipuit că diabolica conducere folosea metoda stahanovistă de exterminare a propriului popor, după aceeași metodă planificând cu sânge rece
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ceva din gingășia unei mari iubiri... în paginile cărții sunt prezente personaje adevărate, viața însăși în toată splendoarea ei... Cartea poate fi o sursă însemnată de istorie adevărată, văzută dar mai ales trăită de un român ce a luptat pentru Patrie... Observația de mare finețe făcută cu tact diplomatic fac evenimentul politic asimilat mai ușor. Cartea trasează un destin parcurs cu calm, dăruire și demnitate, totdeauna datoria primând - bucurându se că „am fost de folos acum sau cu multă vreme în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aici, la noi acasă, se uitau chiorâș la copiii deportaților”. într-un moment când se afla într-o stare de cugetare privind fericirea din meleagurile natale nu poate să nu se gândească la cât de departe sunt meleagurile mirifice ale patriei... „și în ochi îmi izvorăsc lacrimi amare, fierbinți” (pag.192). în condițiile când soțul îi moare în gulagul din Ivdel, în locul în care s-au prăpădit majoritatea bărbaților basarabeni, Anastasia Onea „când au luat-o de acasă cu forța era
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a celor deportați. Se socoate că este un copil fără copilărie. Am trecut prin toate: foamete, frig, muncă silnică neomenească, înjosiri, bătaie de joc de către călăii staliniști-bolșevici, am fost lipsiți de învățătură, de limbă, de dreptul de a trăi în Patria unde ne-am născut, la libertate și chiar la viață (pag. 225). Acum toți știu că nici adulții n-au fost vinovați. Dar cu ce am păcătuit noi, copiii? De ce am avut atâta de suferit? Doar eram mici când ne-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
este cel în care autorul, ofițer de rezervă, este mobilizat să participe la război, așa cum o făcuse și tatăl său, cu 22 de ani în urmă. De aici transpare locul și rolul pe care ofițerii de rezervă îl aveau atunci când patria avea nevoie de ei. Și celelalte capitole sunt deosebit de interesante, fiecare dintre ele conținând aprecieri și comentarii prin care autorul aduce în prim plan aspecte din cele mai diverse din cadrul societății. Cartea pe care o prezentăm este urmată de încă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atentaseră la viața generalului Drentel. Trece de partea poliției și se Înscrie (ia te uită!) În Centuriile Negre. În 1890 descoperă la Paris o organizație care fabrica bombe pentru atentate În Rusia și reușește să facă să fie arestați În patrie șaizeci și trei de teroriști. La zece ani după aceea se va descoperi că bombele fuseseră confecționate de oamenii lui. În 1887 răspândește scrisoarea unui anume Ivanov, revoluționar retractant, care dă asigurări că majoritatea teroriștilor sunt evrei, iar În ’90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ce vreau să spun, prietene? Wakefield nu Înțelege. Redbone apasă un buton de pe o telecomandă și apare o hartă holografică a Statelor Unite, lungă de trei metri și lată de doi. Ce vezi, Wakefield? — O hartă a Statelor Unite? — Da, așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trei metri și lată de doi. Ce vezi, Wakefield? — O hartă a Statelor Unite? — Da, așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica lui Slobodan Petrovici și a celor de-o teapă cu el. În țări atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
așa e. Patria Natală Americană. Wakefield se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica lui Slobodan Petrovici și a celor de-o teapă cu el. În țări atît de mici Încît pămîntul poate fi o problemă reală, se prea poate să Îți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se simte Încă și mai neliniștit decît atunci cînd au coborît În labirintul lui Redbone. — Ce vrei să spui prin patrie? E un cuvînt atît de vechi. Și sinistru, de fapt. În mintea lui, „patria natală“, dimpreună cu „patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica lui Slobodan Petrovici și a celor de-o teapă cu el. În țări atît de mici Încît pămîntul poate fi o problemă reală, se prea poate să Îți pierzi uzul rațiunii din cauza patriei natale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
