14,286 matches
-
de pe urma lui. Când ar fi putut să producă un adevărat măcel în County Wicklow și mi-ar fi putut face mie o favoare. Mai târziu, am descoperit că zona îndepărtată se numea provincia Wik Xla și m-am simțit un pic mai bine. Dumnezeu nu mă abandonase. Era doar puțin cam surd. Spre groaza mea, Josephine a scos la iveală un teanc de hârtii. Se părea că Luke scrisese un roman. —Așa, a zis Josephine dregându-și glasul. Prima întrebare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
această Helenka, despre care ne-a povestit Brigit. Nu am dreptate? Am clătinat ușor din cap. în fond, Helenka era de admirat. Cu partea asta eram de acord. —însă e foarte greu să trăiești, a continuat Josephine, fără să ai pic de încredere în tine. Tu plutești și aștepți să vină cineva să te ancoreze. Cum zici tu. —De asta nu te-ai putut încrede în hotărârea ta de a fi cu Luke. Te-ai luptat cu două sentimente: îl doreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Același lucru îl vedeam și pe chipurile celorlalți. Cu excepția lui Josephine. Se așteptase la episodul ăsta. —Misty, a zis ea cu blândețe, mă întrebam când o să ne spui. Cât a mai durat ședința, nimeni nu mi-a mai acordat nici un pic de atenție. Misty mă făcuse de rușine, dar, în același timp, nu mă puteam împiedica s-o urăsc fiindcă-mi furase locul de sub lumina reflectorului. După ședință, când m-am dus în sala de mese, Misty plângea și, spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a plecat. în următoarele trei zile, am fost în piuneze. Am delirat. Nici nu știam unde mă aflam sau ce zi era. Mă durea tot trupul, transpiram, aveam frisoane, eram mult prea slăbită ca să mă ridic singură să beau un pic de Gatorade 1, pe care Luke mi-o tot împingea pe gât. —încearcă, păpușo, mă îndemna el. Ai nevoie de lichide și de glucoză. Luke și-a luat liber de la serviciu joi și vineri ca să aibă grijă de mine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de sus până jos. Nasturii erau descheiați până aproape de burtă, în ambele direcții, lăsând astfel la vedere un piept plin de coșuri și niște coapse înecate de celulită. Cu toate că Francie nu venise la Cloisters decât de o zi și un pic, o văzusem deja îmbrăcată în vreo douăzeci de ținute diferite. La micul dejun, avusese o haină de piele, până la brâu și o pereche de blugi foarte strâmți îndesați în niște cizme stiletto absolut oribile. La ședința de grup de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă pocnească, a aruncat în mine cu o perie de păr, s-a așezat pe un scaun, s-a ridicat din nou în picioare și a izbucnit în plâns în același timp. —Curvă ce ești, a țipat. N-ai nici un pic de rușine? Și el, bărbat însurat! Și cu ăia trei copii cum rămâne? Presupun că nici nu te-ai gândit la ei. Probabil că uimirea mi se citea limpede pe chip, fiindcă mama a început să țipe. Nici măcar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar am vrut să știi de ce m-am comportat în felul ăla... I-am aruncat o privire. Luke părea complet impasibil. Pentru numele lui Dumnezeu, reacționează cumva! Am fost lipsită de loialitate, i-am dat înainte. N-am avut nici un pic de integritate, te-am trădat și te-am dezamăgit. Probabil că nu te interesează de ce nu te puteai baza pe mine, dar vreau să știi că m-am schimbat foarte mult și acum îmi susțin prietenii. Sigur, am adăugat, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu am nici măcar o singură persoană în echipă care să priceapă cum stă treaba. Poate Lulu, uneori. Dar în afara ei - cu toate că și ea are o grămadă de defecte, crede-mă - tuturor trebuie să le dictez pe litere. Nu există nici un pic de intuiție sau de inițiativă! Am nevoie de cineva care să aibă instinctul a ceea ce merge, în pizda mă-sii, și a ceea ce nu merge! Înțelegi ce vreau să spun? Am clătinat din cap, fără să mă mai obosesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu care credeam că numai familia mea știe cum să se distreze, m-a tachinat Luke. Tatăl tău e tot editor? — În principal, a fost poet, dar și profesor la universitatea din Iowa. A murit acum cinci ani și un pic. — Îmi pare foarte