patria-mamă“ și „patria străbunilor“, este asociată cu retorica lui Slobodan Petrovici și a celor de-o teapă cu el. În țări atît de mici Încît pămîntul poate fi o problemă reală, se prea poate să Îți pierzi uzul rațiunii din cauza patriei natale, dar aici, În țara comerțului liber, a globalizării, a virtualității, care-i rostul? Dar este plătit să asculte, așa că-și mușcă limba. Redbone Își plimbă degetele de-alungul Coastei de Vest. — Ce vezi? — Coasta de Vest, Oceanul Pacific? — Asta este ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eu văd Pacificul, dar e oceanul nostru, nu al lor. Pierdem asta În favoarea unui concept idiot de lume fără granițe și ajungem hrană pentru pești. Redbone arată Coasta de Est și frontiera mexicană: — Tot ce este Înlăuntrul acestor linii este Patria Americană. În afară sînt rechini și lupi care se strîng În haită să ucidă. SÎntem grași, sîntem adormiți, sîntem niște miei. Știi cum ne văd ei? Ca pe chestia aia de pe masa doamnei Redbone. Și știi ce facem noi? Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dimensiuni mici? Un psiholog arhitectural din viitor va analiza structura ta apocaliptică și te va considera un exemplu perfect de psihoză a mileniului. Timp de trei sute de ani, America a servit ca loc de refugiu pentru cei care fugeau din patriile lor fortificate; de ce să transformăm acum acest loc Într-o tabără Înarmată? Wakefield Își dorește să-i fi spus toate acestea lui Redbone, dar nu se poate convinge nici pe sine Însuși. De ce Îl tulbură Într-atît viziunea „Patriei“ amenințate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fugeau din patriile lor fortificate; de ce să transformăm acum acest loc Într-o tabără Înarmată? Wakefield Își dorește să-i fi spus toate acestea lui Redbone, dar nu se poate convinge nici pe sine Însuși. De ce Îl tulbură Într-atît viziunea „Patriei“ amenințate a lui Redbone? Crede, sau a crezut că crede, că omenirea trăiește Într-o stare dezrădăcinată, dezpămîntenită, globală, nomadică, de permanent exil după ce a schimbat ideea teritorială de „patrie“ cu libertatea de a trăi pașnic niciunde. În ciberspațiu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
convinge nici pe sine Însuși. De ce Îl tulbură Într-atît viziunea „Patriei“ amenințate a lui Redbone? Crede, sau a crezut că crede, că omenirea trăiește Într-o stare dezrădăcinată, dezpămîntenită, globală, nomadică, de permanent exil după ce a schimbat ideea teritorială de „patrie“ cu libertatea de a trăi pașnic niciunde. În ciberspațiu, sau În hiperspațiu. Dar Redbone a reușit să facă o ciobitură mare În sentimentul său, recent dobîndit, de bunăstare, bucurie și satisfacție spirituală. La dracu’! PARTEA A CINCEA ACASĂ Zamyatin Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să ne apărăm țara. Tristan Tzara și Marcel Iancu erau tineri capabili de a purta veston militar în 1916-1918, așa cum au purtat Ion Trivale, Maxy, Marcel Pauker și atîția israeliți asimilați și cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi francezi”. Probabil eseistul a consultat doar jurnalul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are însă ironiile ei: modernistul de stînga Ion Vinea și tradiționalistul Al. Hodoș se vor regăsi la începutul anilor ’60 - ca victime „în curs de recuperare” ale noului regim - în paginile publicației de propagandă comunistă pentru românii din exil, Glasul patriei... Nu e lipsit de relevanță faptul că în Contimporanul nu a fost republicat nici un manifest dadaist, iar toate textele lui Tzara apărute aici (ca și în paginile altor reviste - satelit la care Ion Vinea colabora) datează din perioada românească, „predadaistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expoziția a fost organizată: „1) fără bunăvoința pecuniară a nici unui mecena; 2) fără liste de subscripții; 3) fără a tapa fondul ministerului artelor, conform tradiției, ca o demonstrație a mișcărei comune și simultane, de la noi și din celelalte țări ale patriei europene”. („Demonstrația plastică internațională a Contimporanului“). Reprodus integral în nr. 50-51, catalogul primei expoziții artistice internaționale organizate de Contimporanul în perioada 30 noiembrie-30 decembrie 1924, la Sala Sindicatului Artelor Frumoase (Comitet de organizare: Ion Vinea, Marcel Iancu, M.H. Maxy. Comisarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să fie altele!” (nr. 62). Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei folclorică Refuzul „logicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum, în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. În opoziție cu provincialismul autohtonist, figurativ și mimetic al „copiilor după natura patriei”, arta abstractă cultivă geometria universală a formelor și a culorilor pure: „Revoluția artistică de azi rupe legăturile cu natura organizată, păstrînd doar datele ei eterne: culoarea și forma în alfabetul ei geometric. Artistul reconstruiește selon le cube et le cylindre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e încă a păstra, ci a construi, subl. a.) „o frază care explică militantismul său modernist ca o reacție la insuficienta noastră dezvoltare artistică”. Prin urmare - un patriotism constructivist, nonetnicist, emancipator, un „sincronism organic” opus „naționalismului școlar și cazarmagiu al patriei de afaceri”. Din articolul citat - un comentariu pe marginea definiției națiunii la Ernest Renan - se desprinde o atitudine particulară față de problema națiunii și a tradiției. O atitudine, am putea spune, pe măsura României de după 1918, țară „în care răsună, legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]