rău, Claire, a zis Luke. A umplut din nou paharele cu vin, apoi a ridicat rapid privirea. — Stai puțin! Prenumele lui nu era Charles, cumva? — Ba da, Charles Truman. I-ai citit poeziile? — Dacă i-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cumpăra de la Blowdens cu numai treizeci de lire. Nici nu avea nevoie de ele și nici nu se vedea plimbându-se de-a lungul lui Parkview Avenue ca și cum ar fi ieșit din Marele Gatsby. în plus, îi era și un pic cam rău. Doar că Henry lăsase ceainicul pe foc, așadar trebuia să fie pe undeva. Henry nu era genul care să plece de-acasă și să lase ceainicul pe foc. Eva se uită în salonaș. Acolo fusese camera de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Aici venea o rețetă pentru somnifere. Apoi venea seara. „îți aduc eu pastilele de Ovaltine în seara asta, draga mea. Arăți așa de obosită! O să ți le aduc la pat.“ Recunoștința ei, urmată de sforăituri. Apoi jos, la mașină... un pic mai devreme ar fi cel mai bine... cam pe la zece și jumătate... până la colegiu și... trosc cu ea în groapă! Poate într-un sac de plastic... nu, nu, fără sac de plastic! „Din câte știm, domnule, ați cumpărat de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uită în jur după hârtia igienică. Nu mai era deloc. Afurisitul de sul se terminase. Se căută în buzunar, unde găsi biletul de la Eva, așa că îi dădu o utilizare potrivită. Apoi trase apa, trimițându-l prin labirintul țevilor, pulveriză un pic de Harpic după el ca să-și exprime opinia despre bilet și ieși. Se duse în bucătărie și-și mai turnă un pahar de gin. își petrecu restul serii așezat în fața televizorului, având lângă el o bucată de pâine, niște brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spre bine... Wilt se îndepărtă de puțul din sol și se uită în jur, căutând ceva cu care s-o împingă pe Judy până la fund. încercă mai întâi cu o mână de pietriș, dar păpușa abia dacă se clătină un pic, după care rămase neclintită. Avea nevoie de ceva mai greu. Se duse în partea cealaltă a șantierului, până la o grămadă de nisip, puse niște nisip într-un sac de plastic și apoi îl turnă pe puț în jos, dar în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de genul lui Ge ajung să știe care-i gândacu’ care umblă după bălegar. — Cară gândacu’? se miră Eva. — Ei trebuie să știe cum funcționează fiecare lucru. Oamenii de știință. Lawrence avea dreptate. Ge e tot numai cap, fără nici un pic de trup. — Și Henry e un pic cam tot așa, spuse Eva. Tot timpul citește sau vorbește despre cărți. Eu i-am spus că habar n-are cum arată lumea adevărată. în centru criminalistic operativ mobil, Wilt tocmai învăța cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care-i gândacu’ care umblă după bălegar. — Cară gândacu’? se miră Eva. — Ei trebuie să știe cum funcționează fiecare lucru. Oamenii de știință. Lawrence avea dreptate. Ge e tot numai cap, fără nici un pic de trup. — Și Henry e un pic cam tot așa, spuse Eva. Tot timpul citește sau vorbește despre cărți. Eu i-am spus că habar n-are cum arată lumea adevărată. în centru criminalistic operativ mobil, Wilt tocmai învăța cum arată lumea adevărată. Stătea în fața inspectorului Flint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu un pas. Așadar, recunoașteți că, indiferent ce e acolo, pe fundul puțului, poartă hainele soției dumneavoastră? — Da, zise nefericit Wilt. Inspectorul Flint se ridică în picioare. — Cred că a cam venit vremea să mergem cu toții și să stăm un pic de vorbă cu doamna Wilt, zise el. Aș vrea să aud ce are ea de zis despre ciudatele dumneavoastră obiceiuri. Mă tem că s-ar putea să fie un pic cam dificil, zise Wilt. — Dificil? — Da... Ăăă, vedeți dumneavoastră, problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cam venit vremea să mergem cu toții și să stăm un pic de vorbă cu doamna Wilt, zise el. Aș vrea să aud ce are ea de zis despre ciudatele dumneavoastră obiceiuri. Mă tem că s-ar putea să fie un pic cam dificil, zise Wilt. — Dificil? — Da... Ăăă, vedeți dumneavoastră, problema e că e plecată. — Plecată? întrebă inspectorul. V-am auzit oare spunând că doamna Wilt e plecată? — Da. — Și unde e plecată doamna Wilt? — Tocmai aici e problema. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
neconvins Wilt. Deșteptăciunea și cunoașterea nu sunt deloc același lucru. Cineva de afară ar putea să nu fie conștient că... — Ține-ți gura! zise sergentul Yates. Wilt oftă. — Dacă m-ai lăsa să dorm măcar un pic... — O să dormi un pic când o să ne spui de ce ți-ai omorât soția, când ai omorât-o și cum ai omorât-o. — Nu cred că o să ajute la nimic dacă vă spun că n-am omorât-o. Sergentul Yates clătină din cap. — Nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt, strângându-și forțele în defensivă, dar n-ar fi contat absolut deloc față de evenimentele reale. — Care sunt...? — Că nevastă-mea se află, probabil, pe undeva și e încă suficient de plină de viață... — Nu te dai de gol nici un pic, Wilt, îi spuse sergentul. Acum zici „probabil”. Iar în ceea ce privește ideea că e „plină de viață”, sper - pentru binele tău - să nu descoperim că era încă în viață atunci când s-a turnat tot cimentul ăla peste ea. Tribunalul n-ar privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
doamna Pringsheim stătea întinsă pe pat și ți-a cerut să întreții relații sexuale cu ea... — S-o fut. Ăsta e cuvântul pe care l-a folosit, îl corectă Wilt. — Și-ai spus nu? — Exact, confirmă Wilt. — Nu-i un pic cam ciudat? — Ce, că ea zăcea întinsă acolo sau că eu am zis nu? Că tu ai zis nu. Wilt se uită neîncrezător la inspector. — Ciudat? zise el. Ciudat? Să zicem că intră o femeie aici, se aruncă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cunoașterea acestui fapt îl înarma cu o forță pe care nu crezuse niciodată că o posedă. Pe lângă asta, în mintea lui nu exista nici o îndoială că până la urmă Eva o să apară de undeva, sprintenă, sănătoasă și mai mult decât un pic supusă, mai ales când își va da seama la ce dusese impulsivitatea ei. O merita după ce îi trimisese păpușa aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit! Da, dacă trebuia să pice cineva prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în schimb, emise un zâmbet prognastic. — Henry, ai spune despre dumneata că ești un om rațional? Wilt se încruntă. — Haideți să rămânem la „domnule Wilt”, dacă nu vă supărați. Poate că nu suntem la o consultație plătită, dar prefer un pic mai mult formalism. Zâmbetul doctorului Pittman se risipi. — Nu mi-ați răspuns la întrebare. Nu, n-aș spune că sunt un om rațional. Atunci poate unul irațional? — Nici una, nici alta întru totul. Doar un om. — Iar un om nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
inspector, dar nu spuse nimic. — După ce te-ai bărbierit? Dar Wilt rămase tăcut. în cele din urmă inspectorul Flint părăsi încăperea și trimise după sergentul Yates. — A amuțit, zise el sfârșit. Acum ce să facem cu el? — Ați încercat un pic de persuasiune fizică? Flint clătină din cap. — Gosdyke l-a văzut. Dacă luni apare la tribunal fie și cu un fir de păr clintit din cap, o să ne sară la gât pentru tratament brutal. Trebuie să existe și altă metodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pas alergător. Flint se așeză pe un scaun, timp în care sergentul Yates scotoci grăbit prin birou. — Hopa sus, hopa sus, zise inspectorul, împingând-o ușor cu piciorul pe secretară. Dacă există cineva care are dreptul să se întindă un pic la slujbă, eu sunt acela. Sunt în picioare de trei zile și trei nopți, Și am mai fost și complice după comiterea crimei. — Complice? întrebă Yates. Nu pricep cum de puteți spune așa ceva! — Chiar nu pricepi? Ei bine, tu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
eu la fel, rosti dezgustat domnul Gosdyke, părăsind încăperea. în urma lui, Wilt oftă. Numai să apară odată Eva! Unde dracu’ putea să fi ajuns? La laboratoarele de criminalistică, inspectorul Flint devenea tot mai agitat. — N-ați putea să grăbiți un pic lucrurile? întrebă el. Șeful Departamentului de Medicină Legală clătină din cap. — E ca și cum am căuta un ac într-un car cu fân, îi zise el, aruncând o privire scurtă dar semnificativă spre un alt lot de cârnați, care tocmai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]